Psihologia dezordinii: De ce controlul absolut asupra casei ne poate fura liniștea. Dincolo de Marie Kondo: Cum ne ajută o doză de dezordine să ne eliberăm de perfecționism.

Dacă am privi lucrurile cu sinceritate, chiar și Marie Kondo – experta mondială în organizare și decluttering (arta de a renunța la lucrurile inutile) – a făcut pace, în cele din urmă, cu un pic de dezordine.

De când imaginea și filosofia ei au explodat la nivel global, s-a răspândit și o adevărată manie a ordinii absolute. Însă timpurile se schimbă radical. Între crize economice, conflicte, perioade de izolare și epuizare cotidiană, chiar și cele mai fervente adepte ale principiului „aruncă tot ce nu îți folosește” au fost nevoite să accepte o realitate firească: o casă în care se trăiește cu adevărat mai are și momente de dezordine. Sau, cel puțin, nu mai este organizată în acel mod maniacal și utopic pe care mulți dintre noi l-au căutat cu încăpățânare.

A avut vreodată dreptate Marie Kondo?

De-a lungul timpului, au apărut tot mai multe voci care au început să chestioneze această abordare rigidă. Într-un articol amplu, publicația The New York Times analiza originile „imperiului ordinii” construit de Marie Kondo, taxând atitudinea radicală a expertei japoneze, în special în ceea ce privește cărțile. Filosofia ei inițială susținea că, dacă nu ai citit încă o carte, probabil nu o vei mai citi niciodată, iar dacă ai citit-o, nu ar trebui să o păstrezi pentru a o reciti. Pentru mulți dintre noi, o astfel de abordare pare aproape brutală.

Această „minune a organizării” și-a început cariera încă din copilărie. „Mi-am petrecut mai mult de jumătate din viață gândindu-mă la curățenie și organizare”, mărturisea ea în faimoasa sa carte, Magia ordinii. Însă dincolo de această poveste idealizată, realitatea economică din spatele fenomenului arată că ascensiunea sa a fost și rezultatul unei strategii masive de marketing.

O astfel de strategie se lovește adesea de bariere culturale în societatea occidentală. În Europa, lucrurile care nu mai sunt folosite nu se aruncă pur și simplu la gunoi; ele se donează, se transformă sau se păstrează pentru că au o valoare afectivă profundă. Suntem atașați de obiectele care ne amintesc de oameni dragi sau de momente importante din trecut.

Interesant este că acest atașament există chiar și în cultura tradițională japoneză. În folclorul nipon, se crede că obiectele care împlinesc 100 de ani de existență capătă o conștiință proprie și devin spirite (tsukumogami). Deși Marie Kondo încuraja oamenii să se despartă de tot ce „nu le mai trezește bucurie”, acest test pare mult mai potrivit pentru o societate recentă și individualistă (cum este cea americană), decât pentru culturile bazate pe continuitate și memorie.

Valoarea unui obiect nu se reduce doar la plăcerea instantanee pe care ne-o oferă. Ea constă și în rețeaua subtilă de responsabilitate, grijă și recunoștință față de cel care ni l-a dăruit, față de mediul din care provine și față de amintirile pe care le adăpostește. În loc să judecăm lucrurile doar prin filtrul impulsiv al „bucuriei de moment”, ar fi mai sănătos să le evaluăm după semnificația lor profundă. Poate că în acest fel casa noastră nu va fi perfect goală, dar obiectele pe care le păstrăm vor avea cu adevărat o poveste, ajutând la comunicarea clară a nevoilor emoționale și a atașamentelor noastre în spațiul în care trăim.

Până la urmă, ce înseamnă puțină dezordine vizuală dacă alternativa este să păstrăm aproape de noi aceste mici „ancore” de suflet? Obiecte care adăpostesc, simbolic, bucăți din esența unor oameni dragi sau a unor etape din viața noastră. Deși nu există statistici rigide în acest sens, psihologia ne arată că acceptarea dezordinii aduce beneficii reale pentru sănătatea mintală.

Ordinea ne poate oferi o senzație temporară de confort, însă uneori merită să învățăm să dăm drumul controlului rigid. Casa impecabilă este adesea un mit; casa reală este cea în care se trăiește.

Beneficiile surprinzătoare ale unei vieți mai puțin perfecte

Conceptul de dezordine este pur relativ. Acolo unde pentru cineva „ordine” înseamnă așezarea cărților în ordine alfabetică, pentru altcineva acest lucru poate părea haotic dacă criteriul său de organizare este cel tematic sau cronologic. A organiza spațiul după un singur șablon înseamnă, inevitabil, a crea o altă formă de „dezordine” din perspectiva altui criteriu.

În plus, goana după o curățenie perfectă poate veni cu costuri neașteptate. Autorii volumului A Perfect Mess (Un dezastru perfect) aduc în discuție studii realizate de cercetători de la organizații de prestigiu, precum Curtin University of Technology din Australia. Aceștia au observat că o curățenie excesivă, realizată cu produse chimice dure, expune copiii la vapori care pot crește semnificativ riscul de a dezvolta astm sau alergii, din cauza unui nivel nefiresc de scăzut de alergeni naturali în casă în primele etape ale vieții.

Chiar și tehnologia ne confirmă această înclinație naturală spre spontaneitate: când Apple a lansat faimosul iPod, un dispozitiv conceput pentru a clasifica perfect mii de melodii, s-a descoperit că cea mai utilizată funcție a fost „shuffle” (redarea aleatorie). Ne place surpriza, ne place flexibilitatea.

De asemenea, păstrarea unor lucruri aparent „inutile” ne poate rezerva surprize mari în timp. Mulți dintre cei care au trecut de o anumită vârstă resimt uneori regretul de a fi aruncat colecții vechi de reviste, benzi desenate sau jucării din copilărie, care astăzi au nu doar o valoare sentimentală uriașă, ci și una financiară considerabilă.

Dezordinea caldă versus haosul copleșitor

Este esențial să facem o distincție clară: există o dezordine de suprafață, care este vie și inevitabilă (mai ales în casele unde cresc copii), și există un haos profund, copleșitor, care reflectă o stare de suferință interioară. Ceea ce merită să îmbrățișăm este realismul unei case calde, nu neglijarea ei.

Însuși parcursul lui Marie Kondo a demonstrat acest lucru. După aproape un deceniu în care a promovat rigoarea geometrică a împăturirii hainelor, ea a recunoscut public că prioritățile sale s-au schimbat radical după ce a devenit mamă a trei copii: „Am renunțat parțial la ordinea perfectă și este mult mai bine așa. Acum realizez că ceea ce contează cu adevărat este să mă bucur de timpul petrecut acasă cu copiii mei.”

Această mărturisire a stârnit valuri de reacții. Unele persoane s-au simțit revoltate, realizând presiunea uriașă și nerealistă sub care au trăit ani de zile încercând să atingă un standard imposibil. Însă pentru majoritatea, a fost o imensă ușurare: confirmarea că prioritățile se schimbă odată cu etapele vieții și că este în regulă să nu fim perfecți.

Să nu transformăm însă nici această acceptare a dezordinii într-o nouă regulă rigidă sau într-un trend obligatoriu. Secretul nu este să trăim în haos, ci să ne dăm voie să respirăm, să renunțăm la vinovăție și să înțelegem că valoarea noastră nu este dată de cât de aliniate sunt pernele pe canapea.

Înțelegerea propriilor limite și eliberarea de presiunea perfecționismului sunt pași esențiali pentru echilibrul tău psihic. Dacă simți că nevoia de control sau, dimpotrivă, haosul din jur devin copleșitoare și îți afectează liniștea, este în regulă să ceri ajutor. Pe site-ul nostru, ai posibilitatea de a contacta un psiholog pentru sesiuni de terapie adaptate nevoilor tale. Pentru mai multe detalii și pentru a începe călătoria spre binele tău interior, te invităm să ne contactezi prin formularul disponibil în pagina Programează o ședință cu un psiholog.