Putem visa sub anestezie generală, chiar dacă nu reacționăm la ceea ce se întâmplă în jur? Cercetările sugerează că anumite medicamente anestezice pot induce stări în care creierul continuă să genereze experiențe asemănătoare viselor, deși persoana nu răspunde la stimulii exteriori. Descoperirea oferă o perspectivă importantă asupra modului în care funcționează conștiința și asupra diferenței dintre lipsa reacțiilor, pierderea memoriei și absența completă a experiențelor conștiente.
Un experiment publicat în revista științifică British Journal of Anaesthesia a arătat că voluntarii aflați sub efectul unor medicamente sedative și anestezice puteau avea experiențe generate intern, asemănătoare viselor, fără să fie conștienți în mod obișnuit de mediul înconjurător. Cercetătorii au observat și indicii că anumite informații sonore puteau fi procesate în aceste stări, chiar dacă participanții nu își aminteau spontan stimulii respectivi.
Ce se întâmplă cu conștiința în timpul anesteziei generale?
Anestezia generală este utilizată pe scară largă pentru a permite efectuarea intervențiilor chirurgicale fără ca pacienții să experimenteze în mod conștient durerea și evenimentele din timpul operației. Cu toate că procedurile și medicamentele folosite sunt bine cunoscute, efectele lor asupra conștiinței continuă să reprezinte un domeniu important de cercetare. Una dintre dificultăți este că persoanele anesteziate nu pot descrie în timp real ceea ce experimentează, iar medicamentele pot afecta formarea și păstrarea amintirilor.
De obicei, lipsa unui răspuns la stimuli este interpretată ca un indiciu al unei stări profunde de sedare sau anestezie. Totuși, faptul că o persoană nu reacționează nu înseamnă neapărat că orice formă de experiență conștientă a dispărut. Este posibil ca anumite procese cerebrale să continue să producă experiențe interne, chiar dacă persoana nu mai interacționează cu mediul exterior.
Această distincție este importantă pentru înțelegerea funcționării creierului, deoarece percepția, memoria și capacitatea de a răspunde la stimuli nu sunt procese identice. Ele depind de mecanisme cerebrale care pot fi influențate diferit de medicamentele administrate. Cercetările din neuroștiință investighează tocmai modul în care aceste funcții pot fi modificate sau separate în anumite stări de conștiință.
Studiul în care cercetătorii au investigat visele sub anestezie
O echipă de cercetători din Finlanda și Suedia, din care a făcut parte și Katja Valli, specialistă în neuroștiințe asociată Universității din Skövde, a investigat experiențele subiective care apar în timpul administrării unor medicamente sedative și anestezice. Studiul, publicat în 2018 în British Journal of Anaesthesia, a urmărit să stabilească dacă voluntarii continuă să aibă experiențe conștiente în perioadele în care nu mai răspund la stimuli.
Experimentul a inclus 47 de voluntari sănătoși, împărțiți în două grupuri. Primul grup, format din 23 de participanți, a primit dexmedetomidină, un medicament utilizat pentru sedare, în timp ce al doilea grup, format din 24 de participanți, a primit propofol, un anestezic intravenos folosit frecvent în practica medicală. Cercetătorii au administrat medicamentele prin perfuzie, crescând progresiv concentrațiile pentru a observa schimbările de comportament și de conștiință.
Studiul a fost conceput pentru a permite investigarea stărilor induse farmacologic în condiții controlate. Spre deosebire de o intervenție chirurgicală obișnuită, experimentul nu a urmărit efectuarea unei operații, ci înțelegerea modului în care diferitele niveluri de sedare și anestezie influențează reacțiile și experiențele participanților.
Cum au fost treziți și intervievați voluntarii
În prima etapă, cercetătorii au crescut dozele până când participanții au încetat să mai răspundă la solicitările exterioare. Această stare a fost numită pierderea capacității de răspuns și nu a fost considerată automat echivalentă cu pierderea completă a conștiinței. Ulterior, experimentatorii au încercat să îi trezească pe voluntari pentru a-i întreba ce au experimentat în intervalele în care nu reacționaseră.
Interviurile au fost realizate în timp ce participanții se aflau încă sub efectul medicamentelor, iar procedura a fost repetată atunci când condițiile experimentale au permis acest lucru. Metoda le-a oferit cercetătorilor posibilitatea de a investiga experiențe apropiate temporal de perioadele de lipsă a răspunsului, reducând dependența exclusivă de amintirile relatate după recuperarea completă.
Într-o etapă ulterioară, concentrația medicamentelor a fost crescută de 1,5 ori față de nivelul necesar pentru inducerea lipsei răspunsului. Scopul a fost investigarea unei stări mai profunde, considerată posibil asociată cu pierderea conștiinței. După întreruperea administrării, voluntarii au fost intervievați din nou pentru a identifica eventualele experiențe și amintiri.
Acest protocol a permis compararea relatărilor obținute la diferite momente ale experimentului. Totuși, nivelurile de medicament folosite și condițiile de laborator nu reproduc integral complexitatea unei anestezii generale administrate în timpul unei intervenții chirurgicale.
Experiențe asemănătoare viselor în 86% dintre relatările analizate
Rezultatele au arătat că experiențele subiective nu dispăruseră întotdeauna în perioadele în care participanții nu răspundeau la stimuli. Din cele 93 de interviuri realizate, 84% au inclus relatări despre experiențe asociate intervalelor de lipsă a răspunsului. În cadrul relatărilor despre aceste intervale, 86% dintre experiențele raportate erau generate intern și aveau caracteristici asemănătoare viselor.
Procentul de 86% nu înseamnă că aceeași proporție din totalul voluntarilor a visat, ci descrie frecvența experiențelor onirice în relatările analizate. Distincția este importantă deoarece un participant putea fi intervievat de mai multe ori, iar rezultatele au fost calculate în funcție de experiențele raportate în cadrul experimentului.
Relatările indicau, în principal, experiențe care nu proveneau direct din ceea ce se întâmpla în mediul exterior. Cu alte cuvinte, creierul putea continua să genereze conținut mental în absența unei interacțiuni obișnuite cu experimentatorii. Experiențele legate de mediul de cercetare au fost mai rare și au fost asociate, în general, cu scurte momente de revenire a capacității de răspuns.
Participanții care primiseră dexmedetomidină au relatat mai frecvent asemenea experiențe decât cei cărora li se administrase propofol. Această diferență sugerează că efectele asupra conștiinței pot varia în funcție de substanța administrată și de mecanismele sale farmacologice.
Visele apar numai în somnul REM?
Experiențele asemănătoare viselor observate în timpul experimentului ridică o întrebare importantă despre relația dintre somn și anestezie. Visele sunt asociate frecvent cu faza REM a somnului, caracterizată prin mișcări rapide ale ochilor și o activitate cerebrală specifică. Totuși, cercetările asupra somnului arată că experiențele onirice pot apărea și în fazele non-REM, chiar dacă pot exista diferențe între caracteristicile relatărilor.
Anestezia generală și somnul natural nu reprezintă aceeași stare fiziologică, deși pot exista asemănări între anumite modificări ale activității cerebrale. Medicamentele anestezice influențează direct mecanismele implicate în starea de veghe, percepție și memorie, în timp ce somnul natural presupune alternanța unor stadii organizate fiziologic.
Prin urmare, experiențele descrise de voluntari nu trebuie interpretate automat ca vise identice celor din timpul somnului obișnuit. Ele arată însă că generarea unor experiențe mentale poate continua în anumite stări induse farmacologic, chiar și atunci când persoana nu mai răspunde la stimuli.
Creierul poate procesa cuvinte și sunete fără să le memorăm conștient
Pe lângă investigarea experiențelor asemănătoare viselor, cercetătorii au urmărit și modul în care participanții reacționau la stimuli sonori. În timpul perioadelor de lipsă a răspunsului și al stărilor de sedare mai profundă, voluntarilor le-au fost prezentate sunete cu încărcătură emoțională. Ulterior, experimentatorii au verificat dacă participanții puteau recunoaște acești stimuli.
Rezultatele au indicat diferențe între cele două grupuri. Aproximativ 42% dintre participanții care primiseră dexmedetomidină și 15% dintre cei care primiseră propofol au recunoscut stimulii sonori în condițiile testării. Cu toate acestea, niciun participant nu a menționat spontan sunetele respective în relatările despre experiențele trăite.
Această diferență dintre recunoașterea unui stimul și amintirea lui spontană este relevantă pentru înțelegerea memoriei. O persoană poate manifesta anumite efecte ale procesării informațiilor fără să poată relata ulterior, din proprie inițiativă, experiența corespunzătoare. Asemenea fenomene sunt investigate și în alte domenii ale neuroștiinței, inclusiv în cercetările despre activitatea mentală și modul în care cercetătorii încearcă să studieze fluxul gândurilor.
O cercetare complementară, publicată tot în 2018 în British Journal of Anaesthesia, a investigat procesarea cuvintelor rostite în timpul stărilor induse de dexmedetomidină și propofol. Studiul, intitulat Spoken words are processed during dexmedetomidine-induced unresponsiveness, a analizat răspunsurile cerebrale la stimuli verbali și a oferit dovezi că anumite procese de prelucrare a limbajului pot continua în absența unui răspuns comportamental obișnuit.
De ce pierderea conștiinței nu funcționează ca un întrerupător
Rezultatele cercetării sugerează că anestezia nu trebuie înțeleasă exclusiv ca o trecere bruscă între două stări complet separate, conștiență și inconștiență. În anumite condiții, o persoană poate deveni incapabilă să răspundă la stimuli, dar poate continua să aibă experiențe mentale interne. În alte situații, unele informații pot fi procesate fără ca persoana să le poată relata ulterior în mod conștient.
Jamie Sleigh, specialist în anesteziologie la Universitatea din Auckland, Noua Zeelandă, a explicat pentru publicația New Scientist că această perspectivă reflectă o înțelegere tot mai nuanțată a conștiinței. „Conștiința nu este un fenomen binar și există tot mai multe dovezi că medicamentele pentru anestezia generală întrerup anumite mecanisme cerebrale foarte specifice, implicate în percepție, memorie și receptivitate”, a explicat specialistul.
Afirmația evidențiază faptul că diferitele componente ale experienței conștiente pot fi influențate separat. Absența reacțiilor la mediul exterior, incapacitatea de a forma amintiri și dispariția experiențelor subiective nu trebuie considerate automat procese identice. Înțelegerea acestor diferențe este importantă pentru cercetarea conștiinței și pentru interpretarea rezultatelor experimentelor cu medicamente anestezice.
Creierul poate integra și utiliza informații chiar și atunci când persoana nu este pe deplin conștientă de modul în care acestea sunt prelucrate. Într-un context diferit, cercetările despre modul în care creierul anticipează gravitația și adaptează mișcările ilustrează complexitatea proceselor prin care sistemul nervos folosește informații despre mediul înconjurător.
Înseamnă că pacienții pot fi conștienți în timpul operațiilor?
Descoperirea experiențelor asemănătoare viselor în timpul administrării unor medicamente anestezice nu înseamnă că pacienții supuși intervențiilor chirurgicale sunt, în mod obișnuit, conștienți de ceea ce se întâmplă în sala de operație. Experiențele generate intern, precum visele, trebuie diferențiate de percepția conștientă a evenimentelor reale din mediul exterior. În experiment, experiențele legate de mediul de cercetare au fost relativ rare și au apărut în special în asociere cu scurte reveniri ale capacității de răspuns.
De asemenea, sedarea experimentală nu reproduce în totalitate condițiile anesteziei generale utilizate în chirurgie. În practica medicală, medicul anestezist stabilește și ajustează medicamentele în funcție de procedură, de caracteristicile pacientului și de răspunsul organismului. Scopul este obținerea unei stări anestezice adecvate intervenției, inclusiv prevenirea experienței conștiente a durerii și a evenimentelor chirurgicale.
Există situații rare în care poate apărea conștientizarea accidentală a unor evenimente din timpul anesteziei generale, fenomen diferit de visarea sub anestezie. Din acest motiv, evaluarea și monitorizarea stării pacientului reprezintă componente esențiale ale îngrijirii anestezice. Rezultatele studiilor experimentale nu trebuie interpretate ca dovezi că anestezia generală ar fi ineficientă sau că pacienții ar percepe în mod obișnuit intervențiile fără să își amintească ulterior.
Ce ne învață aceste descoperiri despre funcționarea creierului?
Studiul realizat de Katja Valli și colaboratorii săi contribuie la înțelegerea unei probleme fundamentale din neuroștiință: relația dintre activitatea cerebrală, experiența subiectivă și capacitatea de a reacționa la mediul exterior. Rezultatele arată că lipsa răspunsului nu exclude întotdeauna existența unor experiențe interne și că anumite forme de procesare a informațiilor pot continua în stări în care comportamentul observabil este profund modificat.
Totuși, experimentul nu permite stabilirea frecvenței viselor în toate tipurile de anestezie generală și nici nu demonstrează că experiențele conștiente persistă în orice condiții. Studiul a investigat un grup relativ mic de voluntari sănătoși, folosind două medicamente și un protocol de laborator. Concluziile trebuie interpretate în limitele acestor condiții experimentale.
Un aspect relevant este și diferența dintre ceea ce creierul procesează și ceea ce o persoană își poate aminti sau relata ulterior. În mod asemănător, cercetările despre orientare și influența fricii asupra procesării informațiilor spațiale evidențiază faptul că percepția și comportamentul depind de interacțiunea unor mecanisme cerebrale complexe.
Pentru cercetători, experiențele asemănătoare viselor observate sub efectul anestezicelor reprezintă o oportunitate de a investiga felul în care conștiința poate fi modificată fără ca toate procesele mentale să dispară simultan. Studiul Dreaming and awareness during dexmedetomidine- and propofol-induced unresponsiveness oferă astfel dovezi că absența reacțiilor comportamentale nu este întotdeauna echivalentă cu absența experienței subiective.
Anestezia continuă să fie un instrument esențial al medicinei moderne, dar și o modalitate valoroasă de a studia funcționarea conștiinței. Faptul că anumite experiențe mentale pot persista în absența răspunsului la stimuli arată cât de complexă este relația dintre creier, percepție și memorie. Înțelegerea acestor mecanisme poate contribui atât la dezvoltarea cercetărilor despre conștiință, cât și la aprofundarea cunoștințelor despre efectele medicamentelor anestezice.
Leave a Reply