Sănătatea mintală nu înseamnă să fim permanent fericiți și nici să nu trecem prin perioade de tristețe, stres sau descurajare. Organizația Mondială a Sănătății o descrie ca pe o stare de bunăstare mintală care le permite oamenilor să facă față stresului vieții, să își valorifice abilitățile, să învețe și să muncească bine și să contribuie la comunitatea lor. Această stare poate fluctua, iar uneori modificările dispoziției depășesc reacțiile emoționale obișnuite și fac parte dintr-o tulburare psihică.
Tulburările de dispoziție includ în principal afecțiuni depresive și tulburări din spectrul bipolar. Ele nu trebuie confundate cu orice zi proastă, cu tristețea după o dezamăgire sau cu oscilațiile emoționale firești. Diagnosticul depinde de tipul simptomelor, intensitatea și durata acestora, de modificările nivelului de energie și activitate și, mai ales, de impactul asupra funcționării cotidiene.
Ce sunt tulburările de dispoziție
Dispoziția se poate modifica în mod normal în funcție de ceea ce ni se întâmplă. Putem fi triști după o pierdere, entuziasmați în urma unei reușite sau descurajați atunci când un obiectiv important pare imposibil de atins. Asemenea reacții nu reprezintă automat o boală.
În practica clinică, tulburările de dispoziție presupun modificări mai importante și persistente ale stării afective, adesea însoțite de schimbări ale energiei, somnului, motivației, capacității de concentrare și comportamentului. Pentru o prezentare generală a diferențelor dintre aceste condiții poate fi util ghidul despre tulburările de dispoziție și principalele soluții terapeutice.
O clasificare simplă în tulburări „reactive”, „ciclotimice” și „majore” nu reflectă suficient terminologia clinică actuală. Mai util este să diferențiem între reacțiile emoționale firești și afecțiuni precum tulburările depresive, tulburarea bipolară și ciclotimia.
Tristețea după un eveniment dificil nu înseamnă automat depresie
Descurajarea apărută după un eșec, o despărțire, un conflict sau imposibilitatea realizării unui obiectiv poate fi o reacție umană normală. Intensitatea emoției și timpul necesar pentru adaptare diferă de la o persoană la alta.
Depresia este altceva decât o tristețe de moment. Poate include dispoziție depresivă persistentă sau pierderea interesului și plăcerii, împreună cu alte manifestări precum oboseală, tulburări ale somnului, dificultăți de concentrare, modificări ale apetitului, sentimente de inutilitate sau lipsă de speranță. Simptomele și impactul lor trebuie evaluate în ansamblu, iar existența câtorva semne izolate nu permite autodiagnosticarea.
Diferențele dintre o perioadă dificilă și un posibil episod depresiv sunt explicate mai detaliat în materialul despre oboseală, izolare, pierderea plăcerii și depresie.
Tulburarea bipolară nu înseamnă simple „schimbări de stare”
Tulburarea bipolară presupune episoade în care dispoziția și nivelul de energie sau activitate se modifică semnificativ. Pot exista episoade depresive și episoade de manie sau hipomanie, în funcție de forma tulburării și de istoricul persoanei.
Mania nu înseamnă doar că cineva este foarte fericit sau energic. Pot apărea energie neobișnuit de crescută, nevoie redusă de somn, vorbire accelerată, idei care se succed rapid, creșterea activității, iritabilitate, supraestimarea propriilor capacități și comportamente impulsive sau riscante. În formele severe pot apărea pierderea contactului cu realitatea și necesitatea unei intervenții medicale rapide.
Hipomania are unele caracteristici asemănătoare, dar este mai puțin severă decât mania. Diferențele dintre depresie, hipomanie și manie, precum și modul în care acestea pot apărea de-a lungul evoluției afecțiunii, sunt prezentate în ghidul despre tulburarea bipolară și manifestările ei.
Ce este ciclotimia
Ciclotimia, sau tulburarea ciclotimică, nu trebuie descrisă pur și simplu drept alternarea exagerată între tristețe și euforie. Este o tulburare caracterizată prin fluctuații persistente ale dispoziției, cu perioade în care există simptome hipomaniacale și perioade cu simptome depresive care nu îndeplinesc criteriile complete pentru episoadele corespunzătoare.
Diferențierea dintre ciclotimie, tulburare bipolară și variațiile normale ale dispoziției necesită evaluare clinică. Faptul că cineva se simte energic într-o zi și trist în următoarea nu este suficient pentru stabilirea unui diagnostic.
De ce apar tulburările de dispoziție
Nu există o singură cauză care să explice depresia, tulburarea bipolară sau alte tulburări ale dispoziției. Factorii genetici și biologici pot contribui la vulnerabilitate, în special în tulburarea bipolară și în unele forme de depresie, dar predispoziția nu înseamnă inevitabilitate.
Sănătatea mintală este influențată de interacțiunea dintre numeroși factori. Printre aceștia se pot afla:
- vulnerabilitatea genetică și istoricul familial;
- experiențele din copilărie și relațiile timpurii;
- evenimentele de viață stresante sau traumatice;
- mediul familial și nivelul de sprijin social;
- condițiile economice și sociale;
- educația și accesul la resurse;
- ocuparea unui loc de muncă și condițiile în care se desfășoară acesta;
- siguranța și stabilitatea locuinței;
- starea generală de sănătate și existența unor boli fizice;
- consumul de alcool sau alte substanțe.
Niciunul dintre acești factori nu determină singur apariția unei tulburări. Unele persoane expuse la adversitate nu dezvoltă o afecțiune psihică, în timp ce alte persoane pot dezvolta simptome fără existența unui factor declanșator evident.
Influența condițiilor de viață asupra sănătății emoționale este abordată și în articolul despre factorii sociali care pot contribui la vulnerabilitatea pentru depresie.
Sănătatea mintală nu depinde numai de felul în care ne gestionăm gândurile
Este tentant să explicăm sănătatea mintală exclusiv prin capacitatea individuală de a controla gândurile, comportamentele și emoțiile. O asemenea perspectivă este însă incompletă și poate ajunge să culpabilizeze persoana care suferă.
Sărăcia, discriminarea, violența, insecuritatea locului de muncă, condițiile de locuire, izolarea, accesul la educație și servicii medicale sau existența unei rețele de sprijin pot influența sănătatea mintală. La acestea se adaugă factori biologici și psihologici. De aceea, două persoane expuse unei situații aparent asemănătoare pot avea evoluții foarte diferite.
Tulburările de dispoziție și sănătatea fizică se pot influența reciproc
Sănătatea mintală și sănătatea fizică nu funcționează separat. Depresia și alte tulburări psihice pot coexista cu afecțiuni cardiovasculare, cancer, infecția cu HIV și numeroase boli cronice. Relația poate funcționa în ambele direcții: o boală fizică severă poate crește povara psihologică, iar dificultățile de sănătate mintală pot influența comportamentele de sănătate, aderența la tratament și funcționarea generală.
Nu înseamnă că orice persoană cu o boală cronică va dezvolta depresie sau că depresia este doar o reacție la boala fizică. Evaluarea trebuie să țină cont de întregul context medical și psihologic al persoanei.
Pot fi tratate tulburările de dispoziție?
Da. Există tratamente eficiente pentru multe tulburări de dispoziție, însă alegerea lor depinde de diagnosticul corect, severitatea simptomelor, istoricul episoadelor, riscurile existente, bolile asociate, tratamentele încercate anterior și preferințele persoanei.
În funcție de situație, planul terapeutic poate include:
- psihoterapie;
- tratament medicamentos prescris și monitorizat de medic;
- combinarea psihoterapiei cu tratamentul farmacologic;
- intervenții de neuromodulare în anumite situații;
- măsuri pentru somn, activitate, consum de alcool, rutină și sprijin social, ca parte a unui plan mai larg de îngrijire.
Nu există un protocol identic pentru toate „tulburările de dispoziție”. Depresia unipolară și depresia care apare în cadrul tulburării bipolare nu sunt tratate în mod necesar la fel, motiv pentru care identificarea unui istoric de manie sau hipomanie este importantă înaintea stabilirii tratamentului.
Rolul psihoterapiei și al tratamentului medicamentos
Psihoterapia poate fi utilizată în depresie și în gestionarea anumitor aspecte ale tulburării bipolare, însă tipul intervenției și obiectivele diferă de la o persoană la alta. Terapia cognitiv-comportamentală, activarea comportamentală și psihoterapia interpersonală se numără printre intervențiile utilizate în tratamentul depresiei.
Medicamentele sunt prescrise de medic, de regulă de medicul psihiatru atunci când vorbim despre tratamentul psihiatric. Psihologul clinician poate realiza evaluări psihologice în limitele competențelor sale, iar psihoterapeutul realizează psihoterapie dacă are formarea și dreptul de practică necesare. Un psiholog nu devine automat psihoterapeut și nu prescrie medicamente.
În unele situații este indicată combinarea intervențiilor. Alegerea trebuie făcută individual, iar informații suplimentare despre posibilitățile terapeutice sunt disponibile în ghidul privind opțiunile de tratament pentru depresie.
Ce este stimularea magnetică transcraniană repetitivă, rTMS
Stimularea magnetică transcraniană repetitivă, prescurtată rTMS, este o procedură de neuromodulare non-invazivă în care o bobină plasată la nivelul scalpului produce impulsuri magnetice menite să stimuleze anumite regiuni și circuite cerebrale. Este utilizată în anumite situații pentru tratamentul depresiei.
Ghidul NICE privind rTMS pentru depresie arată că procedura nu ridică preocupări majore generale privind siguranța și că există dovezi pentru eficacitatea pe termen scurt, deși răspunsul poate varia între pacienți.
rTMS nu trebuie însă prezentată ca o metodă care permite automat renunțarea la medicamente. Pentru unele persoane poate fi utilizată după un răspuns insuficient sau intoleranță la alte tratamente, iar în alte cazuri poate face parte dintr-un plan terapeutic mai complex. Reducerea sau întreruperea medicamentelor psihotrope se face numai la recomandarea și sub monitorizarea medicului care coordonează tratamentul.
Când este necesară o evaluare psihiatrică
Schimbările de dispoziție merită evaluate atunci când persistă, produc suferință importantă sau afectează munca, studiile, relațiile, somnul, îngrijirea personală ori capacitatea de a desfășura activitățile obișnuite. Este deosebit de importantă evaluarea atunci când apar perioade cu nevoie foarte redusă de somn, energie neobișnuit de crescută, impulsivitate marcată, comportamente riscante sau simptome psihotice.
O evaluare psihiatrică este importantă și atunci când simptomele depresive sunt severe sau există gânduri legate de moarte, autovătămare ori suicid. Dacă persoana intenționează să se rănească, are un plan suicidar, este profund dezorganizată, prezintă simptome psihotice severe sau comportamentul său creează un pericol imediat pentru sine ori pentru ceilalți, este necesară solicitarea imediată a serviciilor medicale de urgență. O programare obișnuită la psiholog sau psihoterapeut nu înlocuiește intervenția de urgență.
Tratamentul corect începe cu diferențierea corectă a problemei
Una dintre cele mai importante idei despre tulburările de dispoziție este că ele nu reprezintă o singură afecțiune și nu pot fi tratate toate în același mod. O tristețe firească după un eveniment dificil, un episod depresiv, ciclotimia și tulburarea bipolară sunt experiențe diferite, chiar dacă toate implică dispoziția.
Evaluarea corectă urmărește evoluția simptomelor în timp, existența episoadelor anterioare, modificările somnului și energiei, impactul asupra funcționării, istoricul familial, consumul de substanțe și eventualele afecțiuni medicale. Pe baza acestor informații poate fi stabilit un plan individualizat, care poate implica psihoterapie, tratament psihiatric sau colaborarea dintre mai mulți profesioniști.
Dacă schimbările persistente ale dispoziției, tristețea sau dificultățile emoționale îți afectează viața și nu reprezintă o urgență, poți solicita o programare pentru o discuție cu un psiholog. O primă evaluare poate ajuta la clarificarea dificultăților și, atunci când este necesar, la orientarea către un psihoterapeut sau medic psihiatru.
Leave a Reply