Care este cel mai important dintre cele cinci simțuri: văzul, auzul, pipăitul, gustul sau mirosul? Am putea fi tentați să răspundem că văzul ocupă primul loc, urmat de auz și de celelalte simțuri. Totuși, un studiu internațional publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS) arată că nu există o ierarhie universală a simțurilor atunci când analizăm cât de ușor pot oamenii să își descrie experiențele senzoriale.
Cercetarea a analizat modul în care vorbitorii a 20 de limbi, inclusiv trei limbi ale semnelor, descriu culori, forme, sunete, texturi, gusturi și mirosuri. Rezultatele au evidențiat diferențe importante între comunități: anumite experiențe senzoriale care sunt dificil de exprimat într-o limbă pot fi descrise cu precizie și consecvență în alta. Aceste diferențe sugerează că limbajul și practicile culturale influențează modul în care comunicăm despre ceea ce percepem.
Descoperirea nu înseamnă că organele de simț funcționează diferit în fiecare cultură sau că biologia nu are importanță. Ea arată, mai precis, că posibilitatea de a transforma o experiență senzorială într-o descriere lingvistică nu urmează aceeași ordine peste tot în lume. Această distincție este esențială pentru înțelegerea relației dintre percepție, limbaj și cultură.
Există cu adevărat o ierarhie universală a celor cinci simțuri?
În tradiția occidentală, simțurile au fost adesea organizate într-o ierarhie în care văzul ocupă poziția cea mai importantă. Auzul este plasat de obicei pe locul următor, în timp ce pipăitul, gustul și mirosul sunt considerate mai puțin relevante pentru cunoașterea lumii. Această perspectivă are o istorie îndelungată și a influențat inclusiv modul în care au fost formulate unele întrebări științifice despre percepție.
Una dintre presupunerile asociate acestei ierarhii este că oamenii pot comunica mai ușor despre ceea ce văd decât despre ceea ce aud, ating, gustă sau miros. De exemplu, recunoașterea și descrierea unei culori par activități relativ simple, în timp ce identificarea unui miros doar prin cuvinte poate necesita mai mult efort. În numeroase limbi occidentale există un vocabular bogat pentru culori și forme, dar descrierile mirosurilor se bazează frecvent pe comparații cu sursa lor.
Totuși, o asemenea observație nu demonstrează că dificultatea de a descrie mirosurile este o caracteristică universală a minții umane. Este posibil ca unele comunități să dispună de modalități lingvistice diferite pentru exprimarea experiențelor senzoriale. Tocmai această posibilitate a fost investigată de o echipă internațională coordonată de psiholingvista Asifa Majid, de la Universitatea York din Regatul Unit.
Studiul publicat în PNAS: 20 de limbi și 313 participanți
În 2018, Asifa Majid și colaboratorii săi au publicat cercetarea Differential coding of perception in the world’s languages, în revista Proceedings of the National Academy of Sciences. Studiul a urmărit să determine dacă există o ordine universală a simțurilor în ceea ce privește capacitatea oamenilor de a descrie experiențele perceptive. Pentru aceasta, cercetătorii au analizat comunități lingvistice și culturale foarte diferite.
Investigația a inclus 313 participanți care utilizau 20 de limbi provenite din 15 familii lingvistice. Dintre acestea, 17 erau limbi vorbite, iar trei erau limbi ale semnelor, ceea ce a permis extinderea comparației dincolo de comunicarea verbală. Participanții proveneau atât din societăți industrializate, cât și din comunități cu moduri de viață tradiționale, inclusiv grupuri de vânători-culegători.
Cercetătorii au utilizat seturi comparabile de stimuli senzoriali pentru a investiga descrierea culorilor, formelor, sunetelor, texturilor, gusturilor și mirosurilor. Participanții trebuiau să exprime, folosind limba proprie, ceea ce percepeau. În total, analiza a cuprins 44.091 de descrieri, oferind o bază amplă pentru compararea modului în care comunitățile lingvistice exprimă diferite tipuri de experiențe.
Prin această abordare, autorii au încercat să depășească o limitare importantă a cercetărilor mai vechi: presupunerea că particularitățile observate la vorbitorii de engleză pot fi extinse automat la întreaga populație umană. Studiul a oferit astfel o perspectivă interculturală asupra relației dintre limbaj și simțuri.
Cum au măsurat cercetătorii capacitatea de a descrie simțurile
Un aspect important al studiului este că cercetătorii nu au urmărit să stabilească dacă participanții vedeau, auzeau sau miroseau mai bine decât alte persoane. Obiectivul a fost măsurarea ușurinței și consecvenței cu care experiențele senzoriale puteau fi exprimate într-o anumită limbă. Diferența dintre cele două aspecte este esențială, deoarece o persoană poate percepe foarte bine un stimul fără să dispună de un termen precis pentru a-l descrie.
Autorii au analizat gradul de concordanță dintre descrierile oferite de vorbitorii aceleiași limbi. Dacă mai mulți participanți foloseau expresii asemănătoare pentru același stimul, domeniul respectiv era considerat mai ușor de exprimat lingvistic. În schimb, atunci când descrierile variau foarte mult între persoane, sistematicitatea exprimării era mai redusă.
Acest indicator, descris în cercetare prin termenul englezesc codability, nu măsoară inteligența, sensibilitatea organelor de simț sau bogăția generală a vocabularului unei persoane. El reflectă măsura în care o comunitate lingvistică dispune de modalități împărtășite pentru a descrie anumite experiențe. De aceea, o limbă poate prezenta un nivel ridicat de concordanță pentru gusturi și unul mai redus pentru forme, în timp ce alta poate avea o organizare diferită.
Rezultatele: nu toate culturile descriu cel mai ușor ceea ce văd
Dacă ierarhia tradițională a simțurilor ar fi fost universală, cercetătorii ar fi trebuit să identifice aproximativ aceeași ordine în toate limbile. Descrierea stimulilor vizuali ar fi fost cea mai consecventă, urmată de sunete, texturi, gusturi și mirosuri. Rezultatele au contrazis însă această așteptare.
În cele 20 de limbi analizate au fost identificate 13 ierarhii distincte ale domeniilor senzoriale. Niciuna nu a reprodus integral ordinea tradițională în care văzul precedă auzul, pipăitul, gustul și mirosul. Engleza a fost cea mai apropiată de această organizare, dar alte limbi au prezentat diferențe importante.
Acest rezultat sugerează că nu există un model lingvistic unic prin care toate comunitățile umane să descrie lumea senzorială. Unele limbi permit o exprimare mai sistematică a formelor, altele a gusturilor, iar în anumite comunități mirosurile pot fi descrise cu o precizie lingvistică surprinzătoare. Astfel, ceea ce pare dificil de exprimat într-un anumit context cultural poate fi o experiență ușor de comunicat într-un altul.
De ce vorbitorii de engleză descriu mai ușor culorile și sunetele
Rezultatele obținute pentru limba engleză au fost apropiate de așteptările tradiționale. Participanții au descris relativ consecvent stimulii vizuali, precum culorile și formele, dar și numeroase caracteristici ale sunetelor. În schimb, descrierea gusturilor și a mirosurilor a prezentat dificultăți mai mari.
O posibilă explicație este legată de vocabularul disponibil și de felul în care acesta este utilizat în conversațiile obișnuite. În engleză, culorile pot fi descrise prin termeni relativ stabili, în timp ce mirosurile sunt adesea identificate indirect, prin referire la un obiect sau la o sursă cunoscută. Aceste diferențe pot influența concordanța dintre răspunsurile participanților, chiar dacă experiența perceptivă propriu-zisă este clară.
Cercetarea nu arată însă că vorbitorii de engleză ar avea un simț olfactiv inferior. Ea evidențiază particularități ale exprimării lingvistice și ale modului în care experiențele senzoriale sunt organizate în vocabular. Confundarea abilității de a percepe cu abilitatea de a descrie ar conduce la o interpretare greșită a rezultatelor.
Gustul: de ce vorbitorii de persană și lao au obținut rezultate diferite
Unele dintre cele mai interesante diferențe au fost observate în descrierea gusturilor. În timp ce participanții vorbitori de engleză au avut dificultăți mai mari în această sarcină, cei care vorbeau persană, cunoscută și sub denumirea de farsi, și lao au prezentat un nivel ridicat de concordanță. Aceste limbi sunt utilizate în Iran și, respectiv, în Laos, în contexte culturale diferite de cele ale comunităților anglofone investigate.
O posibilă interpretare este că practicile culinare și importanța acordată experiențelor gustative contribuie la dezvoltarea unor modalități lingvistice mai sistematice de descriere. Atunci când diferențele dintre gusturi sunt frecvent discutate și relevante în activitățile cotidiene, comunitățile pot utiliza distincții și expresii împărtășite. Totuși, studiul nu demonstrează că tradițiile culinare reprezintă singura cauză a diferențelor observate.
Experiența gustativă depinde atât de receptorii senzoriali și de procesarea cerebrală, cât și de interpretarea contextului în care consumăm alimente. Pentru o perspectivă complementară asupra relației dintre procesele psihologice și alimentație, poate fi relevantă și explicația psihologică și hormonală a senzației de foame după masă. Cele două subiecte privesc mecanisme diferite, dar evidențiază complexitatea experiențelor asociate alimentelor.
Mirosul nu este imposibil de descris: exemplul comunității Umpila
În numeroase limbi investigate, mirosurile s-au dovedit mai dificil de descris sistematic decât alte experiențe senzoriale. Această observație este compatibilă cu ideea că oamenii utilizează frecvent comparații pentru a comunica ceea ce miros. De exemplu, în loc să identifice o calitate olfactivă printr-un termen specific, o persoană poate recurge la denumirea obiectului de care îi amintește mirosul.
Totuși, această dificultate nu a fost universală. Participanții vorbitori de umpila, o limbă aborigenă australiană, au prezentat o capacitate remarcabilă de a descrie consecvent stimulii olfactivi. În cadrul acestei comunități, mirosul a fost chiar domeniul senzorial cel mai ușor de exprimat conform indicatorului utilizat de cercetători.
Rezultatul este deosebit de important deoarece contrazice presupunerea că olfacția ar fi, prin natura ei, imposibil de descris în termeni preciși. El sugerează că unele limbi pot dezvolta sisteme de exprimare adecvate pentru experiențe pe care alte comunități le descriu mai greu. Diferențele pot fi asociate cu modul de viață, cu practicile culturale și cu atenția acordată anumitor informații senzoriale.
În același timp, nu trebuie presupus că membrii comunității umpila au neapărat o sensibilitate olfactivă biologic superioară. Studiul a investigat concordanța descrierilor lingvistice, nu pragurile de detectare a mirosurilor. Capacitatea de a denumi o senzație și intensitatea cu care aceasta este percepută rămân două caracteristici distincte.
De ce cultura muzicală poate influența descrierea sunetelor
Cercetătorii au identificat și indicii potrivit cărora practicile culturale pot contribui la dezvoltarea unor modalități mai precise de exprimare a experiențelor auditive. În comunitățile care acordă o importanță deosebită muzicii, descrierea anumitor caracteristici ale sunetelor poate fi mai sistematică. Această capacitate nu este limitată neapărat la muzicienii profesioniști, deoarece vocabularul și distincțiile relevante pot face parte din experiența culturală comună.
Un mecanism asemănător ar putea interveni și în cazul formelor și texturilor. În comunitățile cu tradiții de realizare a obiectelor ceramice decorate, de exemplu, caracteristicile formelor pot avea o relevanță practică și culturală mai mare. Acest lucru ar putea influența modul în care membrii comunității descriu obiectele, inclusiv atunci când informația provine din atingere.
Aceste explicații sugerează că experiențele senzoriale și limbajul pot fi influențate de activitățile valorizate într-o comunitate. Totuși, cercetarea este observațională și comparativă, ceea ce înseamnă că nu stabilește o relație cauzală directă între o anumită tradiție și performanța lingvistică. Interpretarea necesită luarea în considerare a mai multor factori, inclusiv a structurii limbii și a experiențelor participanților.
Relația dintre sunete și experiența umană poate fi analizată și din perspectivă emoțională. Cercetările despre emoțiile pe care le poate provoca muzica explorează o altă dimensiune a percepției auditive, arătând că sunetele pot avea semnificații care depășesc caracteristicile lor fizice.
De ce studiile realizate doar pe populații occidentale pot oferi o imagine incompletă
Unul dintre mesajele importante ale cercetării privește reprezentativitatea participanților incluși în studiile psihologice. Numeroase investigații au fost realizate predominant pe persoane provenite din societăți occidentale, educate, industrializate, relativ bogate și democratice. În literatura de specialitate, aceste populații sunt descrise frecvent prin acronimul englezesc WEIRD.
Participanții din aceste comunități nu reprezintă însă întreaga diversitate lingvistică și culturală a umanității. Dacă un anumit tipar este observat în mod repetat la vorbitorii de engleză sau la studenții unei universități occidentale, nu rezultă automat că el este prezent în aceeași formă în toate societățile. Extinderea cercetărilor către comunități diferite permite verificarea unor presupuneri care altfel ar putea fi considerate universale.
Studiul coordonat de Asifa Majid ilustrează această problemă. Pornind de la observația că vorbitorii de engleză descriu relativ ușor culorile și formele, dar întâmpină dificultăți în exprimarea mirosurilor, cercetătorii au investigat dacă același model apare în alte limbi. Rezultatele au arătat că generalizarea ar fi fost incorectă, deoarece comunitățile analizate nu au urmat aceeași ierarhie.
Această constatare nu înseamnă că rezultatele studiilor occidentale sunt lipsite de valoare. Ea evidențiază necesitatea de a verifica în ce măsură concluziile rămân valabile în populații cu experiențe și practici culturale diferite. Diversitatea participanților poate contribui astfel la formularea unor explicații psihologice mai precise.
Există doar cinci simțuri? De ce această clasificare este simplificată
Văzul, auzul, pipăitul, gustul și mirosul reprezintă cele cinci simțuri descrise în clasificarea tradițională. Această împărțire este utilă pentru explicarea experiențelor senzoriale obișnuite, dar nu surprinde toate formele prin care organismul primește și procesează informații. Sistemul nervos utilizează și alte mecanisme senzoriale, precum cele implicate în perceperea poziției corpului sau în menținerea echilibrului.
Propriocepția, de exemplu, ne permite să percepem poziția și mișcarea membrelor fără să fie necesar să le privim permanent. Sistemul vestibular contribuie la orientarea în spațiu și la menținerea echilibrului, în timp ce interocepția privește perceperea anumitor semnale provenite din interiorul organismului. Aceste mecanisme arată că experiența senzorială umană este mai complexă decât enumerarea clasică a celor cinci simțuri.
Studiul publicat în PNAS a utilizat domeniile senzoriale tradiționale pentru a face posibilă comparația dintre comunitățile lingvistice. Prin urmare, rezultatele sale nu oferă o clasificare completă a tuturor sistemelor senzoriale. Ele răspund unei întrebări mai precise: cât de sistematic pot fi descrise anumite experiențe perceptive în limbi și culturi diferite?
Cum influențează limbajul modul în care comunicăm experiențele senzoriale
Faptul că două persoane percep un stimul asemănător nu înseamnă că îl vor descrie folosind aceleași categorii. Limbajul pune la dispoziție termeni, expresii și distincții care permit comunicarea experiențelor, iar aceste instrumente diferă între comunități. Unele limbi pot avea modalități consacrate de descriere a unei anumite calități senzoriale, în timp ce altele utilizează expresii mai generale sau comparații.
Aceste diferențe nu dovedesc că limba determină complet ceea ce oamenii pot percepe. Ele arată însă că exprimarea unei experiențe depinde de repertoriul lingvistic și de practicile comunicative disponibile. De aceea, cercetarea percepției trebuie să diferențieze mecanismele senzoriale de modul în care informațiile sunt organizate și transmise prin limbaj.
Relația dintre percepție și interpretare apare și în alte domenii ale neuroștiinței. De exemplu, modul în care frica poate influența orientarea și procesarea informațiilor despre mediu reprezintă o altă perspectivă asupra complexității experienței perceptive. Studiul despre ierarhia simțurilor se concentrează însă în primul rând asupra descrierii lingvistice, nu asupra efectelor emoțiilor asupra percepției.
Ce relevanță au rezultatele pentru educație și comunicarea digitală
Descoperirile pot avea implicații pentru înțelegerea modului în care oamenii comunică informațiile senzoriale în contexte educaționale și profesionale. Dacă anumite experiențe sunt exprimate diferit de la o comunitate lingvistică la alta, materialele care se bazează pe descrierea culorilor, formelor, sunetelor sau gusturilor ar putea necesita adaptări culturale. Totuși, studiul nu a testat direct eficiența unor intervenții educaționale și nu oferă recomandări universale pentru predare.
O direcție interesantă privește și comunicarea în mediul digital, unde imaginile și sunetele ocupă un loc central. Asifa Majid a evidențiat utilitatea înțelegerii modului în care alte culturi descriu gusturile și mirosurile, experiențe care sunt mai dificil de transmis direct prin mijloacele digitale obișnuite. Cercetarea sugerează că extinderea perspectivei dincolo de văz și auz ar putea contribui la dezvoltarea unor modalități mai variate de comunicare.
Importanța experiențelor senzoriale în mediile digitale trebuie însă analizată în context. De exemplu, cercetările despre modul în care experiența digitală depășește simpla măsurare a timpului petrecut pe telefon privesc o altă dimensiune a interacțiunii dintre oameni și tehnologie. Împreună, aceste perspective evidențiază faptul că experiența umană nu poate fi descrisă complet printr-un singur indicator.
Ce limite are cercetarea despre ierarhia simțurilor
Deși studiul a inclus 20 de limbi foarte diferite, numărul acestora reprezintă doar o mică parte din diversitatea lingvistică a lumii. Rezultatele sunt importante deoarece contrazic ideea existenței unei ierarhii lingvistice universale a simțurilor, dar nu permit descrierea completă a tuturor comunităților umane. Cercetări suplimentare ar putea investiga și alte limbi, practici culturale și domenii senzoriale.
O altă limitare privește interpretarea indicatorului folosit pentru compararea descrierilor. Concordanța lingvistică nu este echivalentă cu acuitatea senzorială, iar participanții care utilizează termeni diferiți pentru același stimul nu percep neapărat acel stimul într-un mod mai puțin precis. Prin urmare, rezultatele trebuie înțelese ca diferențe ale exprimării și organizării lingvistice a experiențelor.
De asemenea, influențele culturale pot fi dificil de separat de particularitățile structurale ale limbilor. Faptul că o comunitate descrie sistematic anumite senzații poate fi asociat cu practici sociale, dar cercetarea nu stabilește în toate cazurile mecanismul exact care a produs această diferență. Relațiile dintre cultură, limbaj și percepție rămân astfel un domeniu deschis investigațiilor interdisciplinare.
Ce ne arată studiul despre felul în care oamenii percep și descriu lumea
Cercetarea coordonată de Asifa Majid arată că ierarhia tradițională a celor cinci simțuri nu se regăsește în aceeași formă în toate comunitățile lingvistice. Persoanele care vorbesc engleză tind să descrie mai sistematic informațiile vizuale și auditive, dar alte comunități se remarcă prin descrierea gusturilor, mirosurilor sau a altor experiențe senzoriale. Aceste diferențe reflectă diversitatea modului în care limbajul organizează informațiile perceptive.
Rezultatele nu contestă existența unor mecanisme biologice comune ale percepției umane. Ele arată că ușurința cu care comunicăm despre ceea ce vedem, auzim, atingem, gustăm sau mirosim nu poate fi explicată exclusiv prin biologie. Limba și cultura contribuie la definirea categoriilor prin care experiențele senzoriale devin comunicabile.
Cel mai important mesaj al studiului este că ceea ce pare firesc sau universal într-o anumită comunitate nu reprezintă neapărat o regulă valabilă pentru întreaga umanitate. Investigarea unor limbi și culturi diferite poate dezvălui modalități de percepere și exprimare care rămân greu de observat atunci când cercetările se limitează la un singur context cultural. În acest sens, diversitatea lingvistică reprezintă o resursă importantă pentru înțelegerea funcționării minții umane.
Leave a Reply