Fără „bonă” și fără etichete: De ce se adună bărbații în parcuri pentru a vorbi deschis despre paternitate. Revoluția tăcută a taților din Brooklyn: Proiectul viral care schimbase modul în care bărbații vorbesc despre emoții.

Totul a pornit de la energia unui tată care a avut curajul să spună cu voce tare că are nevoie să vorbească: cuvântul magic care creează alianțe și conexiuni profunde. Chiar și între bărbați, chiar și între tătici.

În inima cartierului Brooklyn din New York, acolo unde clădirile istorice spun povești despre schimbare și metamorfoză socială, o mică revoluție a luat naștere pe roți. Nu pe roți zgomotoase sau spectaculoase, ci pe cele dulci și discrete ale cărucioarelor pentru copii. Cei care le împing sunt un grup de tați care refuză categoric să fie numiți „dădace” sau să spună că fac „babysitting” cu propriii lor copii: este vorba despre comunitatea Stroll Club.

Bărbați care vorbesc despre parenting în timp ce se plimbă prin parcuri

Totul a început aproape ca o joacă, datorită intuiției lui Joe Gonzales — un tată din Brooklyn, fără a fi vreun influencer celebru sau vedetă din sport, ci pur și simplu un părinte în căutare de conexiune umană autentică. La sfârșitul anului 2024, proaspătul tată a început să împărtășească pe rețelele sociale reflecțiile, anxietățile și provocările specifice paternității urbane.

Jonglarea complicată între muncă, ritmul orașului și încărcătura emoțională a creșterii unui copil îl făcea să se simtă izolat — un sentiment extrem de răspândit, dovedit de cele peste 600.000 de vizualizări adunate de un singur videoclip în care își întreba urmăritorii cum se simt. În același clip, el a lansat o întrebare simplă: „Unde se întâlnesc tăticii în Brooklyn?”. Cel mai frecvent răspuns a fost: „Nu știm, decide tu”. A fost invitația perfectă care l-a determinat să acționeze.

La prima întâlnire organizată de el în McCarren Park s-au strâns aproximativ 20 de tați — mulți dintre ei aflați la prima experiență de părinte. Au venit cu copiii în cărucioare, s-au așezat pe iarbă și au deschis conversații sincere despre programul de somn, diversificare, stres și noua identitate de tată.

Această scânteie a aprins o comunitate solidă. Experimentul s-a mutat rapid și pe o platformă de comunicare digitală, devenind un fenomen global. Videoclipurile cu cărucioare, priviri pline de înțelegere și momente autentice tată-copil au devenit virale, atragând atenția presei internaționale.

De la o simplă plimbare la o comunitate de sprijin emoțional

La scurt timp, au apărut întâlnirile lunare structurate, cu locuri epuizate în câteva minute. Acestea au inclus plimbări de grup, invitați speciali (de la consultanți financiari la experți în sănătate mentală) și parteneriate cu branduri de îngrijire infantilă. Însă ceea ce distinge cu adevărat acest grup este inteligența emoțională și sprijinul reciproc.

Discuțiile dintre tați variază de la provocările logistice de zi cu zi la teme mult mai profunde: sănătatea mintală a bărbatului, reconstrucția identității masculine și educarea copiilor privind limitele personale și empatia încă de la cele mai mici vârste. Într-o societate care încă ezită să le ofere bărbaților spațiul necesar pentru a-și exprima vulnerabilitatea, această inițiativă a devenit un model de urmat.

Fenomenul s-a extins rapid și în alte orașe mari, transformându-se într-o adevărată mișcare culturală. Nu este vorba doar despre un grup de bărbați care împing cărucioare pe aleile unui parc, ci despre un refuz categoric al modelelor depășite — cum ar fi ideea tatălui distant, o figură pur autoritară sau un simplu furnizor financiar, dar absent emoțional.

Perspectiva psihologică: De ce este nevoie de astfel de grupuri și în România?

Din punct de vedere psihologic, izolarea tăcută a tinerilor tați este o realitate adesea ignorată. Depresia postpartumnelipsită nici în cazul bărbaților, presiunea financiară și schimbarea mecanică a rolurilor în cuplu pot crea stări intense de anxietate. Atunci când bărbații își normalizează trăirile într-un grup de semeni, nivelul de cortizol scade, iar sentimentul de autoeficacitate parentală crește.

În România, stereotipurile de gen privind creșterea copiilor sunt încă puternice, iar expresii învechite precum „tatăl își ajută soția” sau „face pe dădaca” încă mai persistă. Un astfel de spațiu de siguranță le permite taților să înțeleagă că implicarea directă și vulnerabilitatea nu le diminuează masculinitatea, ci le întăresc capacitatea de conectare afectivă cu propriii copii și parteneri.

Schimbarea modelelor parentale tradiționale necesită timp și susținere, mai ales atunci când apar tensiuni în cuplu sau neînțelegeri legate de tiparele din familia de origine. Depășirea acestor bariere este un pas esențial pentru sănătatea emoțională a întregii familii.

Dacă treci prin provocările adaptării la rolul de părinte, simți presiunea responsabilităților sau îți dorești să îți dezvolți abilitățile de comunicare în familie, ajutorul de specialitate îți poate oferi repere clare. Te invităm să programezi o ședință cu un psiholog pentru a găsi resursele de care ai nevoie.

În concluzie, abordarea noilor dinamici de familie și redefinirea rolurilor parentale arată că sprijinul emoțional și comunicarea deschisă sunt fundamentale pentru dezvoltarea unor relații sănătoase. Echilibrul între implicarea afectivă, sănătatea mentală a părinților și adaptarea la schimbările sociale rămâne un pilon esențial pentru starea de bine a întregii familii.