Câte gânduri avem într-o zi? Deși mintea pare să treacă aproape neîntrerupt de la o idee la alta, numărarea acestor schimbări reprezintă o provocare pentru cercetători. Un studiu realizat de psihologi de la Queen’s University, din Canada, a propus o metodă de identificare a tranzițiilor dintre gânduri și a ajuns la o estimare de aproximativ 6.200 de gânduri zilnice.
Cercetarea, publicată în revista științifică Nature Communications, nu presupune că specialiștii pot citi fiecare gând sau că toate persoanele au exact același număr de gânduri. Autorii au analizat modificările activității cerebrale observate prin rezonanță magnetică funcțională și au încercat să identifice momentele în care mintea trece de la un conținut mental la altul. Rezultatele oferă o perspectivă asupra fluxului gândirii și deschid noi posibilități pentru studierea funcționării creierului.
Câte gânduri avem pe zi, potrivit cercetătorilor?
Estimarea de aproximativ 6.200 de gânduri zilnice provine dintr-o cercetare publicată la 13 iulie 2020, realizată de Julie Tseng și Jordan Poppenk, specialiști în neuroștiințe cognitive de la Queen’s University. Studiul, intitulat „Brain meta-state transitions demarcate thoughts across task contexts exposing the mental noise of trait neuroticism”, a investigat posibilitatea de a detecta indirect momentele în care apare un gând nou.
În loc să le ceară participanților să relateze permanent ce gândesc, cercetătorii au urmărit schimbările configurațiilor de activitate cerebrală. Metoda a permis estimarea frecvenței cu care o persoană trece de la o stare mentală relativ stabilă la alta. Pe baza acestor observații, autorii au estimat că o persoană ar putea avea, în medie, aproximativ 6.200 de astfel de tranziții pe parcursul unei zile obișnuite.
Cifra nu trebuie interpretată ca un număr exact de gânduri pe care fiecare om le produce zilnic. Ea reprezintă o extrapolare a frecvenței tranzițiilor cerebrale detectate prin metoda utilizată în studiu, nu o numărătoare directă a tuturor experiențelor mentale conștiente. Numărul real poate varia între persoane și în funcție de activități, context și particularitățile funcționării cognitive.
Cum au reușit cercetătorii să urmărească fluxul gândurilor?
Pentru a studia activitatea mentală, echipa a utilizat date obținute prin rezonanță magnetică funcțională, cunoscută prin abrevierea fMRI. Această tehnică permite observarea modificărilor semnalului cerebral asociat oxigenării sângelui, oferind informații indirecte despre activitatea unor regiuni și rețele neuronale. Deși nu arată gândurile propriu-zise, metoda poate evidenția schimbările modului în care funcționează creierul în anumite momente.
Cercetătorii au analizat date provenite de la 184 de participanți incluși în Human Connectome Project, un program dedicat investigării organizării și funcționării creierului uman. Activitatea cerebrală a fost examinată atât în perioade de repaus, cât și atunci când participanții urmăreau materiale video. Această comparație a fost importantă deoarece vizionarea unor filme oferă evenimente identificabile, care pot fi corelate cu modificările observate în activitatea cerebrală.
Atunci când o persoană urmărește o poveste, apar momente în care atenția și interpretarea situației se modifică. De exemplu, trecerea la un eveniment nou dintr-un film poate determina reorganizarea informațiilor pe care spectatorul le procesează. Cercetătorii au observat că unele dintre aceste schimbări corespundeau tranzițiilor detectate în configurațiile activității cerebrale, ceea ce a oferit un argument în sprijinul metodei.
Ce sunt „thought worms”, secvențele de gândire identificate în creier?
Julie Tseng și Jordan Poppenk au utilizat expresia thought worms pentru a descrie anumite secvențe de activitate cerebrală asociate cu menținerea unui posibil conținut mental. Termenul poate fi tradus literal prin „viermi de gândire”, însă desemnează, de fapt, grupări succesive de stări neuronale relativ stabile. Acestea nu reprezintă structuri fizice din creier, ci tipare identificate printr-o metodă matematică de analiză a datelor.
În modelul cercetătorilor, un astfel de segment apare atunci când activitatea unor rețele cerebrale rămâne organizată într-o configurație relativ stabilă. Când această configurație se modifică semnificativ, schimbarea poate indica trecerea către un alt conținut mental. Astfel, analiza nu urmărește fiecare cuvânt sau imagine care apare în minte, ci identifică posibilele granițe dintre secvențele gândirii.
Jordan Poppenk a explicat că metoda se bazează pe reprezentarea simplificată a tiparelor de activitate cerebrală. Creierul ocupă permanent o anumită poziție într-un spațiu matematic care descrie aceste tipare, iar schimbarea poziției poate semnala o reorganizare a activității neuronale. Cercetătorii au utilizat această proprietate pentru a identifica momentele în care o persoană ar putea trece la un gând nou.
De ce este mai ușor să observăm când se schimbă un gând decât ce conține?
Una dintre dificultățile majore ale cercetării gândirii este faptul că experiența mentală nu poate fi observată direct de o altă persoană. Metodele tradiționale se bazează adesea pe relatările participanților, care trebuie să descrie ce gândesc într-un anumit moment. Aceste relatări pot fi utile, dar sunt influențate de memorie, atenție și de capacitatea oamenilor de a-și observa propriile experiențe.
În plus, solicitarea de a descrie un gând poate modifica însăși experiența pe care cercetătorii încearcă să o studieze. Atunci când ne concentrăm asupra întrebării „La ce mă gândesc acum?”, atenția noastră se poate deplasa de la activitatea mentală spontană la procesul de observare și formulare a răspunsului. Din acest motiv, investigarea fluxului natural al gândurilor a reprezentat mult timp o provocare metodologică.
Progresul echipei a constat în schimbarea întrebării de cercetare. În loc să încerce să identifice exact conținutul fiecărui gând, autorii s-au concentrat asupra momentelor în care activitatea mentală trece într-o stare nouă. Această abordare a permis detectarea unor tranziții fără identificarea prealabilă a tuturor ideilor pe care o persoană le-ar putea avea.
Care este diferența dintre gânduri, emoții și comportamente?
Deși gândurile reprezintă o componentă centrală a experienței psihologice, ele nu trebuie confundate cu emoțiile sau comportamentele. Gândurile implică interpretări, amintiri, anticipări sau evaluări ale situațiilor, în timp ce emoțiile reprezintă experiențe afective care pot include reacții fiziologice și tendințe de acțiune. Comportamentele se referă la ceea ce facem efectiv, fie că este vorba despre o reacție verbală, o decizie sau o acțiune observabilă.
Aceste procese se influențează reciproc, iar aceeași situație poate genera interpretări și reacții diferite de la o persoană la alta. De exemplu, anticiparea unui eveniment important poate fi însoțită de entuziasm, îngrijorare sau o combinație a celor două, în funcție de modul în care persoana evaluează situația. Relațiile dintre aceste componente sunt explicate și în articolul despre diferența dintre gânduri, emoții și comportamente, o distincție utilă pentru înțelegerea funcționării psihologice.
Înțelegerea acestei diferențe este importantă și pentru interpretarea cercetărilor neuroștiințifice. O tranziție detectată între două configurații de activitate cerebrală nu indică automat dacă persoana a avut un gând pozitiv, a simțit teamă sau a luat o anumită decizie. Activitatea mentală este complexă, iar identificarea dinamicii neuronale reprezintă doar una dintre modalitățile prin care cercetătorii încearcă să o investigheze.
Poate rezonanța magnetică funcțională să citească gândurile?
Deși tehnicile moderne de imagistică cerebrală au devenit tot mai sofisticate, studiul nu demonstrează că gândurile pot fi citite liber din activitatea creierului. Cercetătorii nu puteau determina dacă un participant se gândea la familie, la o conversație anterioară sau la planurile pentru ziua următoare. Ei au identificat modificări ale activității cerebrale pe care le-au interpretat drept indicatori indirecți ai tranzițiilor dintre gânduri.
Această diferență este esențială pentru interpretarea rezultatelor. Detectarea unei schimbări în activitatea cerebrală nu este echivalentă cu identificarea conținutului unui gând. Metoda oferă informații despre dinamica activității mentale, dar nu permite reconstruirea completă a experiențelor subiective ale unei persoane.
Mai mult, relația dintre tranzițiile neuronale detectate și apariția unor gânduri distincte a fost validată indirect, prin comparații între activitatea cerebrală și evenimentele din materialele video. Această strategie a furnizat indicii relevante, însă nu poate confirma că fiecare tranziție identificată corespunde perfect unui gând conștient nou. Din acest motiv, estimarea numărului de gânduri trebuie privită ca rezultatul unei metode promițătoare, aflate încă în dezvoltare.
De ce unele gânduri revin în minte în mod repetat?
Nu toate gândurile apar o singură dată și dispar imediat. Unele idei revin de-a lungul zilei, mai ales atunci când sunt asociate cu preocupări personale, situații nerezolvate sau experiențe cu o încărcătură emoțională importantă. Repetarea lor nu reprezintă automat un semn al unei probleme psihologice, deoarece revenirea asupra unei informații poate face parte din procesul normal de reflecție.
În anumite situații, însă, persoana poate observa că revine frecvent asupra aceleiași preocupări fără să ajungă la o perspectivă nouă. Acest lucru se poate întâmpla inclusiv atunci când cineva păstrează un secret sau încearcă să evite un subiect cu semnificație personală, fenomen discutat și în articolul despre modul în care secretele și gândurile repetitive pot influența starea emoțională. În asemenea cazuri, problema nu constă neapărat în numărul total al gândurilor, ci în conținutul și persistența anumitor preocupări.
Este important să diferențiem gândirea spontană de procesele repetitive care pot deveni dificil de controlat. Gândirea spontană poate implica trecerea naturală de la amintiri la planuri sau imaginație, în timp ce gândirea repetitivă poate menține atenția concentrată asupra aceleiași probleme. Aceste procese pot avea funcții diferite și nu pot fi evaluate numai prin măsurarea frecvenței tranzițiilor cerebrale.
Ce arată studiul despre diferențele dintre persoane?
Un rezultat interesant al cercetării a fost faptul că frecvența tranzițiilor cerebrale prezenta o anumită stabilitate în cadrul aceleiași persoane. Autorii au observat că rata acestor schimbări era relativ consistentă între diferitele perioade de înregistrare și că exista o asociere între măsurătorile realizate în repaus și cele obținute în timpul vizionării filmelor. Acest lucru sugerează că ritmul tranzițiilor ar putea reflecta, parțial, particularități individuale ale funcționării cognitive.
Studiul a explorat și relația dintre aceste măsurători și nevrotism, o dimensiune a personalității asociată cu predispoziția de a experimenta mai frecvent emoții negative și îngrijorare. Cercetătorii au investigat dacă tiparele de activitate cerebrală pot oferi informații despre ceea ce este descris în unele teorii psihologice drept „zgomot mental”. Rezultatele au evidențiat asocieri între anumite caracteristici ale tranzițiilor neuronale și această dimensiune a personalității, fără a transforma însă metoda într-un instrument de diagnostic.
Este important de precizat că un ritm mai rapid al tranzițiilor nu reprezintă automat o problemă psihologică. Gândirea spontană este un proces normal, iar numărul sau frecvența schimbărilor mentale nu poate fi utilizat izolat pentru a evalua sănătatea mintală a unei persoane. Semnificația acestor diferențe trebuie investigată în raport cu activitățile, experiențele și contextul individual.
Cum s-ar putea schimba fluxul gândurilor în condiții de stres?
Una dintre aplicațiile posibile ale metodei este investigarea felului în care gândirea se modifică în contexte diferite. Cercetătorii ar putea analiza, de exemplu, dacă ritmul tranzițiilor neuronale se schimbă în situații de stres sau în timpul unor activități care solicită intens atenția. O asemenea abordare ar putea contribui la înțelegerea modului în care creierul alternează între diferite stări mentale.
Stresul poate influența atenția, memoria de lucru și capacitatea de concentrare, însă efectele sale nu sunt identice la toate persoanele. Uneori, preocupările persistente pot îngreuna desprinderea de anumite idei, fenomen apropiat de ruminație, analizat și în materialul despre relația dintre ruminație, sănătatea mintală și contextul cultural. Metoda propusă de Tseng și Poppenk ar putea oferi o modalitate suplimentară de investigare a acestor procese, dar studiul din 2020 nu demonstrează direct cum se modifică numărul gândurilor în condiții de stres.
Ruminația presupune revenirea repetată asupra unor experiențe, emoții sau probleme, adesea într-o manieră care nu conduce la rezolvarea lor. Ea nu trebuie confundată cu reflecția constructivă, prin care o persoană analizează o situație pentru a o înțelege și pentru a identifica posibile soluții. Diferența este relevantă deoarece nu simpla repetare a unui gând determină impactul asupra stării psihologice, ci și felul în care acesta este procesat.
Ce legătură ar putea exista între fluxul gândurilor și consumul de alcool?
O altă direcție de interes pentru neuroștiință privește influența alcoolului și a altor substanțe asupra dinamicii activității mentale. Aceste substanțe pot modifica procesele de atenție, control cognitiv și luare a deciziilor, iar cercetarea tranzițiilor dintre stările neuronale ar putea contribui la o descriere mai precisă a acestor efecte. Totuși, studiul despre cele 6.200 de gânduri zilnice nu a demonstrat că alcoolul determină un anumit număr de gânduri sau că modifică în mod specific frecvența acestor tranziții.
Aplicarea metodei în asemenea contexte ar necesita cercetări distincte, realizate în condiții controlate și cu măsurători adaptate întrebărilor investigate. Ar fi important de stabilit dacă modificările observate reflectă schimbări reale ale conținutului mental, ale atenției sau ale modului general în care funcționează rețelele cerebrale. Numai astfel de investigații ar putea clarifica utilitatea metodei pentru înțelegerea efectelor substanțelor asupra gândirii.
Când reflecția ne ajută și când ne poate menține blocați în trecut?
Revenirea asupra unor experiențe poate avea și o funcție adaptativă. Atunci când analizăm o decizie, o conversație sau o situație dificilă, putem identifica informații care ne ajută să înțelegem ce s-a întâmplat și cum am putea reacționa diferit în viitor. În acest caz, gândirea repetată poate contribui la învățare și la ajustarea comportamentului.
În alte situații, persoana poate rămâne concentrată asupra unor întrebări fără răspuns sau asupra unor posibilități care nu mai pot fi schimbate. Regretul reprezintă un exemplu relevant, deoarece poate susține atât reflecția utilă, cât și preocuparea excesivă pentru deciziile trecute. Această distincție este explicată în articolul despre motivele pentru care apare regretul și modul în care poate fi transformat în decizii mai bune.
Înțelegerea acestor diferențe arată de ce numărul gândurilor nu este suficient pentru a descrie calitatea experienței mentale. O persoană poate avea numeroase gânduri pe parcursul zilei și poate funcționa foarte bine, în timp ce alta poate resimți disconfort din cauza unui număr restrâns de preocupări persistente. Relația dintre gânduri, emoții și comportamente oferă, astfel, o perspectivă mai completă decât simpla încercare de a cuantifica activitatea minții.
De ce contează mai mult modul în care gândim decât numărul gândurilor?
Estimarea de aproximativ 6.200 de gânduri pe zi este interesantă deoarece transformă un proces aparent imposibil de cuantificat într-un fenomen care poate fi investigat prin metode neuroștiințifice. Cu toate acestea, cifra în sine nu ne spune dacă gândurile unei persoane sunt plăcute, neplăcute, utile sau repetitive. Două persoane pot avea ritmuri asemănătoare ale tranzițiilor neuronale, dar experiențe mentale foarte diferite.
Pentru înțelegerea funcționării psihologice, conținutul gândurilor, relația pe care o avem cu ele și capacitatea de a ne orienta atenția rămân aspecte importante. Faptul că mintea produce numeroase idei nu reprezintă, în sine, un semn de dezechilibru. Mai relevante pot deveni situațiile în care anumite tipare de gândire provoacă suferință, interferează cu activitățile zilnice sau reduc flexibilitatea comportamentală.
Studiul realizat la Queen’s University arată că neuroștiințele pot începe să investigheze nu doar activitatea cerebrală asociată anumitor informații, ci și ritmul cu care mintea trece de la o stare la alta. Prin identificarea acestor tranziții, cercetătorii au deschis o direcție de explorare a gândirii spontane, chiar dacă numeroase întrebări despre experiența conștientă rămân fără răspuns. Înțelegerea acestor mecanisme ar putea ajuta, în viitor, la explicarea mai precisă a relației dintre atenție, personalitate și funcționarea creierului.
