Depresia la tineri nu este doar o perioadă de tristețe și nici o consecință inevitabilă a adolescenței. Pentru unii adolescenți și adulți tineri, suferința emoțională poate deveni persistentă și poate afecta motivația, relațiile, școala sau facultatea, somnul, capacitatea de concentrare și felul în care își privesc viitorul. În astfel de situații, evaluarea psihologică și, atunci când este indicată, psihoterapia pot oferi un sprijin adaptat nevoilor persoanei.
Adolescența și începutul vieții adulte sunt perioade în care se construiesc identitatea, autonomia și relațiile importante. Teama, incertitudinea, conflictele, nevoia de retragere sau schimbările de interese pot apărea fără să indice o tulburare psihică. Devine însă important să privim mai atent situația atunci când schimbările persistă, se intensifică și limitează funcționarea de zi cu zi. Mai multe repere despre diferența dintre transformările firești ale vârstei și semnele de suferință sunt prezentate în ghidul despre schimbările psihologice din adolescență și semnele de alarmă.
Ce poate influența sănătatea mintală a tinerilor
Nu există o singură explicație pentru apariția depresiei la adolescenți sau la tinerii adulți. Sănătatea mintală este influențată de interacțiunea dintre factori biologici, psihologici, familiali și sociali. În perioade dificile pot deveni vizibile teama, confuzia, nesiguranța, retragerea socială, lipsa de implicare, iritabilitatea, conflictele cu cei din jur, comportamentele impulsive sau dificultatea de a găsi o direcție personală.
Unele dintre aceste manifestări pot apărea temporar și nu reprezintă automat depresie. În schimb, izolarea accentuată, pierderea interesului pentru activități, scăderea energiei, lipsa de speranță, autocritica severă, modificările importante ale somnului sau alimentației și afectarea performanței școlare ori profesionale justifică o atenție mai mare. Ghidul despre depresia la adolescenți și semnele care necesită evaluare explică mai detaliat aceste diferențe.
La nivel global, Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproximativ unul din șapte adolescenți cu vârste între 10 și 19 ani trăiește cu o tulburare mintală. Printre factorii care pot crește vulnerabilitatea se numără violența, abuzul, sărăcia, discriminarea, izolarea, presiunea grupului de egali și dificultățile din relațiile apropiate.
Presiunea socială, familia și mediul online
Pentru mulți tineri, acceptarea de către grupul de prieteni are o importanță foarte mare. Presiunea de a arăta într-un anumit fel, de a avea succes, de a performa la școală sau de a se încadra într-un anumit grup poate deveni o sursă semnificativă de stres. În același timp, un mediu familial foarte conflictual, lipsa sprijinului emoțional sau absența unor adulți disponibili pot face mai dificilă gestionarea unei perioade de dezorientare.
Asta nu înseamnă că familia este automat „cauza” depresiei. Relațiile apropiate pot constitui atât factori de vulnerabilitate, cât și resurse importante de protecție. În adolescență, tânărul poate cere mai multă independență fără să înceteze să aibă nevoie de adulți disponibili, capabili să asculte și să intervină atunci când apar probleme serioase. Un echilibru între autonomie și sprijin este discutat mai pe larg în articolul despre rolul părinților în adolescență.
Și mediul digital poate conta, însă relația dintre internet și sănătatea mintală este mai complexă decât ideea că rețelele sociale, serialele, muzica sau influencerii „provoacă” depresie. Spațiul online poate facilita apartenența și accesul la informații, dar poate expune tinerii și la cyberbullying, comparații sociale permanente, idealuri nerealiste despre corp sau succes, conținut legat de autovătămare și presiune comercială. Pentru unii, imaginea unei vieți în care notorietatea și banii par să apară rapid poate accentua sentimentul de inadecvare atunci când propria realitate este mult mai complicată.
Când izolarea și lipsa de motivație pot indica depresie
O dificultate importantă apare atunci când relațiile virtuale nu sunt însoțite de relații apropiate și satisfăcătoare în viața de zi cu zi. Singurătatea, conflictele repetate, dificultatea de a forma sau menține prietenii și relații romantice sănătoase pot amplifica suferința emoțională. Totuși, depresia nu trebuie dedusă doar din faptul că un adolescent petrece mult timp singur sau online.
Diagnosticul presupune evaluarea unui ansamblu de simptome, a duratei lor, a intensității și a efectului asupra funcționării. De exemplu, tristețea și dezamăgirea pot fi răspunsuri firești la o despărțire, la un conflict sau la un eșec, în timp ce depresia presupune un tablou mai amplu și persistent. Diferențele sunt explicate în materialul despre tristețe, simptomele depresiei și momentul în care este indicat să ceri ajutor.
Consumul problematic de alcool sau alte substanțe, atacurile de panică, tulburările de alimentație și comportamentele de risc pot apărea alături de simptome depresive, dar nu trebuie presupus că toate au aceeași cauză. Atunci când mai multe probleme apar simultan, evaluarea profesională devine cu atât mai importantă.
Cum poate ajuta psihoterapia în depresia la tineri
Psihoterapia poate oferi un cadru în care adolescentul sau tânărul adult își poate înțelege mai bine emoțiile, nevoile, limitele și resursele. Procesul nu urmărește să îi spună cine ar trebui să fie și nici să îl transforme într-o persoană mai „ascultătoare”. Obiectivul este construirea unor modalități mai sănătoase de a face față dificultăților și, treptat, clarificarea propriilor valori, relații, proiecte și obiective.
În funcție de situație, psihoterapia poate aborda retragerea socială, sentimentul de lipsă de valoare, conflictele, dificultățile de reglare a emoțiilor, gândurile negative recurente sau pierderea interesului pentru activități. Pentru adolescenți, modul de organizare a intervenției, implicarea părinților, frecvența întâlnirilor și metodele utilizate diferă în funcție de vârstă, problemă, orientarea terapeutică și competențele specialistului. Articolul despre cum se desfășoară psihoterapia pentru adolescenți oferă explicații suplimentare despre acest proces.
Nu există o formă de psihoterapie potrivită în mod identic tuturor tinerilor. Ghidul NICE privind depresia la copii și tineri recomandă alegerea intervenției în funcție de severitatea depresiei, vârsta și nivelul de dezvoltare, istoricul persoanei, eventualele alte dificultăți și preferințele adolescentului și ale familiei. Printre intervențiile psihologice utilizate se numără terapia cognitiv-comportamentală, psihoterapia interpersonală, anumite forme de terapie de familie și, în funcție de caz, psihoterapia psihodinamică.
În depresia moderată sau severă ori atunci când există probleme complexe, psihoterapia poate face parte dintr-un plan mai amplu de tratament. Psihologul clinician poate realiza evaluarea psihologică în limitele competențelor sale, iar psihoterapeutul desfășoară psihoterapia dacă are formarea și dreptul de practică necesare. Medicul psihiatru realizează evaluarea medicală psihiatrică și poate prescrie tratament medicamentos atunci când acesta este indicat; pentru minori, evaluarea de specialitate este realizată în cadrul psihiatriei copilului și adolescentului.
Psihoterapia poate reduce riscurile, dar nu oferă garanții
Intervenția psihologică începută la timp poate reduce suferința, poate îmbunătăți funcționarea și poate ajuta tânărul să dezvolte strategii mai eficiente de adaptare. Poate susține revenirea la activități importante, relațiile, participarea la școală sau facultate și construirea unei direcții personale mai coerente.
Totuși, nu este corect să afirmăm că psihoterapia poate garanta evitarea suicidului, accidentelor, comportamentelor violente, abandonului școlar sau dificultăților profesionale. Evoluția fiecărei persoane depinde de numeroși factori, iar unele situații necesită intervenții medicale, sociale, familiale sau educaționale în paralel cu psihoterapia.
Gândurile de suicid și autovătămarea necesită ajutor imediat
Atunci când depresia este asociată cu gânduri despre moarte, autovătămare sau suicid, situația trebuie luată în serios. Nu este indicat să presupunem că un adolescent „vrea doar atenție” sau că o amenințare nu contează pentru că a fost spusă în timpul unui conflict.
Dacă tânărul spune că intenționează să se sinucidă, are un plan, a făcut o tentativă, se autovătămează grav sau există un pericol imediat pentru el ori pentru alte persoane, trebuie apelat 112 sau solicitată evaluare la cea mai apropiată unitate medicală de urgență. Persoana aflată într-un risc imediat de suicid nu ar trebui lăsată singură până când primește ajutor de specialitate. O programare obișnuită la psihoterapie nu înlocuiește intervenția de urgență.
Dacă nu există o urgență, dar tristețea, izolarea, iritabilitatea, lipsa motivației sau pierderea interesului persistă și afectează semnificativ viața tânărului, o evaluare poate clarifica ce se întâmplă și ce tip de sprijin ar fi potrivit. Pentru un prim pas, se poate programa o ședință cu un psiholog, fără ca această întâlnire să presupună automat un diagnostic sau începerea unui proces terapeutic de lungă durată.
Leave a Reply