Manichiură, măști cosmetice, machiaj, masaje și halate de spa: petrecerile de tip beauty party pentru copii transformă uneori aniversarea într-o experiență inspirată direct din ritualurile de frumusețe ale adulților. Unele servicii se adresează inclusiv copiilor foarte mici, iar fenomenul ridică o întrebare importantă pentru părinți: când este vorba despre o formă de joacă și când începe copilul să primească prea devreme mesajul că aspectul său trebuie îmbunătățit?
Răspunsul nu este unul simplu. Un copil care se dă cu rujul mamei, își pune o pălărie, se preface că merge la serviciu sau imită gesturile unui adult nu face automat ceva problematic. Imitația este o parte firească a copilăriei, iar jocul simbolic îi permite copilului să experimenteze roluri, emoții și perspective diferite. Diferența poate apărea în mesajul transmis de adulți: „ne jucăm de-a oamenii mari” nu este același lucru cu „trebuie să arăți mai frumoasă”.
Beauty party pentru copii: joacă sau intrare prematură în lumea adulților?
Elena Cortinovis, pedagog specializat în parenting și disciplină blândă, consideră că astfel de petreceri nu ar trebui condamnate automat. În același timp, îi invită pe părinți să se gândească la semnificația pe care experiența o capătă pentru copil.
„Nu vreau să mă poziționez într-un «da» sau «nu» categoric, pentru că, în opinia mea, fiecare situație trebuie evaluată separat. Totuși, ca pedagog, trebuie să îmi susțin valorile și să îi fac pe părinți să reflecteze pentru a lua decizii conștiente. Nu este greșit ca un copil, fată sau băiat, să vrea să imite adultul, de exemplu să se machieze sau să intre în rolul mamei ori al tatălui. Este vorba despre joc simbolic. Problema este că, la aceste petreceri, nu există întotdeauna aceeași delimitare: copiii sunt aduși în lumea adulților nu neapărat cu intenția de a se juca, ci cu intenția de a părea, într-un fel, mai mari”, explică Elena Cortinovis.
Aici se află una dintre diferențele importante. Copilul poate folosi machiajul ca recuzită, exact cum folosește o coroană, o pelerină sau uniforma unui personaj. Dar experiența poate căpăta un alt sens atunci când accentul se mută de la imaginație la corectarea sau perfecționarea aspectului fizic.
De ce contează dacă petrecerea este prezentată doar ca fiind „pentru fete”
Un alt punct ridicat de pedagog privește stereotipurile de gen. Multe dintre aceste servicii sunt promovate explicit pentru fete, în culori, limbaj și activități construite în jurul unei idei foarte precise despre feminitate.
„Vorbim foarte mult despre egalitatea de gen, iar apoi aceste petreceri sunt pentru fetițe. De ce băieții nu ar putea să participe? Noi, pedagogii și psihologii care lucrează cu dezvoltarea copilului, încercăm să reducem diferențele de gen impuse în lumea copilăriei. Rozul nu mai trebuie să fie exclusiv pentru fete, jucăriile nu ar trebui împărțite rigid după sex, iar apoi riscăm să cădem din nou în aceste capcane, cu petreceri doar mamă-fiică sau doar între prietene”, spune Cortinovis.
Problema nu este că unei fete îi plac rozul, manichiura sau machiajul. Nici copilul care alege asemenea activități nu trebuie făcut să se simtă rușinat pentru preferințele sale. Întrebarea este dacă are cu adevărat posibilitatea de a alege sau dacă adulții îi prezintă anumite preocupări drept ceea ce „fac fetele”.
UNICEF arată că socializarea de gen începe încă din primii ani de viață: copiii observă felul în care sunt tratate fetele și băieții, ce activități li se propun și pentru ce comportamente primesc apreciere. Același mecanism este explicat și în analiza despre cum stereotipurile de gen influențează activitățile, produsele și așteptările asociate fetelor și băieților.
Care este diferența dintre pictura pe față și machiajul de tip beauty?
La numeroase petreceri pentru copii există de mult timp pictură pe față. Un copil devine, pentru câteva ore, fluture, tigru, zână, supererou sau personajul preferat. De ce ar fi diferit un beauty party?
Elena Cortinovis formulează diferența foarte tranșant: „Diferența este sexualizarea. Dacă merg la pictură pe față, mă transform în zână, Superman sau Spider-Man. Machiajul petrecerilor beauty înseamnă gene false, buze mai mari, pomeți accentuați pentru a părea mai frumoasă”.
Termenul de „sexualizare” necesită însă prudență. American Psychological Association îl descrie într-un sens mai larg, care poate include situațiile în care valoarea unei persoane ajunge să fie legată excesiv de atractivitatea sau comportamentul sexual ori când sexualitatea îi este impusă. Un produs de machiaj sau o anumită tehnică nu dovedește singură că un copil este sexualizat. Contează contextul, felul în care activitatea este prezentată și mesajele repetate despre corp, frumusețe și valoare personală.
Există astfel o diferență între „hai să ne jucăm și să încercăm culori” și ideea că genele trebuie să pară mai lungi, buzele mai voluminoase sau trăsăturile feței trebuie modificate pentru ca fetița să fie „mai frumoasă”. Atunci când copilul începe să învețe că fața sa naturală trebuie corectată pentru a primi apreciere, discuția nu mai este doar despre distracție.
Această presiune poate deveni mai relevantă pe măsură ce copilul crește și intră în contact cu rețelele sociale, filtrele și evaluarea permanentă a aspectului. Pe Terapie pentru bine am analizat și aplicațiile care evaluează frumusețea și felul în care acestea pot muta atenția fetelor spre validarea bazată pe aspect.
De ce unii părinți vor să devină „prieteni” cu propriii copii
În opinia Elenei Cortinovis, în spatele unor asemenea alegeri poate exista uneori și dorința adultului de a construi cu copilul o relație de tipul celei dintre prieteni.
„Să crești copiii cu respect și să le spui și «nu» este foarte dificil. Uneori este atât de dificil încât părintele ajunge să aibă puțin pretenția de a deveni prietenul copilului”, spune pedagogul.
O relație caldă, apropiată și bazată pe încredere nu presupune însă dispariția rolurilor. Părintele poate asculta preferințele copilului și se poate distra alături de el, păstrând în același timp responsabilitatea de adult: să evalueze ce este potrivit vârstei, să stabilească limite și să poată tolera nemulțumirea copilului atunci când spune „nu”.
De la baby spa la nail bar: cum arată aceste petreceri
În Italia există servicii comerciale construite special în jurul acestei idei. La Milano, Le Fate Chic organizează baby spa party inclusiv la domiciliu, cu activități precum masaje și tratamente cosmetice prezentate într-un cadru de joacă. Compania promovează experiența ca pe una în care fiecare detaliu este atent organizat și adaptat aniversatei.
Elena Cortinovis privește critic o parte dintre aceste activități: „Copiii nu au nevoie de scrub și masaje relaxante și, foarte des, au nevoie să se miște pentru a se distra. Poate că o fetiță, pentru a-i face pe plac mamei, va deveni entuziasmată, dar poate ar fi mai fericită alergând într-un parc. În plus, nu trebuie să uităm că printre invitați pot fi copii cărora nu le place să stea pe loc pentru a fi masați sau machiați”.
Aceasta este o perspectivă pedagogică, nu o regulă conform căreia relaxarea sau jocurile de tip spa ar fi nepotrivite pentru orice copil. Unii copii se pot bucura sincer de ele. Important este ca preferința lor să fie observată, nu presupusă.
La Torino și Milano, DreamDust promovează o „petrecere spa” cu măști cosmetice, manichiură, o băutură de tip infuzie și o mini-lecție de machiaj, prezentată drept o petrecere între prietene. Oferta actuală este recomandată copiilor de la 9 ani în sus, ceea ce arată și de ce nu toate serviciile din această categorie trebuie tratate ca fiind destinate acelorași grupe de vârstă. La Roma au existat, de asemenea, oferte de tip baby spa party în centre de beauty.
Copilul își dorește cu adevărat să stea la machiaj?
Una dintre cele mai simple întrebări poate fi și cea mai utilă: copilul chiar vrea această experiență?
„La șase-șapte ani, un copil chiar își dorește să stea nemișcat o oră ca să fie machiat sau poate ar prefera să facă altceva? Nu este suficient să înțelegi dacă propriului copil îi face plăcere activitatea. Trebuie să realizezi și că le ceri invitaților să facă același lucru, iar nu toți copiii se simt bine într-o asemenea situație”, explică Elena Cortinovis.
O petrecere presupune un grup, iar preferința copilului sărbătorit nu este automat preferința tuturor invitaților. Unii copii iubesc activitățile liniștite și repetitive, alții vor să alerge, să construiască, să danseze sau să inventeze jocuri. Unii pot refuza să fie atinși pe față, masați sau machiați. A le permite să aleagă o altă activitate este mai important decât păstrarea unei tematici perfecte.
Produsele folosite trebuie să fie potrivite vârstei
Există și o dimensiune practică, diferită de cea psihologică. Dacă petrecerea presupune folosirea reală a unor măști, creme, exfoliante sau produse de machiaj, părinții trebuie să știe ce produse sunt aplicate, dacă sunt adecvate vârstei și cum este respectată igiena.
American Academy of Dermatology recomandă pentru copii și preadolescenți îngrijirea simplă și adaptată vârstei și avertizează asupra folosirii inutile a ingredientelor active destinate problemelor pielii adulte, precum retinolul și acizii exfolianți. Acestea pot provoca roșeață, usturime sau descuamare și nu aduc beneficii unui copil care nu are indicație dermatologică pentru asemenea produse.
Produsele parfumate sau anumite ingrediente pot provoca, de asemenea, iritații la persoanele sensibile. La evenimentele cu mai mulți copii este important ca aplicatoarele și produsele care intră în contact direct cu ochii, buzele sau pielea să fie folosite igienic și să nu existe presiune asupra copilului de a accepta un produs care îi provoacă disconfort.
Petrecerea este pentru copil sau pentru imaginea pe care părintele vrea să o creeze?
Pentru Cortinovis, una dintre întrebările esențiale este dacă alegerea răspunde unei dorințe reale a copilului sau mai curând unei nevoi a adultului.
„Nu trebuie să banalizăm. Poate exista, de exemplu, dorința de a le arăta celorlalți părinți că ai organizat o petrecere alternativă, pentru că în societatea noastră suntem tot mai mult în căutarea a ceva exclusiv. Astfel, părintele care simte nevoia de a le arăta celorlalți cât de multe poate oferi riscă uneori să se pună pe primul loc în raport cu propriul copil”, spune pedagogul.
Există însă, în opinia ei, și o motivație mai profundă și mai puțin vizibilă: dorința adultului de a-i oferi copilului tot ceea ce el însuși nu a primit.
„Uneori poate exista nevoia de a le dărui copiilor noștri ceva ce noi nu am avut în trecut. Această nevoie profundă, neascultată, a părintelui de a le oferi copiilor tot ceea ce el nu a primit poate conduce și spre acest tip de petreceri. Poate fi o alegere greșită, dar făcută fără suficientă conștientizare a consecințelor și a nevoii reale a fiicei. Este puțin ca mama care și-a dorit mereu să fie balerină și își înscrie fiica la dans pentru ca aceasta să realizeze visul pe care ea nu l-a dus până la capăt”, explică Elena Cortinovis.
Asta nu înseamnă că orice părinte care organizează o petrecere elaborată își proiectează propriile nevoi asupra copilului. Intențiile nu pot fi presupuse din exterior. Întrebarea este utilă mai degrabă ca exercițiu de reflecție: dacă nimeni nu ar vedea fotografiile și dacă ceilalți părinți nu ar afla cât a costat sau cât de originală a fost petrecerea, copilul ar alege tot această experiență?
Mesajele zilnice despre frumusețe contează mai mult decât o singură petrecere
Elena Cortinovis insistă că beauty party-urile nu trebuie demonizate: o singură aniversare nu transformă automat relația copilului cu propriul corp și nu produce, prin ea însăși, „adultizarea”.
„Nu petrecerea în sine îi transformă și îi adultizează complet pe copii. Problema este întreaga comunicare care există în jurul lor, zi după zi. Ceea ce contează este abordarea: dacă mesajul nu este centrat pe «astăzi vei fi foarte frumoasă», ci mai degrabă pe «astăzi facem ceva diferit», impactul poate fi foarte diferit”, spune pedagogul.
Aici se află probabil criteriul cel mai util pentru părinți. Copilul poate experimenta machiajul, hainele, coafurile sau alte forme de exprimare fără să învețe că valoarea sa depinde de aspect. Problemele apar mai ales atunci când frumusețea devine o condiție pentru apreciere, când copilul este comparat constant cu alții sau când corpul începe să fie tratat ca un proiect care trebuie îmbunătățit.
Presiunile se pot acumula în timp și pot deveni mai puternice odată cu accesul la social media. Articolul despre presiunea perfecțiunii și idealurile nerealiste în adolescență explică felul în care aspectul, performanța și nevoia de validare pot ajunge să se combine într-un standard imposibil.
Cum poate decide un părinte dacă un beauty party este potrivit
În locul unei interdicții generale sau al acceptării automate, părinții pot porni de la câteva întrebări simple. Copilul a cerut el însuși această petrecere sau ideea îi aparține adultului? Activitatea este potrivită vârstei? Poate copilul să refuze machiajul, masajul sau o anumită procedură fără să fie făcut să se simtă dificil? Există alternative pentru invitații care nu vor să participe? Produsele sunt potrivite pentru copii și utilizate igienic? Limbajul adulților pune accentul pe joacă și experiență sau pe nevoia de a deveni „mai frumoasă”?
La fel de important este ca opțiunile să nu fie limitate artificial de gen. O fată poate adora fotbalul și un băiat poate fi curios să își picteze unghiile. Stereotipurile învățate de copii pot influența mult mai mult decât jocurile pe care le aleg: în timp, ele pot modela felul în care aceștia își imaginează propriile abilități, roluri și posibilități.
Un beauty party nu este, prin definiție, nici periculos, nici necesar. Poate fi pur și simplu o după-amiază de joacă pentru un copil căruia îi place să experimenteze culori, coafuri și costume. Dar poate deveni un context mai puțin potrivit atunci când copilul este împins spre ritualuri pe care nu le dorește, când frumusețea este prezentată drept o obligație sau când activitățile pentru fete și băieți sunt separate rigid.
Cea mai importantă diferență nu este, așadar, între o petrecere cu machiaj și una în parc, ci între o experiență construită în jurul curiozității copilului și una construită în jurul așteptărilor adulților. Copiii pot imita lumea celor mari fără să fie grăbiți să devină adulți. Rolul părinților este să păstreze acel spațiu în care explorarea rămâne joacă, corpul nu devine o problemă de corectat, iar copilul poate spune atât „vreau”, cât și „nu vreau”.
Leave a Reply