Copiii pot manifesta o preferință pentru personajele care îi protejează pe cei vulnerabili încă de la vârsta de șase luni, cu mult înainte să învețe să vorbească. Un studiu realizat de cercetători de la Kyoto University și University of Tokyo a descoperit că bebelușii tind să aleagă personajele care intervin pentru a opri o agresiune, în locul celor care rămân pasive. Rezultatul oferă o posibilă explicație pentru atracția pe care supereroii o exercită asupra copiilor, deși nu demonstrează direct de ce aceștia preferă filmele, poveștile sau jucăriile cu personaje eroice.
Cercetarea, publicată în 2017 în revista științifică Nature Human Behaviour, a implicat 132 de bebeluși cu vârste de șase și zece luni. Printr-o serie de experimente, oamenii de știință au investigat capacitatea copiilor de a recunoaște situațiile în care un personaj intervine pentru protejarea altuia și de a diferenția treptat intențiile din spatele acestor acțiuni. Descoperirile sugerează că anumite elemente ale evaluării comportamentului social apar foarte devreme în dezvoltarea umană.
De ce iubesc copiii supereroii?
Supereroii din filme, desene animate și benzi desenate sunt personaje îndrăgite de numeroși copii, dar și de mulți adulți. O parte importantă a atracției lor poate proveni din rolul pe care îl au în povești: se confruntă cu personaje agresive, îi apără pe cei vulnerabili și intervin atunci când cineva se află în pericol. Aceste comportamente sunt asociate frecvent cu ideile de curaj, ajutorare și dreptate.
Popularitatea producțiilor cinematografice cu supereroi, inclusiv a filmului de animație Incredibilii 2, lansat în 2018, ilustrează interesul publicului pentru asemenea personaje. Totuși, succesul unui film nu explică, în sine, mecanismele psihologice care îi determină pe copii să simpatizeze cu eroii. Pentru a înțelege aceste mecanisme, cercetătorii au investigat modul în care bebelușii reacționează la situații în care un personaj îl protejează pe altul.
Una dintre ipoteze este că oamenii manifestă încă de timpuriu o sensibilitate față de comportamentele de protejare a celor aflați într-o poziție vulnerabilă. Dacă această tendință apare înainte de dezvoltarea limbajului, ea ar putea constitui unul dintre elementele pe care se construiesc ulterior preferințele pentru personaje eroice. Cu toate acestea, interesul pentru supereroi poate fi influențat și de povești, experiențe familiale, modele culturale și caracteristicile individuale ale copilului.
Ce au descoperit cercetătorii despre simțul dreptății la bebeluși?
Studiul a fost realizat de o echipă de cercetători japonezi, printre care Yasuhiro Kanakogi, Kazuo Hiraki și Masako Myowa-Yamakoshi. Aceștia au încercat să stabilească dacă bebelușii pot recunoaște comportamentele prin care un personaj intervine pentru a proteja o victimă de un agresor. Cercetarea a urmărit în special originile timpurii ale preferinței pentru asemenea intervenții.
În mod obișnuit, ideea de dreptate implică evaluarea unor acțiuni în raport cu reguli, consecințe și intenții. Un adult poate considera că o intervenție este corectă deoarece împiedică producerea unui rău sau deoarece protejează o persoană vulnerabilă. În cazul bebelușilor, însă, nu este posibilă investigarea acestor judecăți prin întrebări directe, deoarece copiii nu dispun încă de limbajul necesar pentru a le explica.
Din acest motiv, cercetătorii au folosit un model experimental bazat pe observarea preferințelor comportamentale. În loc să îi întrebe pe copii care personaj este bun sau rău, le-au prezentat situații vizuale și au urmărit alegerea făcută ulterior. Rezultatele au indicat că preferința pentru un personaj care protejează o victimă poate apărea încă de la șase luni.
Cum a fost realizat experimentul pe 132 de bebeluși?
Experimentul a inclus 132 de bebeluși cu vârste de șase și zece luni, participanți la o serie de șase teste. Pentru a evita influența unor detalii complexe ale aspectului uman, cercetătorii au utilizat animații simple cu personaje reprezentate prin forme geometrice. Astfel, atenția participanților putea fi orientată către acțiunile și relațiile dintre personaje.
În una dintre situațiile prezentate, un personaj îl urmărea și îl lovea în mod repetat pe altul. Un al treilea personaj observa interacțiunea de la distanță și putea reacționa în două moduri: fie intervenea pentru a opri agresiunea, fie se îndepărta fără să protejeze victima. Prin compararea acestor scenarii, cercetătorii au urmărit dacă bebelușii manifestau o preferință pentru intervenția protectoare.
După vizionarea animațiilor, copiilor le-au fost prezentate obiecte fizice corespunzătoare personajelor din desene. Acestea aveau caracteristici vizuale care permiteau asocierea lor cu figurile observate anterior. Cercetătorii au urmărit către care dintre obiecte se orientau bebelușii atunci când aveau posibilitatea de a alege.
Această metodă a oferit o modalitate indirectă de investigare a evaluării sociale timpurii. Alegerea unui obiect nu poate descrie în detaliu gândirea unui copil de șase luni, dar poate indica o preferință sistematică pentru anumite comportamente observate. Experimentele suplimentare au fost concepute pentru a clarifica dacă preferința era asociată cu protejarea victimei, nu doar cu mișcarea sau intervenția unui personaj.
Bebelușii au preferat personajul care apăra victima
Rezultatele au arătat că bebelușii de șase luni manifestau o preferință pentru personajul care intervenea în timpul agresiunii. Atunci când aveau de ales între reprezentarea fizică a celui care protejase victima și cea a personajului care nu intervenise, copiii tindeau să aleagă primul obiect. Această reacție a sugerat că puteau diferenția cele două tipuri de comportament.
Experimentele ulterioare au oferit indicii că participanții nu reacționau pur și simplu la prezența unei mișcări suplimentare în animație. Cercetătorii au analizat și situații în care interacțiunile dintre personaje nu reprezentau o agresiune, pentru a determina dacă preferința era legată de caracterul protector al intervenției. Rezultatele au susținut interpretarea potrivit căreia bebelușii erau sensibili la relația dintre agresor, victimă și personajul care intervenea.
Descoperirea este importantă deoarece copiii de această vârstă nu pot explica verbal ce au observat. Ei nu pot formula o judecată de tipul „acest personaj a făcut ceea ce trebuia”, dar comportamentul lor poate indica existența unor forme timpurii de evaluare socială. Cercetătorii au interpretat preferința observată drept un posibil precursor al aprecierii pentru acțiunile de protejare a celor vulnerabili.
Ce diferență există între bebelușii de șase luni și cei de zece luni?
Una dintre cele mai interesante constatări a fost diferența dintre cele două grupe de vârstă în ceea ce privește înțelegerea intențiilor. Bebelușii de șase luni preferau personajele care interveniseră pentru protejarea victimei, dar nu manifestau o preferință clară atunci când trebuiau să diferențieze o intervenție intenționată de una accidentală. Această limitare sugerează că evaluarea socială timpurie nu include încă toate elementele unei judecăți morale complexe.
La zece luni, rezultatele au fost diferite. Bebelușii mai mari au manifestat o sensibilitate mai clară față de intenția personajului care intervenea, preferând ajutorul oferit deliberat în locul unui rezultat protector produs accidental. Această diferență indică o dezvoltare a capacității de a evalua comportamentele în funcție de scopul aparent al acțiunii.
Distincția dintre intenție și rezultat este importantă pentru înțelegerea comportamentului social. Două acțiuni pot avea consecințe asemănătoare, dar pot fi evaluate diferit atunci când una este realizată cu scopul de a ajuta, iar cealaltă produce accidental același rezultat. Experimentele sugerează că sensibilitatea față de această diferență începe să apară înainte de dezvoltarea limbajului.
Totuși, studiul nu demonstrează că bebelușii de zece luni înțeleg intențiile în același mod ca adulții. Rezultatele arată doar că, în condițiile testate, participanții mai mari au reacționat diferit în funcție de caracterul intenționat al intervenției. Înțelegerea motivațiilor, responsabilității și consecințelor morale continuă să se dezvolte pe parcursul copilăriei.
Se nasc copiii cu simțul dreptății?
O întrebare importantă ridicată de cercetare este dacă tendința de a aprecia comportamentele protectoare are o componentă înnăscută. Faptul că asemenea preferințe pot fi observate la șase luni sugerează existența unor mecanisme timpurii prin care copiii evaluează relațiile sociale. Cercetătorii au considerat că acestea ar putea constitui o bază pentru dezvoltarea ulterioară a simțului dreptății.
Cu toate acestea, preferința pentru un personaj care protejează o victimă nu este echivalentă cu un simț al dreptății complet format. Judecățile morale mature implică înțelegerea regulilor, a intențiilor, a responsabilității și a consecințelor unor acțiuni. Bebelușii se află la începutul dezvoltării acestor capacități, iar comportamentul lor nu poate fi interpretat prin aceleași criterii utilizate pentru adulți.
De asemenea, apariția timpurie a unei preferințe nu dovedește că aceasta este determinată exclusiv biologic. În primele luni de viață, copiii acumulează deja experiențe sociale prin interacțiunile cu persoanele care îi îngrijesc. Cercetarea nu poate separa definitiv influența predispozițiilor timpurii de efectele învățării și ale mediului.
Prin urmare, o interpretare echilibrată este că studiul evidențiază posibile fundamente timpurii ale evaluării morale. Acestea pot contribui la dezvoltarea ulterioară a comportamentelor prosociale, fără să determine în mod inevitabil felul în care copilul va acționa în toate situațiile. Preferințele observate la șase sau zece luni nu reprezintă predicții despre caracterul moral al viitorului adult.
Cum învață copiii să distingă comportamentele de ajutorare?
Dezvoltarea capacității de a recunoaște comportamentele de ajutorare este legată de înțelegerea relațiilor dintre persoane. Pentru a interpreta o intervenție protectoare, copilul trebuie să observe că un personaj este afectat de acțiunile altuia și că intervenția unui terț schimbă situația. Această analiză presupune integrarea mai multor informații sociale, chiar și atunci când este realizată într-o formă timpurie.
În studiul japonez, diferențierea relației dintre agresor și victimă a reprezentat o componentă importantă a experimentelor. Cercetătorii au încercat să determine dacă bebelușii reacționau la simpla interacțiune dintre personaje sau la faptul că unul dintre acestea îl proteja pe cel agresat. Rezultatele au sugerat că participanții puteau identifica anumite aspecte ale relației dintre personaje înainte de a dezvolta limbajul.
Pe măsură ce copiii cresc, experiențele sociale le oferă noi ocazii de a observa comportamente de cooperare, ajutorare și agresiune. Interacțiunile cu familia și cu alți copii pot contribui la înțelegerea consecințelor acțiunilor și a intențiilor celorlalți. Aceste procese se dezvoltă în paralel cu limbajul, reglarea emoțională și capacitatea de a lua în considerare perspective diferite.
Influența mediului social asupra comportamentului este importantă și în alte etape ale vieții. De exemplu, cercetările despre modul în care prezența grupului poate influența deciziile individuale analizează mecanisme diferite, dar legate de interacțiunile dintre persoane. În cazul bebelușilor, studiul de la Kyoto University se concentrează asupra unor forme incipiente de evaluare socială, nu asupra influenței grupului asupra deciziilor mature.
Ce legătură există între supereroi și comportamentele prosociale?
În psihologie, comportamentele prosociale sunt acțiuni orientate către beneficiul altor persoane, precum ajutorarea, cooperarea sau protejarea cuiva aflat într-o situație dificilă. Supereroii reprezintă adesea astfel de comportamente în povești, deoarece intervin împotriva agresorilor sau încearcă să împiedice producerea unui rău. Această asociere poate contribui la atractivitatea personajelor eroice.
Cercetarea realizată în Japonia a investigat însă preferința pentru un comportament protector simplu, nu reacția copiilor la povești complexe cu supereroi. Participanții au privit personaje geometrice, fără identități, costume sau caracteristici asociate producțiilor cinematografice. Prin urmare, rezultatele nu demonstrează că bebelușii ar prefera un supererou cunoscut sau că ar înțelege deja conceptele de eroism prezentate în filme.
Legătura propusă de cercetători este una explicativă: aprecierea timpurie pentru intervențiile de protejare ar putea reprezenta una dintre predispozițiile pe care se construiește ulterior admirația pentru eroi. Pe măsură ce copiii cresc, poveștile și experiențele culturale pot oferi forme mai complexe acestei preferințe. Astfel, atracția pentru supereroi poate combina mecanisme de evaluare socială cu învățarea, imaginația și experiențele personale.
De ce contează intenția atunci când evaluăm o faptă bună?
Diferența observată între bebelușii de șase și zece luni arată că evaluarea comportamentelor nu se bazează exclusiv pe consecințele lor. La vârstele mai mari investigate, copiii au demonstrat o sensibilitate mai clară față de intenția din spatele unei intervenții. Această constatare este relevantă deoarece intențiile reprezintă o componentă importantă a judecăților morale ulterioare.
O intervenție poate opri o agresiune ca rezultat al unei acțiuni deliberate sau printr-o coincidență. În ambele situații, victima poate beneficia de aceeași consecință, dar aprecierea observatorului poate fi diferită. Studiul sugerează că această distincție începe să fie relevantă pentru evaluarea socială încă din primul an de viață.
Înțelegerea intențiilor devine apoi mai complexă pe măsură ce copilul dezvoltă capacitatea de a atribui altor persoane dorințe, scopuri și convingeri. Aceste abilități sunt importante pentru cooperare, rezolvarea conflictelor și interpretarea comportamentelor sociale. Totuși, sensibilitatea timpurie observată în experiment nu trebuie confundată cu o înțelegere completă a responsabilității morale.
Pot poveștile cu supereroi să contribuie la dezvoltarea copiilor?
Poveștile cu supereroi prezintă frecvent conflicte între personaje care provoacă rău și personaje care încearcă să îi protejeze pe ceilalți. Aceste situații pot oferi ocazii de conversație despre ajutorare, responsabilitate și consecințele comportamentelor. Totuși, efectele unei povești asupra dezvoltării depind de conținut, de vârsta copilului și de modul în care acesta interpretează acțiunile personajelor.
Studiul pe 132 de bebeluși nu a evaluat dacă vizionarea filmelor cu supereroi dezvoltă empatia sau îmbunătățește comportamentele prosociale. Nu a investigat nici cât de frecvent ar trebui copiii să urmărească asemenea producții ori ce tipuri de personaje sunt cele mai potrivite pentru o anumită vârstă. Din acest motiv, cercetarea nu poate fi utilizată ca dovadă că expunerea la povești cu supereroi produce automat beneficii psihologice.
În cazul copiilor mai mari, discuțiile despre personaje pot reprezenta o modalitate de explorare a diferenței dintre intențiile bune și rezultatele unor acțiuni. Părinții pot observa împreună cu cei mici de ce un personaj intervine, cum sunt afectați ceilalți și dacă există alternative la folosirea forței. Valoarea acestor conversații depinde de contextul familial și nu trebuie confundată cu rezultatele experimentului realizat pe bebeluși.
De asemenea, preferințele pentru personaje eroice nu trebuie atribuite exclusiv băieților. Interesul pentru curaj, protejare și dreptate nu reprezintă o caracteristică rezervată unui anumit gen, iar cercetarea japoneză nu a urmărit să demonstreze asemenea diferențe. Copiii pot fi atrași de personaje diferite din motive care țin de povești, identificare și experiențe individuale.
Ce spun rezultatele despre dezvoltarea empatiei?
Empatia implică procese prin care o persoană poate reacționa la stările altora și poate ajunge să le înțeleagă experiențele. Unele dintre aceste capacități au precursori în dezvoltarea timpurie, însă formele mai complexe ale empatiei apar progresiv. Studiul despre intervențiile protectoare nu a măsurat direct toate componentele empatiei, ci o preferință față de personaje care apărau o victimă.
Această distincție este importantă deoarece un copil poate manifesta o preferință socială fără să poată explica motivele acelei alegeri. Evaluarea unei intervenții protectoare poate implica sensibilitate la relațiile dintre personaje, dar nu demonstrează în sine că participantul trăiește emoția victimei. Cercetările despre dezvoltarea empatiei folosesc metode variate tocmai pentru a diferenția între reacția emoțională, înțelegerea situației și comportamentul de ajutorare.
Dezvoltarea relațiilor sociale este influențată de numeroase experiențe, inclusiv de interacțiunile cu persoanele apropiate. Cercetările despre efectele neglijării severe din copilărie asupra dezvoltării creierului examinează situații adverse distincte de cele investigate în experimentul japonez. Ele evidențiază însă interesul psihologiei pentru felul în care experiențele timpurii și mediul contribuie la dezvoltarea capacităților cognitive și sociale.
Ce limite are studiul despre preferința bebelușilor pentru eroi?
Deși rezultatele sunt importante pentru psihologia dezvoltării, cercetarea a fost realizată într-un cadru experimental controlat. Participanții au urmărit animații stilizate și au ales între obiecte reprezentând personajele, ceea ce diferă considerabil de interacțiunile sociale din viața reală. Prin urmare, rezultatele nu pot descrie complet modul în care bebelușii înțeleg sau reacționează la situații reale de agresiune.
O altă limitare privește interpretarea preferințelor observate. Alegerea unui obiect indică o orientare comportamentală, dar nu dezvăluie în mod direct toate procesele mentale care au determinat-o. Cercetătorii au realizat experimente suplimentare pentru a testa explicații alternative, însă nu este posibilă stabilirea unei forme complete de raționament moral la această vârstă.
Studiul nu a urmărit nici evoluția acelorași copii până la vârste mai mari, pentru a verifica dacă preferințele timpurii prezic comportamentele morale ulterioare. De aceea, nu putem concluziona că un bebeluș care preferă personajul protector va deveni mai empatic, mai cooperant sau mai înclinat către ajutorarea celorlalți. Relația dintre predispozițiile timpurii și dezvoltarea morală ulterioară necesită cercetări suplimentare.
Cum se dezvoltă simțul dreptății pe măsură ce copiii cresc?
Preferințele sociale observate la bebeluși pot reprezenta doar o etapă timpurie a unui proces mult mai complex. Pe parcursul copilăriei, copiii dobândesc treptat capacitatea de a înțelege regulile, de a evalua intențiile și de a lua în considerare consecințele comportamentelor. Dezvoltarea limbajului și experiențele sociale contribuie la formularea unor judecăți morale tot mai elaborate.
La vârsta preșcolară, copiii pot începe să intervină ei înșiși în anumite situații pentru a proteja o persoană sau pentru a opri un comportament nedrept. Cercetările despre comportamentele prosociale arată că aceste acțiuni trebuie diferențiate de simpla apreciere a comportamentelor observate la alții. A recunoaște un gest protector și a decide să îl realizezi presupun procese înrudite, dar nu identice.
Experiențele cu familia, colegii și alte persoane pot contribui la dezvoltarea înțelegerii dreptății. Copiii pot învăța să compare perspective, să observe consecințele unor acțiuni și să distingă între situațiile în care cineva provoacă un rău intenționat și cele în care rezultatul este accidental. Aceste abilități continuă să evolueze și după perioada preșcolară.
Mai târziu, comportamentul social poate fi influențat și de presiunea grupului, de norme și de alte mecanisme psihologice. Astfel de fenomene sunt investigate, de exemplu, în cercetările despre legătura dintre impulsivitate și sinceritate, care explorează un alt aspect al evaluării comportamentelor. Dezvoltarea morală nu se reduce la un singur mecanism și nici la o preferință observată într-un experiment.
De ce această cercetare este importantă pentru psihologia copilului?
Studiul oferă indicii că unele elemente ale evaluării sociale apar mai devreme decât ar sugera capacitatea copiilor de a vorbi despre bine și rău. Bebelușii de șase luni au manifestat o preferință pentru intervențiile protectoare, iar cei de zece luni au demonstrat o sensibilitate mai clară la intenția din spatele acțiunii. Aceste diferențe sugerează o dezvoltare rapidă a mecanismelor prin care copiii interpretează relațiile dintre persoane.
Rezultatele sunt relevante și pentru cercetările despre comportamentele de protejare a celor vulnerabili. Înțelegerea modului în care apar preferințele pentru intervențiile de ajutorare ar putea contribui la investigarea dezvoltării empatiei, cooperării și reacțiilor la agresiune. Totuși, aplicarea acestor descoperiri în programe educaționale sau de prevenire a comportamentelor agresive necesită cercetări suplimentare.
O direcție de interes este relația dintre preferințele observate înaintea apariției limbajului și comportamentele sociale manifestate la vârste mai mari. Cercetările viitoare pot examina dacă aceste tendințe se mențin, cum sunt influențate de experiențele familiale și în ce măsură contribuie la înțelegerea normelor sociale. Studiul japonez reprezintă un punct de plecare pentru asemenea întrebări, nu un răspuns definitiv despre originea moralității umane.
Ce ne spune studiul despre atracția copiilor pentru supereroi?
Popularitatea supereroilor poate avea legătură cu aprecierea comportamentelor de protejare și ajutorare, dar aceasta este numai una dintre explicațiile posibile. Poveștile cu eroi includ și alte elemente atractive, precum aventura, puterile extraordinare și confruntarea dintre personaje. Cercetarea realizată pe bebeluși nu a separat contribuția acestor factori la interesul copiilor pentru producțiile cu supereroi.
Ceea ce a demonstrat studiul este mai precis: încă de la șase luni, bebelușii pot prefera un personaj care intervine pentru protejarea unei victime, iar până la zece luni pot deveni mai sensibili la intenția de ajutorare. Aceste rezultate sugerează că aprecierea comportamentelor protectoare are rădăcini foarte timpurii în dezvoltarea umană, fără a demonstra existența unui simț moral complet format la naștere.
Cercetarea completă, intitulată „Preverbal infants affirm third-party interventions that protect victims from aggressors”, a fost publicată în 2017 în revista Nature Human Behaviour. Rezultatele contribuie la înțelegerea modului în care copiii încep să recunoască intervențiile protectoare și să diferențieze intențiile sociale încă din primul an de viață.
Leave a Reply