Creierul poate conține indicii despre unele decizii cu până la 11 secunde înainte ca oamenii să devină conștienți de alegerea lor. Aceasta este descoperirea unui studiu realizat de cercetători de la University of New South Wales, din Australia, care au reușit să anticipeze anumite alegeri analizând activitatea cerebrală a participanților. Rezultatele ridică întrebări importante despre felul în care se formează intențiile, despre influența proceselor inconștiente și despre rolul liberului arbitru în luarea deciziilor.
Cercetarea, publicată în revista științifică Scientific Reports, a demonstrat că activitatea anumitor regiuni ale creierului poate oferi informații despre ceea ce o persoană urmează să își imagineze, înainte ca aceasta să raporteze o decizie conștientă. Totuși, predicțiile nu au fost perfecte, iar experimentul nu demonstrează că toate alegerile noastre sunt stabilite dinainte. Descoperirea sugerează mai degrabă că unele procese cerebrale inconștiente pot influența direcția gândurilor și a deciziilor ulterioare.
Cum poate creierul să anticipeze o decizie înainte să fim conștienți de ea?
Atunci când alegem între două posibilități, avem de obicei impresia că decizia începe în momentul în care ne formulăm intenția în mod conștient. Cercetările din neuroștiință sugerează însă că activitatea cerebrală implicată în pregătirea unei alegeri poate începe înainte de această experiență subiectivă. Cu alte cuvinte, ceea ce percepem drept momentul deciziei ar putea reprezenta doar o etapă dintr-un proces neuronal mai amplu.
O echipă de la University of New South Wales a investigat această posibilitate folosind rezonanța magnetică funcțională, cunoscută sub abrevierea fMRI. Tehnica permite observarea indirectă a activității cerebrale prin măsurarea modificărilor asociate oxigenării sângelui în diferite regiuni ale creierului. Astfel, cercetătorii pot identifica tipare de activitate care apar în timpul unor procese cognitive, inclusiv înainte ca participanții să raporteze o alegere.
Studiul a urmărit în special relația dintre activitatea cerebrală spontană și formarea intențiilor conștiente. Cercetătorii au dorit să afle dacă unele reprezentări mentale există deja, într-o formă slabă sau neconștientizată, înainte ca persoana să decidă asupra cărui lucru dorește să se concentreze. Această întrebare este relevantă pentru înțelegerea modului în care apar gândurile și a măsurii în care acestea pot fi influențate de procese anterioare conștientizării.
Experimentul: alegerea dintre două imagini cu dungi colorate
Pentru a studia mecanismele deciziei, cercetătorii au conceput o sarcină relativ simplă. Participanților li s-a cerut să aleagă liber una dintre două imagini pe care urmau să și le reprezinte mental: un model cu dungi roșii orizontale sau unul cu dungi verzi verticale. Alegerea nu era impusă de experimentatori, iar voluntarii puteau decide singuri ce imagine doreau să vizualizeze.
În momentul în care luau decizia, participanții apăsau un buton pentru a indica imaginea aleasă. Ulterior, li se cerea să mențină reprezentarea mentală și să evalueze cât de clară sau intensă era imaginea pe care reușeau să și-o formeze. Întregul experiment se desfășura în interiorul unui aparat de rezonanță magnetică funcțională, care înregistra modificările activității cerebrale pe parcursul sarcinii.
Această procedură le-a permis cercetătorilor să analizeze două aspecte distincte: conținutul alegerii și intensitatea experienței mentale care urma să apară. Nu era vorba despre o decizie complexă, precum alegerea unei profesii sau evaluarea unei situații personale, ci despre selectarea voluntară a unei reprezentări vizuale. Tocmai simplitatea sarcinii a făcut posibilă examinarea mai precisă a proceselor neuronale care preced intenția conștientă.
Ce au descoperit cercetătorii cu 11 secunde înaintea deciziei?
După colectarea datelor, oamenii de știință au utilizat metode de analiză computațională, inclusiv tehnici de învățare automată, pentru a identifica tipare în activitatea cerebrală. Aceste metode au permis compararea semnalelor înregistrate cu alegerile raportate ulterior de participanți. Rezultatele au arătat că anumite configurații ale activității neuronale conțineau informații despre imaginea care urma să fie selectată.
Cercetătorii au reușit să anticipeze alegerea participanților cu până la 11 secunde înainte de momentul în care aceștia raportau că au decis conștient. Predicțiile au avut o acuratețe mai mare decât cea care ar fi fost obținută prin simpla întâmplare, ceea ce sugerează că activitatea cerebrală anterioară era relevantă pentru alegerea ulterioară. Totuși, rezultatul nu înseamnă că oamenii de știință puteau ști cu certitudine ce imagine urma să aleagă fiecare participant.
Un alt rezultat important a fost posibilitatea de a anticipa, într-o anumită măsură, intensitatea reprezentării mentale. Activitatea cerebrală anterioară deciziei nu oferea indicii doar despre conținutul imaginii, ci și despre cât de vie urma să fie experiența vizuală raportată de persoana examinată. Această descoperire sugerează că procesele inconștiente pot influența atât direcția unui gând, cât și caracteristicile experienței mentale care îl însoțește.
Interesul pentru modul în care apar și se succed gândurile se regăsește și în alte cercetări de psihologie cognitivă. De exemplu, studiile despre câte gânduri avem într-o zi și cum poate fi estimat fluxul activității mentale abordează o altă dimensiune a proceselor cognitive. În cazul experimentului australian, întrebarea centrală a fost dacă activitatea neuronală poate oferi indicii despre conținutul unui gând înainte ca persoana să îl aleagă în mod conștient.
Ce regiuni ale creierului sunt implicate în luarea deciziilor?
Analiza imaginilor fMRI a evidențiat informații predictive în mai multe regiuni cerebrale. Printre acestea s-au numărat zonele frontale implicate în controlul cognitiv și în procesele decizionale, precum și regiuni vizuale și subcorticale. Rezultatele sugerează că pregătirea unei alegeri nu este neapărat rezultatul activității unei singure structuri cerebrale, ci poate implica interacțiunea unor rețele neuronale extinse.
Un rol important l-a avut cortexul vizual, regiunea implicată în procesarea informațiilor vizuale și în formarea reprezentărilor mentale. Cele două modele de dungi utilizate în experiment, diferite prin culoare și orientare, corespundeau unor tipare distincte de activitate cerebrală. Cercetătorii au identificat informații despre reprezentările vizuale chiar înainte ca participanții să raporteze alegerea imaginii pe care intenționau să și-o formeze mental.
Deosebit de relevantă a fost activitatea din cortexul vizual primar, cunoscut și sub denumirea V1. Tiparele înregistrate în această regiune înaintea deciziei au oferit informații despre intensitatea viitoarei imagini mentale. Astfel, rezultatele indică faptul că zonele cerebrale implicate în procesarea percepției pot participa și la pregătirea reprezentărilor vizuale voluntare.
Această colaborare dintre diferite regiuni ale creierului este importantă și pentru alte funcții cognitive. Cercetările despre modul în care creierul anticipează gravitația și își adaptează mișcările explorează, într-un alt context, capacitatea sistemului nervos de a utiliza informațiile disponibile pentru pregătirea răspunsurilor viitoare.
Deciziile noastre pot fi influențate de gânduri inconștiente?
Una dintre explicațiile propuse de cercetători este că anumite reprezentări mentale pot exista într-o formă inconștientă înainte de apariția intenției voluntare. Aceste reprezentări ar putea proveni din activitatea cerebrală spontană și ar putea influența alegerea atunci când persoana este pusă în fața mai multor posibilități. În această interpretare, decizia conștientă nu pornește neapărat de la o stare neuronală complet neutră.
Profesorul Joel Pearson, unul dintre autorii cercetării, a comparat aceste reprezentări preexistente cu niște urme ale gândurilor aflate în așteptare. El a utilizat și expresia metaforică „halucinații inconștiente” pentru a descrie reprezentări mentale slabe, care nu ajung neapărat în conștiință, dar pot influența gândurile ulterioare. Termenul nu se referă aici la halucinații în sens clinic și nu indică prezența unei tulburări psihice.
Potrivit ipotezei cercetătorilor, atunci când trebuie să alegem între două sau mai multe reprezentări mentale, activitatea cerebrală deja existentă ar putea favoriza una dintre opțiuni. Dacă un anumit tipar neuronal corespunde uneia dintre posibilități, acea reprezentare ar putea avea o probabilitate mai mare de a fi selectată. Regiunile implicate în controlul executiv ar putea contribui ulterior la transformarea reprezentării favorizate într-o alegere conștientă.
Acest mecanism sugerează că unele gânduri pot fi influențate de activitatea neuronală anterioară, fără ca persoana să recunoască în mod direct această influență. Totuși, explicația rămâne o interpretare a rezultatelor experimentale și nu demonstrează că toate alegerile funcționează prin selectarea automată a unui gând preexistent.
Ce legătură există între deciziile inconștiente și liberul arbitru?
Descoperirea readuce în discuție una dintre cele mai importante întrebări din psihologie, neuroștiință și filosofie: în ce măsură suntem liberi să alegem? Dacă activitatea cerebrală poate anticipa o decizie înainte ca aceasta să devină conștientă, s-ar putea presupune că experiența alegerii voluntare apare după ce direcția deciziei a fost deja influențată de procese inconștiente. Această posibilitate nu este însă echivalentă cu demonstrarea inexistenței liberului arbitru.
Autorii cercetării au subliniat că rezultatele nu trebuie interpretate ca dovadă că toate deciziile umane sunt predeterminate. Predicțiile obținute în experiment au fost statistic semnificative, dar nu au atins o acuratețe de 100%. Dacă alegerea ar fi fost complet determinată și perfect identificabilă prin tiparele neuronale analizate, rezultatele ar fi trebuit să ofere un nivel mult mai mare de certitudine.
În plus, experimentul a analizat o sarcină foarte specifică, în care participanții alegeau între două imagini mentale. Nu există suficiente dovezi pentru a afirma că același mecanism explică în mod identic deciziile complexe, influențate de experiențe personale, valori, obiective și consecințe sociale. O decizie importantă poate implica procese cognitive mult mai elaborate decât selectarea unei reprezentări vizuale.
Dezbaterea despre controlul conștient este relevantă și pentru studiile asupra comportamentelor spontane. De exemplu, cercetările despre relația dintre impulsivitate și răspunsurile oferite fără deliberare îndelungată analizează alte aspecte ale modului în care oamenii iau decizii. Aceste fenomene nu sunt identice cu alegerea imaginilor mentale, dar contribuie la înțelegerea diversității mecanismelor implicate în comportamentul uman.
De ce activitatea cerebrală anterioară poate influența alegerile?
Creierul nu își întrerupe activitatea între două decizii. Chiar și atunci când nu ne concentrăm asupra unei sarcini precise, diferite rețele neuronale continuă să prezinte activitate spontană, iar această activitate poate influența modul în care sunt procesate informațiile ulterioare. Studiul australian sugerează că anumite tipare preexistente pot favoriza formarea unor reprezentări mentale în detrimentul altora.
Acest fenomen este compatibil cu ideea că procesele cognitive sunt influențate de contextul neuronal în care apar. O reprezentare deja activă, chiar la un nivel insuficient pentru a fi conștientizată, ar putea deveni mai accesibilă atunci când persoana trebuie să aleagă ce să își imagineze. În acest fel, activitatea cerebrală anterioară poate funcționa ca o predispoziție, fără să impună obligatoriu rezultatul final.
Totuși, existența unor asemenea predispoziții nu înseamnă că oamenii nu pot reflecta asupra propriilor alegeri sau că deciziile sunt complet independente de intenții și obiective. Studiul evidențiază influența proceselor inconștiente într-o sarcină particulară, dar nu stabilește cât de puternic acționează acestea în toate situațiile cotidiene.
Înțelegerea raportului dintre influențele automate și cele conștiente poate fi relevantă și pentru analiza comportamentului social. Cercetările despre motivele pentru care oamenii pot lua decizii nechibzuite atunci când se află într-un grup explorează, dintr-o altă perspectivă, modul în care factorii contextuali pot influența alegerile individuale.
Ce limite are studiul și ce nu putem concluziona despre alegerile umane?
Deși rezultatele sunt importante pentru cercetarea proceselor cognitive, ele trebuie interpretate în limitele metodei experimentale. Participanții au fost rugați să aleagă între două reprezentări vizuale într-un mediu controlat, în timp ce activitatea cerebrală era monitorizată. Acest context diferă semnificativ de situațiile reale în care oamenii trebuie să analizeze informații complexe, să compare consecințe sau să ia decizii cu implicații personale.
De asemenea, rezonanța magnetică funcțională nu măsoară direct fiecare impuls electric produs de neuroni. Metoda înregistrează modificări ale semnalului asociat oxigenării sângelui, care oferă indicii indirecte despre activitatea cerebrală. Algoritmii utilizați pot identifica relații statistice între aceste semnale și comportamentul observat, dar nu permit citirea completă a gândurilor unei persoane.
Un alt aspect important este diferența dintre anticiparea unei alegeri și demonstrarea cauzei sale. Faptul că un tipar neuronal conține informații predictive despre decizia ulterioară nu înseamnă automat că acel tipar reprezintă singura cauză a deciziei. Pentru stabilirea unor relații cauzale mai precise sunt necesare cercetări suplimentare, care să examineze modul în care activitatea cerebrală anterioară influențează efectiv formarea intențiilor.
Ce ne spune descoperirea despre modul în care apar gândurile?
Studiul realizat de Roger Koenig-Robert și Joel Pearson oferă o perspectivă asupra relației dintre activitatea neuronală spontană și experiența conștientă. Rezultatele sugerează că unele reprezentări mentale pot începe să se contureze înainte ca persoana să decidă în mod voluntar asupra conținutului lor. Astfel, conștiința ar putea interveni într-un proces cognitiv care are deja o anumită direcție, influențată de activitatea cerebrală anterioară.
Această descoperire este importantă și pentru înțelegerea experiențelor mentale care apar fără intenție, precum imaginile intruzive. Autorii au menționat posibila relevanță a mecanismelor studiate pentru cercetarea unor manifestări întâlnite în tulburarea de stres posttraumatic, în care anumite reprezentări mentale pot apărea involuntar și pot fi dificil de controlat. Totuși, experimentul nu a investigat direct persoane cu această tulburare și nu demonstrează existența unei metode de tratament.
Interacțiunea dintre activitatea cerebrală și experiența psihologică rămâne un domeniu complex de cercetare. Studiile despre modul în care frica influențează orientarea și interpretarea informațiilor din mediu oferă un alt exemplu al relației dintre procesele neuronale și experiența conștientă. În cazul deciziilor voluntare, provocarea este identificarea momentului și a mecanismelor prin care activitatea cerebrală devine asociată cu intenția de a alege.
Faptul că unele alegeri pot fi anticipate cu până la 11 secunde înainte de conștientizarea lor nu înseamnă că viitorul este deja stabilit. Descoperirea arată că deciziile pot fi influențate de activitatea neuronală care precede intenția conștientă, fără să demonstreze că oamenii sunt lipsiți de capacitatea de a alege. Cercetarea deschide astfel noi întrebări despre originile gândurilor, despre relația dintre procesele inconștiente și conștiință și despre modul în care creierul contribuie la formarea voinței.
Leave a Reply