Oamenii devin mai puțin inteligenți? Întrebarea a apărut după ce cercetătorii au descoperit că rezultatele testelor IQ, care crescuseră timp de mai multe decenii, au început să scadă în anumite populații. Un studiu realizat în Norvegia, pe baza a peste 730.000 de evaluări cognitive, a identificat o inversare a acestei tendințe în rândul bărbaților născuți după mijlocul anilor 1970.
Descoperirea este importantă deoarece pune sub semnul întrebării continuitatea unui fenomen cunoscut în psihologie drept efectul Flynn, care descrie creșterea scorurilor medii la testele de inteligență de la o generație la alta. Cercetătorii norvegieni au constatat că scăderea rezultatelor apare inclusiv atunci când sunt comparați frați din aceeași familie, ceea ce sugerează că explicația trebuie căutată în principal în condițiile de mediu, nu în schimbarea compoziției genetice a populației.
Ce este efectul Flynn și de ce au crescut scorurile IQ în secolul XX?
În cea mai mare parte a secolului XX, cercetătorii au observat o tendință de creștere a rezultatelor obținute la testele de inteligență. Fenomenul a devenit cunoscut drept efectul Flynn, după cercetătorul neozeelandez James R. Flynn, care a studiat și popularizat aceste modificări începând cu anii 1980. Analizele sale au evidențiat faptul că generațiile mai recente obțineau, în medie, rezultate mai bune decât generațiile anterioare atunci când erau evaluate folosind standarde comparabile.
Creșterea observată a fost estimată frecvent la aproximativ trei puncte IQ pe deceniu, deși ritmul nu a fost identic în toate țările sau pentru toate tipurile de teste. Această evoluție a atras atenția deoarece schimbările erau prea rapide pentru a fi explicate simplu prin transformări genetice la nivelul populației. Cercetătorii au început astfel să investigheze rolul educației, al condițiilor de viață, al sănătății și al altor factori de mediu.
Efectul Flynn nu înseamnă că fiecare persoană dintr-o generație este mai inteligentă decât persoanele din generația anterioară. El descrie o modificare a performanței medii în populațiile studiate, observată prin anumite instrumente psihometrice. De asemenea, creșterea scorurilor nu presupune neapărat îmbunătățirea tuturor capacităților cognitive în aceeași măsură.
De ce au început să scadă scorurile IQ după anii 1970?
Un studiu realizat de Bernt Bratsberg și Ole Rogeberg, cercetători la Ragnar Frisch Centre for Economic Research din Norvegia, a analizat evoluția rezultatelor cognitive în mai multe generații. Cercetarea, publicată în 2018 în revista științifică Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), a utilizat date administrative provenite din evaluările efectuate în contextul serviciului militar. Obiectivul a fost identificarea momentului în care tendința de creștere a scorurilor s-a modificat și a factorilor care ar putea explica această schimbare.
Autorii au analizat datele a 736.808 bărbați norvegieni, proveniți din cohorte de naștere cuprinse între 1962 și 1991. Evaluările cognitive au fost realizate în contextul examinării pentru serviciul militar, în general la sfârșitul adolescenței. Dimensiunea eșantionului le-a permis cercetătorilor să observe modificări ale rezultatelor la nivelul unor cohorte succesive, pe parcursul unei perioade extinse.
Analiza a arătat că scorurile au continuat să crească pentru persoanele născute în prima parte a perioadei investigate, dar tendința a atins un punct de inversare în jurul cohortei născute în 1975. Pentru cohortele ulterioare, media rezultatelor a început să scadă. Astfel, în contextul analizat, efectul Flynn nu doar că și-a încetinit ritmul, ci a fost urmat de o evoluție în sens opus.
Cât de mare a fost scăderea rezultatelor la testele de inteligență?
Datele norvegiene au evidențiat o schimbare considerabilă a tendinței scorurilor IQ între generații. În perioada de creștere, rezultatele au evoluat într-un ritm apropiat de cel identificat anterior în cercetările despre efectul Flynn. După mijlocul anilor 1970, direcția s-a inversat, iar cohortele mai recente au înregistrat rezultate medii inferioare.
Scăderea a fost descrisă în relatările despre cercetare ca fiind de aproximativ șapte puncte IQ pentru fiecare generație. Totuși, această valoare reprezintă o aproximare a tendinței observate și nu trebuie interpretată ca o reducere fixă, identică pentru fiecare generație sau pentru fiecare persoană. Estimările diferă în funcție de intervalul analizat și de ajustările statistice aplicate datelor.
În analiza publicată în PNAS, autorii au calculat și evoluția anuală a scorurilor între cohortele de naștere. După corectarea unor probleme legate de selecția participanților, scăderea medie estimată pentru cohortele născute între 1975 și 1991 a fost de aproximativ 0,34 puncte IQ pe an la nivelul populației analizate. Acest rezultat arată că inversarea tendinței a fost importantă din punct de vedere statistic, dar nu demonstrează o deteriorare uniformă a inteligenței umane.
Ce au descoperit cercetătorii comparând frați din aceeași familie?
Una dintre cele mai importante contribuții ale cercetării a fost utilizarea informațiilor despre relațiile familiale. Autorii nu s-au limitat la compararea mediilor dintre generații, ci au analizat și diferențele dintre frați născuți în ani diferiți. Această metodă a permis examinarea tendințelor cognitive în interiorul acelorași familii, reducând influența unor caracteristici comune, precum o parte a mediului familial și a fondului genetic.
Rezultatele au arătat că evoluția ascendentă, punctul de inversare și scăderea ulterioară a scorurilor puteau fi identificate și prin comparațiile dintre frați. Cu alte cuvinte, schimbările nu apăreau doar atunci când erau analizate familii diferite, ci și în interiorul acelorași familii. Această observație a fost esențială pentru evaluarea explicațiilor propuse anterior pentru inversarea efectului Flynn.
Cercetătorii au acordat atenție și ordinii nașterii, deoarece aceasta poate fi asociată cu diferențe în performanța cognitivă. De asemenea, au utilizat ajustări statistice pentru a ține cont de faptul că nu toate persoanele eligibile aveau rezultate disponibile în baza de date. După aceste corecții, tendințele observate între frați au rămas apropiate de evoluția identificată la nivelul întregului eșantion.
Faptul că scăderea scorurilor a putut fi observată în interiorul familiilor sugerează că explicațiile bazate exclusiv pe schimbarea structurii populației sunt insuficiente. Aceasta nu înseamnă că factorii genetici sunt irelevanți pentru diferențele individuale de inteligență, ci că modificările istorice ale scorurilor medii necesită o explicație diferită.
Factorii genetici explică inversarea efectului Flynn?
Înaintea acestei cercetări, printre explicațiile discutate pentru schimbarea tendințelor IQ se numărau și ipoteze referitoare la evoluția compoziției genetice a populației. Unele interpretări presupuneau că diferențele de fertilitate dintre grupuri sau modificările demografice ar putea influența media rezultatelor cognitive de la o generație la alta. Cercetătorii norvegieni au urmărit dacă asemenea ipoteze sunt compatibile cu datele analizate.
Compararea fraților a oferit un argument important împotriva explicațiilor care se bazează predominant pe diferențe între familii. Dacă modificările scorurilor ar proveni în principal din schimbarea ponderii unor categorii familiale în populație, aceleași tendințe nu ar trebui să fie reproduse integral și în interiorul familiilor. Totuși, studiul a arătat că atât creșterea, cât și declinul rezultatelor puteau fi explicate statistic prin variațiile dintre frați.
Autorii au concluzionat că schimbările observate sunt compatibile în principal cu influența unor factori de mediu. Cercetarea nu a demonstrat că inteligența individuală este independentă de ereditate, ci a analizat cauzele unei tendințe istorice la nivelul populației. Distincția este esențială pentru evitarea confuziei dintre diferențele cognitive dintre persoane și modificările scorurilor medii de-a lungul generațiilor.
Ce schimbări de mediu ar putea explica scăderea scorurilor IQ?
După identificarea unui rol important al factorilor de mediu, o întrebare rămâne deschisă: ce anume s-a schimbat între generații? Cercetătorii au discutat mai multe posibilități, inclusiv modificări ale educației, ale expunerii la informații, ale sănătății și ale stilului de viață. Studiul nu a stabilit însă o cauză unică și nici nu a demonstrat că unul dintre acești factori este responsabil individual pentru inversarea tendinței.
Schimbările din sistemul educațional reprezintă una dintre explicațiile investigate în literatura de specialitate. Conținutul materiilor, metodele de predare și tipurile de abilități exersate la școală se pot modifica de la o generație la alta. Dacă anumite competențe sunt dezvoltate mai intens decât altele, aceste schimbări ar putea influența performanța la teste care măsoară combinații specifice de aptitudini.
O altă posibilitate privește felul în care tinerii își petrec timpul liber și tipurile de informații pe care le întâlnesc. Obiceiurile de lectură, consumul de conținut media și activitățile cotidiene pot varia considerabil între generații, însă cercetarea norvegiană nu a identificat direct efectul fiecăreia asupra rezultatelor cognitive. Prin urmare, nu ar fi justificat să atribuim scăderea IQ-ului exclusiv televiziunii, telefoanelor sau reducerii timpului dedicat lecturii.
Relația dintre utilizarea tehnologiei și funcționarea cognitivă este, la rândul ei, mai complexă decât o simplă asociere între timpul petrecut în fața ecranului și capacitatea intelectuală. Experiențele digitale diferă în funcție de activitățile desfășurate și de contextul utilizării, aspect discutat și în articolul despre conceptul de screenome și influența experiențelor digitale asupra vieții cotidiene.
Ar putea testele IQ să nu mai măsoare la fel de bine abilitățile actuale?
O altă ipoteză discutată în legătură cu inversarea efectului Flynn privește modul în care instrumentele psihometrice reflectă abilitățile dezvoltate în contexte sociale diferite. Testele de inteligență evaluează anumite componente ale funcționării cognitive, însă inteligența reprezintă un construct mai amplu, dificil de redus la un singur rezultat numeric. De aceea, interpretarea schimbărilor scorurilor necesită înțelegerea caracteristicilor testelor utilizate.
În psihologie se face frecvent distincția între inteligența cristalizată și inteligența fluidă. Prima se referă la cunoștințele și abilitățile dobândite prin învățare și experiență, inclusiv vocabularul și informațiile generale. Inteligența fluidă descrie capacitatea de a identifica relații, de a rezolva probleme noi și de a utiliza raționamentul în situații care nu depind exclusiv de cunoștințe deja învățate.
Diferite instrumente cognitive acordă ponderi diferite acestor componente. Un test care include mai multe sarcini bazate pe vocabular sau cunoștințe generale poate fi influențat de modificările educației într-un mod diferit față de unul centrat asupra raționamentului abstract. Această observație a alimentat discuțiile despre măsura în care schimbările societății și ale educației pot influența performanța la anumite tipuri de teste.
Totuși, studiul norvegian nu a demonstrat că testele IQ au devenit depășite sau că sistemele educaționale actuale dezvoltă exclusiv inteligența fluidă în detrimentul celei cristalizate. Acestea sunt ipoteze care necesită cercetări specifice, cu instrumente psihometrice și date educaționale adecvate. Rezultatele arată o modificare a scorurilor la evaluările utilizate, nu o pierdere dovedită a relevanței tuturor testelor de inteligență.
Înseamnă un IQ mai mic că o persoană este mai puțin inteligentă?
Scorul IQ oferă o estimare standardizată a performanței unei persoane la anumite sarcini cognitive, în raport cu un grup de referință. El poate avea utilitate în evaluarea psihologică atunci când este interpretat corect, dar nu descrie exhaustiv toate aptitudinile, cunoștințele sau capacitățile individuale. Rezultatele trebuie analizate ținând cont de caracteristicile instrumentului și de contextul evaluării.
Este important de înțeles că testele IQ sunt, în mod obișnuit, standardizate astfel încât media grupului de referință să fie de 100 de puncte. Atunci când cercetătorii compară generații, pot utiliza scoruri raportate la aceleași norme sau alte metode care permit identificarea modificărilor istorice. Altfel, renormarea periodică a testelor ar face dificilă observarea directă a creșterilor sau scăderilor dintre cohorte.
Din acest motiv, o reducere a mediei scorurilor nu înseamnă automat că fiecare persoană dintr-o generație are o capacitate intelectuală inferioară celei precedente. Există variații importante între indivizi, iar unele abilități se pot modifica diferit față de altele. Studiul norvegian descrie o tendință statistică specifică, nu o evaluare a valorii sau potențialului unei întregi generații.
Ce legătură există între inteligență, educație și performanța școlară?
Rezultatele testelor cognitive sunt adesea discutate în relație cu performanța școlară și cu nivelul educațional. Totuși, aceste dimensiuni nu sunt identice, deoarece succesul academic depinde de numeroși factori, inclusiv de cunoștințele acumulate, motivație, oportunități educaționale și condițiile în care are loc învățarea. Un test IQ nu poate surprinde singur toate aceste componente.
De asemenea, schimbările educaționale pot modifica tipurile de aptitudini dezvoltate și exersate de elevi. Un sistem poate pune accent pe memorarea informațiilor, în timp ce altul poate acorda o importanță mai mare rezolvării problemelor, interpretării informațiilor sau aplicării practice a cunoștințelor. Nu rezultă însă că una dintre aceste orientări este, prin definiție, responsabilă pentru evoluția scorurilor cognitive observate în Norvegia.
Cercetările asupra funcționării creierului încearcă să identifice și procese mai specifice decât cele evaluate printr-un scor global de inteligență. De exemplu, analiza despre numărul de gânduri pe care le avem într-o zi urmărește o altă dimensiune a activității mentale, fără să reprezinte o măsură a inteligenței. Distincția dintre diferitele procese cognitive este importantă pentru evitarea interpretărilor excesiv de generale ale rezultatelor psihologice.
Ce au arătat cercetările mai recente despre inversarea efectului Flynn?
Interesul pentru evoluția scorurilor cognitive a continuat și după publicarea studiului norvegian din 2018. O cercetare publicată în 2026 în aceeași revistă, PNAS, a analizat diferențele dintre tendințele cognitive în funcție de statutul socioeconomic. Studiul, realizat de Bernt Bratsberg și colaboratorii săi, a utilizat date despre aproape 600.000 de bărbați norvegieni.
Rezultatele au arătat că evoluția scorurilor nu a fost identică pentru toate grupurile socioeconomice. În grupurile cu statut socioeconomic mai ridicat, declinul a început mai devreme decât sugerau unele analize agregate, în timp ce progresul continuu din alte grupuri a contribuit la mascarea acestei schimbări. Autorii au discutat și rolul extinderii accesului la educație în evoluția diferențelor observate.
Aceste constatări oferă o perspectivă suplimentară asupra complexității efectului Flynn. O medie calculată la nivelul populației poate ascunde evoluții diferite între grupuri, iar schimbările educaționale și sociale pot influența aceste tendințe. Studiul din 2026 nu justifică, prin urmare, afirmația că toate categoriile populației ar trece printr-un declin cognitiv uniform.
Cercetarea mai recentă, intitulată „Educational expansion and the hidden reversal of the Flynn effect—Differential trends across socioeconomic strata”, a fost publicată la 6 iulie 2026. Ea completează investigațiile anterioare și arată de ce interpretarea scorurilor IQ trebuie să țină cont de diferențele dintre grupuri și de schimbările istorice ale mediului educațional.
De ce studiul norvegian nu poate fi generalizat la întreaga lume?
Deși baza de date analizată a fost foarte mare, cercetarea din 2018 s-a concentrat asupra unei populații specifice: bărbați din Norvegia, născuți între 1962 și 1991, evaluați în contextul serviciului militar. Rezultatele nu descriu direct evoluția scorurilor femeilor, a persoanelor din alte țări sau a generațiilor născute după perioada investigată. De asemenea, ele reflectă caracteristicile instrumentelor și procedurilor utilizate în sistemul norvegian.
Studiul a folosit metode statistice pentru a aborda probleme importante, precum selecția persoanelor evaluate și influența ordinii nașterii. Aceste ajustări au consolidat interpretarea tendințelor observate, dar nu au permis identificarea exactă a tuturor factorilor de mediu implicați. Autorii au recunoscut că nu pot distinge definitiv între numeroasele explicații posibile privind schimbările istorice ale rezultatelor.
În plus, faptul că efectul Flynn s-a inversat în anumite populații nu înseamnă că aceeași evoluție s-a produs simultan peste tot. Cercetările din diferite țări au identificat atât perioade de creștere, cât și stagnări sau scăderi, în funcție de contextul analizat. Prin urmare, afirmația că inteligența umană este în declin la nivel global ar depăși dovezile oferite de acest studiu.
Ce ne spune cu adevărat scăderea scorurilor IQ despre inteligența umană?
Rezultatele cercetării norvegiene arată că performanța medie la anumite teste de inteligență se poate modifica substanțial de la o generație la alta. După decenii în care scorurile au crescut, cohortele născute după mijlocul anilor 1970 au prezentat o tendință descendentă, observabilă inclusiv în comparațiile dintre frați. Această constatare susține importanța condițiilor de mediu pentru înțelegerea schimbărilor istorice ale performanței cognitive.
Totuși, întrebarea dacă oamenii devin mai puțin inteligenți nu poate primi un răspuns simplu pe baza acestor rezultate. Testele IQ măsoară anumite capacități cognitive, iar evoluția scorurilor depinde de contextul educațional, social și psihometric în care sunt administrate. Cercetarea evidențiază necesitatea de a investiga în continuare ce anume se schimbă între generații și de ce aceste modificări influențează performanța la evaluările cognitive.
Studiul „Flynn effect and its reversal are both environmentally caused”, publicat în 2018 în Proceedings of the National Academy of Sciences, rămâne o contribuție importantă la această discuție. Descoperirea sa centrală nu este că oamenii ar deveni inevitabil mai puțin inteligenți, ci că tendințele scorurilor cognitive pot fi influențate de condiții de mediu care se modifică de-a lungul timpului și chiar între frați din aceeași familie.
Leave a Reply