Tulburările de comportament alimentar sunt afecțiuni psihice serioase care modifică relația unei persoane cu mâncarea, greutatea și imaginea corporală. Ele pot afecta atât sănătatea mintală, cât și funcționarea organismului și, în formele severe, pot produce complicații care pun viața în pericol.
Anorexia nervoasă, bulimia nervoasă și tulburarea de alimentație compulsivă se numără printre formele cel mai frecvent cunoscute. Deși pot avea simptome comune, precum preocuparea intensă pentru greutate sau sentimentul pierderii controlului asupra alimentației, manifestările, riscurile și intervențiile recomandate diferă de la un diagnostic la altul.
Psihologul Giulia Francesca Marchese, care profesează în Fossò, evidențiază caracterul complex al acestor tulburări și necesitatea unui tratament multidisciplinar. Tulburările alimentare nu sunt alegeri, capricii sau simple probleme de voință, iar recuperarea presupune evaluarea atentă a factorilor psihologici, medicali și nutriționali.
Ce sunt tulburările de comportament alimentar?
Tulburările de comportament alimentar implică tipare persistente de alimentație și preocupări legate de mâncare, greutate ori forma corpului care produc suferință și afectează sănătatea sau viața de zi cu zi. Ele pot apărea la persoane de vârste, sexe și greutăți corporale diferite. Aspectul fizic nu este suficient pentru a stabili cât de gravă este situația.
O dietă temporară, o masă foarte abundentă sau nemulțumirea ocazională față de propriul corp nu indică automat o tulburare. Pentru diagnostic contează tiparul manifestărilor, frecvența și durata lor, pierderea controlului, comportamentele compensatorii și efectele asupra sănătății. Informațiile oferite de National Institute of Mental Health subliniază că tulburările alimentare pot afecta persoane care par sănătoase și pot deveni grave indiferent de greutatea corporală.
Care sunt cele mai frecvente tulburări de alimentație?
Anorexia nervoasă, bulimia nervoasă și tulburarea de alimentație compulsivă au caracteristici distincte. Cunoașterea diferențelor poate ajuta la observarea unor semne de alarmă, dar nu poate înlocui evaluarea realizată de specialiști.
Anorexia nervoasă
Anorexia nervoasă se caracterizează prin restricționarea persistentă a alimentației, o teamă intensă de creștere în greutate și o percepție perturbată asupra propriului corp. Persoana poate reduce drastic cantitatea de mâncare, poate evita anumite grupe alimentare sau poate adopta comportamente care împiedică menținerea unei greutăți sănătoase.
Printre manifestările posibile se numără scăderea accentuată în greutate, preocuparea excesivă pentru calorii și mâncare, ritualurile alimentare, exercițiul fizic excesiv și evitarea meselor în compania altor persoane. Pot apărea și modificări ale ciclului menstrual, însă acestea nu sunt prezente în toate cazurile și nu reprezintă o condiție obligatorie pentru diagnostic.
Restricția alimentară și malnutriția pot produce osteopenie sau osteoporoză, pierderea masei și forței musculare, slăbiciune, tensiune arterială scăzută și afectarea funcționării inimii. Consecințele pot deveni severe chiar și atunci când persoana nu recunoaște gravitatea situației.
Bulimia nervoasă
Bulimia nervoasă presupune episoade recurente de alimentație compulsivă, însoțite de sentimentul pierderii controlului, urmate de comportamente prin care persoana încearcă să prevină creșterea în greutate. Acestea pot include vărsăturile autoinduse, utilizarea excesivă a laxativelor, perioadele de post sau exercițiul fizic excesiv.
Persoana poate fi intens preocupată de greutate și forma corpului, poate mânca în secret și poate simți rușine sau vinovăție după episoadele de alimentație necontrolată. Greutatea corporală poate rămâne în intervalul considerat obișnuit, motiv pentru care tulburarea nu este întotdeauna vizibilă celor din jur.
Vărsăturile frecvente pot deteriora smalțul dentar și pot provoca sensibilitate dentară, inflamații ale gâtului și probleme gastrointestinale. Deshidratarea și dezechilibrele electrolitice reprezintă complicații medicale importante, deoarece pot afecta inclusiv ritmul inimii.
Tulburarea de alimentație compulsivă
Tulburarea de alimentație compulsivă, cunoscută și sub denumirea engleză de binge-eating disorder sau prin abrevierea BED, se manifestă prin episoade recurente în care persoana consumă o cantitate neobișnuit de mare de alimente și simte că nu se poate opri ori controla.
În timpul acestor episoade, persoana poate mânca foarte repede, chiar dacă nu îi este foame, până la apariția unui disconfort fizic. Pot apărea tendința de a mânca singură pentru a ascunde comportamentul, precum și sentimente intense de rușine, vinovăție sau dezgust față de sine.
Spre deosebire de bulimia nervoasă, episoadele nu sunt urmate în mod regulat de vărsături autoinduse, folosirea laxativelor, post sau exercițiu fizic compensatoriu. Tulburarea poate fi asociată cu creșterea în greutate și obezitatea, dar poate apărea la persoane cu greutăți corporale diferite. Un episod izolat de supraalimentare nu este suficient pentru stabilirea diagnosticului.
În cazul celor mici și al adolescenților, manifestările trebuie analizate și în raport cu etapa de dezvoltare. Părinții pot afla mai multe despre semnele tulburărilor de comportament alimentar la copii și despre situațiile în care este indicată o evaluare de specialitate.
Care sunt cauzele tulburărilor alimentare?
Tulburările de comportament alimentar nu au o singură cauză. Ele se pot dezvolta prin interacțiunea complexă dintre factori genetici, biologici, psihologici, familiali, sociali și culturali. Prezența unui factor de risc nu înseamnă că persoana va dezvolta inevitabil o tulburare.
Predispoziția genetică poate crește vulnerabilitatea, însă nu acționează izolat. Dificultățile legate de stima de sine, anxietatea, depresia, perfecționismul și rigiditatea cognitivă pot contribui la apariția sau menținerea comportamentelor alimentare problematice pentru unele persoane.
Presiunea socială privind aspectul fizic, idealurile corporale nerealiste, comentariile despre greutate și comparația constantă cu alte persoane pot accentua nemulțumirea față de propriul corp. Expunerea repetată la imagini editate și la mesaje despre „corpul perfect” poate influența această relație, așa cum este explicat în materialul despre legătura dintre rețelele sociale, imaginea corporală și tulburările alimentare.
Niciunul dintre acești factori nu trebuie folosit pentru a învinovăți persoana sau familia. Tulburările alimentare nu apar pentru că cineva „nu se străduiește suficient”, iar simpla recomandare de a mânca mai mult, mai puțin sau „normal” nu rezolvă mecanismele psihologice și medicale implicate.
Cum se face evaluarea unei tulburări alimentare?
Evaluarea poate implica medicul de familie, medicul psihiatru, psihologul clinician și un dietetician sau un alt profesionist în nutriție integrat în echipa de îngrijire. Specialistul explorează comportamentul alimentar, preocupările legate de greutate și corp, debutul manifestărilor, starea emoțională și efectele asupra vieții cotidiene.
Evaluarea medicală este necesară pentru identificarea consecințelor fizice. În funcție de situație, medicul poate verifica greutatea și evoluția acesteia, pulsul, tensiunea arterială, gradul de hidratare și rezultatele unor analize. Indicele de masă corporală sau aspectul exterior nu trebuie folosite singure pentru a exclude o tulburare ori pentru a decide dacă persoana merită tratament.
Depresia, anxietatea, consumul de substanțe și gândurile de autovătămare pot apărea împreună cu tulburările alimentare și trebuie evaluate separat. Un diagnostic corect nu se stabilește pe baza unui singur chestionar, a unei singure modificări de greutate sau a unui simptom observat izolat.
Cum sunt tratate tulburările de comportament alimentar?
Tratamentul se adaptează diagnosticului, vârstei, severității simptomelor, stării medicale și nevoilor persoanei. De regulă, este necesară o abordare multidisciplinară care combină psihoterapia cu monitorizarea medicală și intervenția nutrițională.
Psihoterapia cognitiv-comportamentală
Terapia cognitiv-comportamentală focalizată pe tulburările de alimentație poate ajuta persoana să înțeleagă legătura dintre gânduri, emoții și comportamentele alimentare. Intervenția poate aborda regulile alimentare rigide, episoadele de pierdere a controlului, preocupările legate de greutate, imaginea corporală și strategiile care mențin tulburarea.
Pentru bulimia nervoasă și tulburarea de alimentație compulsivă există intervenții cognitiv-comportamentale specifice, uneori organizate etapizat. În anorexia nervoasă, CBT este una dintre mai multe psihoterapii specializate care pot fi luate în considerare. Alegerea nu se face automat, ci după evaluarea diagnosticului și discutarea opțiunilor cu persoana.
Recomandările NICE privind tulburările de alimentație diferențiază intervențiile în funcție de tipul tulburării și de vârsta pacientului, fără a considera că aceeași formă de terapie este potrivită în toate situațiile.
Intervențiile focalizate pe familie
Pentru unii copii și adolescenți, tratamentele focalizate pe familie pot avea un rol important. Părinții sau îngrijitorii sunt ajutați să susțină alimentația, să recunoască manifestările tulburării și să contribuie la recuperare fără critică, rușinare sau conflicte permanente.
Această abordare nu presupune că familia este cauza tulburării și nu este identică unei terapii familiale generale. Forma intervenției depinde de diagnostic, de vârsta adolescentului, de starea medicală și de situația familiei.
Monitorizarea medicală și sprijinul nutrițional
Monitorizarea medicală urmărește prevenirea și tratarea complicațiilor produse de restricție, vărsături, laxative, deshidratare sau dezechilibre nutriționale. Intervenția nutrițională nu înseamnă prescrierea unei diete obișnuite pentru slăbit, ci reconstruirea treptată a unei alimentații adecvate și sigure în cadrul planului de tratament.
În cazurile grave poate fi necesară internarea într-un spital, într-o secție specializată sau într-un program rezidențial. Decizia se bazează pe riscul medical și psihiatric, nu exclusiv pe greutatea corporală.
Cum poate fi sprijinită o persoană cu o tulburare alimentară?
O discuție calmă, centrată pe starea persoanei și pe schimbările observate, poate fi mai utilă decât comentariile despre greutate sau aspect. Sunt de evitat criticile, amenințările, supravegherea agresivă a meselor și afirmațiile care reduc problema la lipsă de voință.
Este importantă încurajarea unei evaluări profesionale și oferirea unui sprijin consecvent pe durata tratamentului. Anumite perioade sau situații sociale pot accentua presiunea legată de corp și alimentație, iar recomandările despre sprijinirea persoanelor afectate de tulburări alimentare pot ajuta familia să evite reacțiile care amplifică rușinea sau izolarea.
Când este necesar ajutorul medical urgent?
Leșinul, confuzia, durerea în piept, palpitațiile, dificultățile de respirație, deshidratarea severă, vărsăturile cu sânge sau deteriorarea rapidă a stării generale necesită evaluare medicală urgentă. Gândurile suicidare, intenția de autovătămare sau pericolul imediat impun apelarea serviciului 112 ori prezentarea la cea mai apropiată cameră de gardă.
Dacă preocupările legate de mâncare și greutate, restricțiile sau episoadele de pierdere a controlului au început să îți afecteze sănătatea și viața de zi cu zi, poți programa o ședință cu un psiholog pentru evaluare și orientare către sprijinul potrivit. Psihoterapia poate face parte din tratament, dar nu înlocuiește monitorizarea și îngrijirea medicală atunci când acestea sunt necesare.
