Copiii din generațiile mai recente ar putea avea mai multă răbdare decât cei de acum câteva decenii, contrar ideii că tehnologia și accesul rapid la recompense i-ar fi făcut incapabili să aștepte. Un studiu realizat de cercetători de la University of Minnesota a descoperit că preșcolarii testați în anii 2000 au reușit să amâne o recompensă, în medie, cu două minute mai mult decât copiii evaluați în anii 1960. Rezultatele provin din analiza celebrului test Marshmallow, unul dintre cele mai cunoscute experimente din psihologia dezvoltării.
Descoperirea este interesantă deoarece contrazice percepția frecventă potrivit căreia copiii care cresc într-un mediu dominat de tehnologie și satisfacții imediate ar avea un autocontrol mai redus. Totuși, cercetările arată și că răbdarea manifestată într-un asemenea experiment nu depinde exclusiv de voință. Mediul familial, încrederea în adulți, experiențele educaționale și condițiile în care este realizat testul pot influența considerabil comportamentul copiilor.
Ce este testul Marshmallow și cum măsoară capacitatea copiilor de a aștepta
Testul Marshmallow a fost dezvoltat în anii 1960 de psihologul Walter Mischel și colaboratorii săi de la Stanford University. Experimentul a devenit celebru datorită unei situații aparent simple: un copil trebuia să aleagă între o recompensă mică, disponibilă imediat, și una mai mare, pe care o putea primi dacă accepta să aștepte. Scopul era investigarea capacității de amânare a recompensei, un proces psihologic asociat cu autoreglarea comportamentului.
În versiunea clasică a experimentului, copiii de vârstă preșcolară erau conduși într-o încăpere în care se afla o gustare, adesea o bezea de tip marshmallow, un biscuit sau un alt aliment atractiv. Cercetătorul le explica faptul că puteau mânca imediat recompensa disponibilă, dar că, dacă așteptau până la întoarcerea adultului, urmau să primească o cantitate mai mare. Apoi, experimentatorul părăsea încăperea, iar comportamentul copilului era observat.
Din perspectiva psihologiei, această situație pune în conflict două obiective: satisfacerea imediată a unei dorințe și obținerea unui beneficiu mai mare într-un moment ulterior. Copilul trebuie să decidă dacă recompensa viitoare justifică așteptarea și, eventual, să găsească modalități de a rezista tentației. Capacitatea de a amâna recompensa nu este însă identică cu autocontrolul în ansamblul său, deoarece alegerea poate depinde și de încrederea în promisiunea adultului sau de atractivitatea gustării.
Copiii testați în anii 2000 au așteptat mai mult decât cei din anii 1960
Într-o cercetare publicată în 2018 în revista Developmental Psychology, psihologul Stephanie M. Carlson, de la University of Minnesota, și colaboratorii săi au comparat rezultatele obținute de copii la testul Marshmallow în trei perioade diferite. Echipa a analizat datele unor preșcolari evaluați la sfârșitul anilor 1960, în anii 1980 și în anii 2000. Obiectivul era să stabilească dacă disponibilitatea de a amâna recompensa s-a modificat de la o generație la alta.
Analiza a inclus 840 de copii americani cu vârste între 3 și 5 ani, proveniți din eșantioane cu caracteristici socioeconomice relativ asemănătoare. Cercetătorii au comparat timpul pe care participanții erau dispuși să îl petreacă așteptând recompensa suplimentară, utilizând o perioadă maximă de observație de 10 minute. Rezultatele au evidențiat o creștere treptată a timpului mediu de așteptare între cele trei perioade investigate.
Copiii testați în anii 1960 așteptau, în medie, aproximativ cinci minute, în timp ce cei evaluați în anii 1980 ajungeau la aproximativ șase minute. În cazul generației testate în anii 2000, timpul mediu era de aproximativ șapte minute. Diferența de două minute față de prima cohortă poate părea redusă, dar a fost suficient de consistentă pentru ca cercetătorii să identifice un efect statistic al perioadei în care copiii au fost evaluați.
Autorii au observat că această tendință nu era limitată la un singur grup de copii. Rezultatele au rămas asemănătoare atunci când au fost luate în considerare vârsta, sexul și anumite caracteristici geografice sau ale eșantioanelor. Cu toate acestea, participanții proveneau predominant din familii cu statut socioeconomic mediu sau ridicat, astfel încât rezultatele nu pot fi considerate reprezentative pentru toate categoriile de copii.
Aproape 60% dintre copiii din anii 2000 au rezistat tentației timp de 10 minute
O altă diferență importantă a fost observată în proporția copiilor care au reușit să aștepte întreaga perioadă de 10 minute fără să consume recompensa imediată. În cohorta evaluată în anii 1960, aproximativ 30% dintre participanți au așteptat până la finalul intervalului. Proporția a crescut la aproape 40% în anii 1980 și la aproximativ 60% în rândul copiilor testați în anii 2000.
Aceste rezultate sugerează că, în condițiile experimentale analizate, copiii din cohorta mai recentă au demonstrat o disponibilitate mai mare de a amâna satisfacerea unei dorințe. Descoperirea contrazice presupunerea că generațiile crescute într-un mediu cu acces rapid la informații și divertisment ar fi în mod necesar mai impulsive. Totuși, performanța la o singură sarcină nu permite evaluarea completă a răbdării unui copil în toate situațiile cotidiene.
Cercetarea nu demonstrează nici că fiecare generație succesivă va avea un autocontrol mai bun decât precedenta. Comparația se referă la trei cohorte istorice, ultima fiind evaluată în anii 2000, nu la copiii care cresc în prezent. Prin urmare, rezultatele nu pot fi folosite pentru a afirma că preșcolarii din 2026 sunt automat mai răbdători decât cei din generațiile anterioare.
Adulții credeau că noile generații au mai puțin autocontrol
Înainte de analiza comparativă, cercetătorii au investigat și percepțiile adulților despre capacitatea copiilor de a aștepta. Un sondaj realizat pe 354 de adulți americani a arătat că majoritatea se așteptau ca preșcolarii din generațiile recente să obțină rezultate mai slabe la testul Marshmallow. Această opinie reflecta convingerea răspândită că accesul rapid la tehnologie și recompense ar diminua răbdarea copiilor.
Potrivit prezentării publicate de University of Minnesota, 72% dintre respondenți considerau că actualele generații de copii ar aștepta mai puțin pentru o recompensă. De asemenea, 75% credeau că acești copii au un nivel mai redus de autocontrol decât generațiile anterioare. Rezultatele experimentale au contrazis însă aceste anticipări în eșantioanele studiate.
Stephanie Carlson a subliniat că, deși trăim într-o perioadă în care multe lucruri sunt disponibile aproape imediat prin intermediul internetului și al telefoanelor inteligente, datele analizate indicau o capacitate mai mare de amânare a recompensei la copiii testați în anii 2000. Diferența dintre percepțiile adulților și rezultatele cercetării arată de ce evaluarea schimbărilor dintre generații necesită date sistematice. Experiențele personale și observațiile cotidiene nu sunt întotdeauna suficiente pentru a descrie corect tendințele de dezvoltare.
Poate testul Marshmallow să prezică succesul școlar și viitorul unui copil?
Una dintre ideile care au contribuit la popularitatea testului Marshmallow a fost posibilitatea ca performanța la această probă să fie asociată cu rezultatele ulterioare din viață. Walter Mischel și colaboratorii săi au urmărit dezvoltarea unor participanți și au identificat relații între capacitatea timpurie de amânare a recompensei și anumite rezultate obținute mai târziu. Printre acestea s-au numărat performanțele la teste școlare și unele caracteristici ale autoreglării.
Aceste observații au alimentat interpretarea potrivit căreia un copil care reușește să reziste tentației unei gustări ar putea avea ulterior rezultate școlare mai bune. Explicația părea intuitivă: capacitatea de a amâna o recompensă imediată poate fi relevantă pentru activități care necesită perseverență, planificare și orientare către obiective pe termen lung. Totuși, o asociere statistică nu înseamnă că rezultatul unui singur experiment poate prezice destinul unui copil.
Cercetările ulterioare au pus sub semnul întrebării interpretarea testului drept indicator simplu și puternic al succesului viitor. Mai ales atunci când sunt analizate eșantioane mai mari și mai diverse, relația dintre timpul de așteptare și rezultatele ulterioare devine considerabil mai complexă. Mediul familial, oportunitățile educaționale și caracteristicile cognitive ale copilului pot explica o parte importantă din diferențele observate.
Un studiu mai amplu a arătat că mediul familial contează foarte mult
În 2018, cercetătorii Tyler W. Watts, Greg J. Duncan și Haonan Quan au publicat în revista Psychological Science o nouă analiză a relației dintre amânarea recompensei în copilărie și rezultatele ulterioare. Studiul, intitulat Revisiting the Marshmallow Test: A Conceptual Replication Investigating Links Between Early Delay of Gratification and Later Outcomes, a utilizat un eșantion mai mare și mai divers decât cercetările inițiale. Autorii au urmărit în ce măsură performanța la test poate prezice rezultatele școlare și alte caracteristici ale dezvoltării.
Rezultatele au arătat că relația dintre timpul de așteptare și performanțele școlare ulterioare se reduce considerabil atunci când sunt luate în calcul anumite caracteristici ale copilului și ale mediului familial. Printre factorii relevanți se numărau statutul socioeconomic, nivelul de educație al mamei și abilitățile cognitive timpurii. Aceste constatări sugerează că performanța la test reflectă mai mult decât o capacitate individuală izolată de autocontrol.
Studiul nu a demonstrat că amânarea recompensei este complet lipsită de legătură cu rezultatele ulterioare. Mai degrabă, a arătat că valoarea sa predictivă este mai modestă decât ar putea sugera unele interpretări populare ale experimentelor inițiale. O parte dintre asocierile observate anterior poate fi explicată prin condițiile în care copiii cresc și prin oportunitățile de dezvoltare de care beneficiază.
Importanța mediului timpuriu este relevantă și pentru alte domenii ale psihologiei dezvoltării. Experiențele din copilărie pot avea consecințe asupra funcționării cognitive și emoționale, iar efectele unor condiții adverse severe sunt discutate inclusiv în cercetările despre influența neglijării severe din copilărie asupra dezvoltării creierului. Totuși, aceste situații nu trebuie confundate cu diferențele obișnuite dintre copiii care participă la testul Marshmallow.
De ce încrederea în adulți poate influența răbdarea copiilor
O explicație importantă pentru comportamentul copiilor în testul Marshmallow privește încrederea în persoana care promite recompensa suplimentară. Din perspectiva unui copil, decizia de a aștepta nu depinde doar de dorința de a obține două gustări în loc de una, ci și de probabilitatea percepută ca adultul să își respecte promisiunea. Dacă experiențele anterioare sugerează că promisiunile sunt respectate, așteptarea poate părea o alegere avantajoasă.
În schimb, atunci când copilul nu are motive suficiente să creadă că recompensa viitoare va fi oferită, alegerea celei imediate poate reprezenta o decizie adaptată situației. Într-un asemenea context, consumarea gustării disponibile nu indică neapărat incapacitatea de a rezista tentației. Poate reflecta o evaluare diferită a beneficiilor și riscurilor asociate așteptării.
Cercetări experimentale separate au arătat că fiabilitatea mediului poate influența disponibilitatea copiilor de a amâna recompensa. Atunci când adulții respectă în mod consecvent ceea ce promit, copiii pot fi mai dispuși să aștepte un beneficiu ulterior. Această constatare arată că autoreglarea comportamentului trebuie înțeleasă și în relație cu experiențele sociale, nu doar ca expresie a unei trăsături individuale.
Prin urmare, un copil care mănâncă imediat gustarea nu ar trebui etichetat automat drept impulsiv sau lipsit de voință. Pentru a înțelege comportamentul său, este necesar să luăm în considerare contextul, experiențele anterioare și semnificația pe care o atribuie promisiunii. În psihologie, o asemenea diferențiere este importantă și pentru interpretarea altor comportamente asociate cu impulsivitatea și răspunsurile spontane, care nu pot fi reduse la o singură explicație.
Diferențele culturale pot schimba rezultatele testului Marshmallow
Performanța la test poate varia și în funcție de mediul cultural în care cresc copiii. Cercetările comparative au arătat că normele sociale, practicile educaționale și așteptările privind comportamentul pot influența modul în care cei mici răspund unei situații experimentale. Din acest motiv, rezultatele obținute într-o anumită populație nu pot fi extinse automat la copii din culturi diferite.
Un exemplu relevant provine dintr-un experiment care a comparat copii din comunitatea Nso din Camerun cu copii din Germania. Participanții au fost puși în situații de amânare a recompensei, adaptate contextului cultural, iar cercetătorii au observat diferențe importante între grupuri. În cazul copiilor camerunezi, o proporție ridicată a reușit să aștepte recompensa suplimentară, în timp ce în grupul german acest comportament a fost mai puțin frecvent.
Mai precis, 53 dintre cei 76 de copii de patru ani din comunitatea Nso, adică aproape 70%, au așteptat întreaga perioadă de 10 minute pentru a primi o a doua gustare. În experiment a fost utilizat un preparat local numit puff-puff, ceea ce arată și importanța adaptării materialelor la mediul participanților. Rezultatele au fost interpretate în raport cu practicile culturale și cu modalitățile diferite de socializare și autoreglare.
Totuși, această comparație nu demonstrează că toți copiii din Camerun au mai mult autocontrol decât cei din Germania. Eșantioanele au provenit din comunități specifice, iar diferențele pot reflecta numeroși factori legați de creștere, educație și organizarea vieții cotidiene. Cercetarea evidențiază mai ales necesitatea de a interpreta comportamentul copiilor în contextul în care acesta apare.
Contează și tipul recompensei sau condițiile experimentului?
Un alt aspect important privește caracteristicile concrete ale testului. Copiii nu reacționează neapărat la fel în fața tuturor alimentelor, iar atractivitatea gustării poate influența cât de dificilă li se pare așteptarea. Tipul recompensei, aspectul acesteia și preferințele individuale pot modifica alegerile participanților.
De asemenea, comportamentul poate fi influențat de modul în care sunt prezentate instrucțiunile și de relația cu adultul care conduce experimentul. O promisiune formulată clar și considerată credibilă poate avea o semnificație diferită de una percepută ca nesigură. Aceste variații explică de ce testul Marshmallow nu trebuie interpretat ca o măsurătoare completă și independentă de context a autocontrolului.
Chiar și atunci când procedura experimentală este standardizată, copiii pot utiliza strategii diferite pentru a gestiona tentația. Unii pot încerca să își distragă atenția de la recompensă, în timp ce alții pot reflecta la beneficiul ulterior sau pot privi situația prin prisma experiențelor anterioare. Aceste diferențe arată că amânarea recompensei presupune mai multe procese cognitive și motivaționale.
De ce copiii din generațiile mai recente ar putea aștepta mai mult
Creșterea timpului de așteptare observată în studiul coordonat de Stephanie Carlson nu are încă o explicație cauzală definitivă. Autorii au propus mai multe ipoteze, inclusiv schimbări în educația timpurie, în experiențele de învățare și în dezvoltarea unor abilități cognitive relevante pentru autoreglare. Totuși, cercetarea a comparat rezultate obținute în perioade diferite și nu a testat direct toate mecanismele care ar fi putut produce această schimbare.
Una dintre posibilități privește dezvoltarea gândirii simbolice și abstracte. Copiii care au mai multe oportunități de învățare timpurie ar putea deveni mai capabili să reprezinte mental o recompensă viitoare și să înțeleagă relația dintre o alegere imediată și consecințele sale. Această capacitate ar putea facilita așteptarea, deși studiul nu demonstrează că ea explică diferențele dintre generații.
O altă ipoteză se referă la atenție și la funcțiile executive, adică procesele cognitive care contribuie la planificare, controlul impulsurilor și adaptarea comportamentului la obiective. Dezvoltarea acestor abilități poate ajuta copiii să își organizeze reacțiile și să acorde prioritate unui beneficiu ulterior. În acest sens, timpul petrecut așteptând o recompensă poate reflecta o combinație de strategii cognitive, nu doar rezistența pasivă la tentație.
Cercetătorii au discutat și posibilitatea ca schimbările tehnologice să contribuie la modificarea experiențelor de învățare ale copiilor. Această perspectivă contrazice presupunerea simplificatoare că tehnologia ar diminua în mod inevitabil răbdarea, dar nu demonstrează nici că utilizarea dispozitivelor digitale îmbunătățește autocontrolul. Relația dintre tehnologie și dezvoltare depinde de numeroși factori, iar experiențele digitale nu pot fi înțelese doar prin numărul de ore petrecute în fața ecranului.
Este posibil și ca amânarea recompensei să fi devenit o sarcină mai familiară sau mai ușor de gestionat pentru copiii din anumite medii educaționale. Totuși, fără dovezi suplimentare, această explicație rămâne o ipoteză. Cercetătorii au subliniat necesitatea unor investigații realizate pe populații mai diverse pentru a stabili cât de generale sunt rezultatele și ce factori au contribuit la apariția lor.
Ce ne spune testul despre autocontrol și dezvoltarea copilului
Capacitatea de a amâna o recompensă este relevantă pentru numeroase activități cotidiene, de la respectarea unor reguli până la urmărirea unor obiective care necesită timp și perseverență. Totuși, dezvoltarea autocontrolului nu se reduce la învățarea copilului să reziste tentațiilor, iar diferențele individuale nu pot fi explicate printr-o singură trăsătură. Atenția, experiențele anterioare, motivația și încrederea în mediul social pot influența felul în care un copil ia o decizie.
De aceea, interpretarea comportamentului trebuie să țină cont de etapa de dezvoltare și de condițiile în care apare. Un copil poate avea răbdare într-o activitate pe care o consideră importantă, dar poate întâmpina dificultăți atunci când recompensa promisă nu este suficient de atractivă sau când nu are încredere că o va primi. Aceste variații nu indică automat o problemă de dezvoltare.
Studiile despre testul Marshmallow arată și cât de importantă este diferența dintre performanța într-o sarcină și caracteristicile generale ale unei persoane. O singură alegere nu poate descrie integral modul în care copilul se autoreglează în familie, la grădiniță sau în relațiile cu ceilalți. Evaluarea dezvoltării necesită o perspectivă mai largă, care să includă comportamente observate în contexte diferite.
Ce pot înțelege părinții din cercetările despre răbdarea copiilor
Una dintre ideile importante ale acestor cercetări este că răbdarea nu trebuie privită exclusiv ca o calitate pe care copilul o are sau nu o are. Comportamentul de așteptare poate depinde de experiențele de învățare, de credibilitatea promisiunilor și de capacitatea de a înțelege beneficiile unei alegeri. Pentru părinți, această perspectivă poate fi utilă atunci când încearcă să înțeleagă de ce un copil preferă uneori satisfacția imediată.
Respectarea promisiunilor și formularea unor așteptări clare pot contribui la construirea unui mediu previzibil. Dacă un adult promite o recompensă pentru un moment ulterior, credibilitatea sa poate influența disponibilitatea copilului de a aștepta. Acest lucru nu înseamnă că fiecare promisiune respectată va produce o creștere măsurabilă a autocontrolului, ci că încrederea reprezintă un element relevant al relației dintre adult și copil.
La fel de important este ca reacțiile copiilor să nu fie interpretate automat drept semne de lipsă de disciplină sau de voință. Alegerea recompensei imediate poate avea explicații diferite, iar comparațiile rigide cu alți copii sau cu generațiile anterioare pot ignora particularitățile dezvoltării. O abordare atentă la context permite înțelegerea comportamentului fără etichetări inutile.
De ce nu putem spune că fiecare generație de copii este mai răbdătoare decât precedenta
Rezultatele studiului coordonat de University of Minnesota reprezintă o constatare importantă, dar au limite clare. Cercetarea a comparat trei cohorte de preșcolari americani, proveniți predominant din familii cu statut socioeconomic mediu sau ridicat. Chiar dacă diferențele au fost observate în mai multe subgrupuri, ele nu demonstrează că aceeași tendință apare în toate țările, culturile și categoriile sociale.
În plus, perioada cea mai recentă investigată a fost cea a anilor 2000. Nu există, în această cercetare, date despre performanța copiilor crescuți în anii 2020, ceea ce înseamnă că rezultatele nu pot descrie direct generațiile actuale. Pentru a stabili dacă tendința a continuat ar fi necesare studii comparative suplimentare, realizate prin metode suficient de asemănătoare.
Totodată, creșterea timpului mediu de așteptare nu înseamnă că personalitatea sau comportamentul tuturor copiilor s-au schimbat în aceeași direcție. Diferențele dintre indivizi rămân importante, iar o valoare medie nu descrie fiecare participant. De aceea, rezultatele trebuie interpretate ca tendințe statistice observate în grupurile investigate.
Ce au schimbat cercetările recente în interpretarea celebrului test Marshmallow
Testul Marshmallow a devenit cunoscut deoarece transformă o întrebare complexă despre autocontrol într-o situație ușor de înțeles: alegerea dintre o recompensă imediată și una mai mare, disponibilă ulterior. Cercetările inițiale au sugerat că timpul de așteptare poate fi asociat cu anumite rezultate importante din dezvoltarea copilului. Studiile ulterioare au arătat însă că aceste relații trebuie interpretate împreună cu influențele familiale, sociale și cognitive.
Comparația publicată în 2018 a adăugat un rezultat neașteptat: în eșantioanele analizate, copiii din anii 2000 au așteptat mai mult decât cei din anii 1960 și 1980. În același timp, cercetările despre predicția succesului școlar au demonstrat că performanța la test nu poate fi folosită ca indicator sigur al viitorului unui copil. Cele două constatări nu se contrazic, deoarece una privește diferențele dintre generații, iar cealaltă investighează relația dintre comportamentul timpuriu și rezultatele ulterioare.
Răbdarea copiilor este mai complexă decât simpla capacitate de a rezista unei tentații. Ea poate reflecta procese cognitive, experiențe de învățare, încredere în adulți și particularități ale mediului în care copilul crește. Celebrul experiment rămâne valoros pentru înțelegerea dezvoltării, dar rezultatul său nu trebuie transformat într-o etichetă despre caracterul sau viitorul unui copil.
Leave a Reply