În teorie, acest fenomen poartă numele de „decalajul de gen în privința somnului” (gender sleep gap). Totuși, având în vedere că factorii declanșatori sunt de natură profund socială, ar trebui să îl numim, mai degrabă, un „decalaj al altruismului”. Deși din punct de vedere biologic femeile au nevoie de mai multe ore de odihnă decât bărbații, în realitate ele nu reușesc sau chiar refuză să își acorde acest timp.
Pe lângă aspectele legate de dificultatea de a se relaxa la finalul zilei, există o realitate biologică și socială ignorată: femeile au nevoie de mai mult somn și, atunci când contextul le permite, încearcă să recupereze. Întrebarea centrală rămâne însă: de ce dorm femeile mult mai puțin decât ar trebui și și-ar dori? Zeci de studii și cercetări demonstrează că principala barieră este presiunea psihologică a muncii de îngrijire a familiei și a casei. Prin urmare, vorbim despre o problemă de natură culturală și nicidecum biologică.
Decalajul de somn: O problemă culturală, nu biologică
Dovezile conform cărora femeile au nevoie de mai multe ore de somn decât bărbații sunt susținute de numeroase cercetări biomedicale și socio-științifice. Nevoia crescută de somn profund în rândul femeilor este evidentă, însă paradoxul apare când analizăm gestionarea timpului în orele de veghe. Persoanele socializate ca femei (în special cele care sunt într-o relație de cuplu sau au copii) alocă mult mai multe ore muncii domestice și de îngrijire neremunerate, chiar și atunci când au un loc de muncă cu normă întreagă și un timp liber extrem de limitat. Studiile arată că femeile se confruntă cu un somn fragmentat și de o calitate inferioară deoarece prioritizează nevoile familiei, chiar și în orele dedicate odihnei.
Se știe că majoritatea adulților au nevoie de șapte până la nouă ore de somn pe noapte. Această nevoie scade odată cu vârsta, pornind de la cele 14-17 ore necesare în prima copilărie și ajungând la aproximativ șapte ore după vârsta de 65 de ani. Însă, dincolo de factorul vârstă, abordarea somnului diferă major între sexe. Potrivit cercetărilor din domeniul medicinei somnului, femeile tind să aibă nevoie de un somn mai lung, adorm mai devreme și experimentează faze de somn profund mai extinse. Ce se întâmplă atunci în realitate?
În cele mai multe etape ale vieții, femeile au nevoie de aproximativ 6 până la 28 de minute de somn în plus pe noapte comparativ con bărbații. Acest tipar se rupe în momentul în care încep să locuiască cu un partener sau devin mame. Pentru cercetători, motivul exact pentru care biologia feminină cere mai mult repaus rămâne o provocare. Fluctuațiile hormonale influențează ciclurile de somn și veghe, însă studiile sunt abia la început (la fel cum se întâmplă și în cazul cercetărilor privind menopauza). Desigur, nevoile diferă de la o persoană la alta, însă statisticile indică faptul că femeilor le ia mai mult timp să adoarmă și sunt mult mai predispuse la insomnie. De asemenea, ele suferă mai frecvent de sindromul picioarelor neliniștite, o problemă accentuată de sarcină sau de deficitul de fier, afecțiune des întâlnită în rândul populației feminine.
De ce nu reușesc femeile să doarmă suficient?
În prezent, aproximativ 30-35% dintre adulți dorm mai puțin de 7 ore pe noapte, iar ponderea cea mai mare o au femeile. Acest decalaj este strâns legat de distribuția timpului între munca remunerată și cea neremunerată. Datele arată că un loc de muncă solicitant reduce drastic timpul alocat somnului. Teoretic, bărbații ar trebui să doarmă mai puțin, deoarece petrec, în medie, mai mult timp la serviciu.
Cu toate acestea, munca neremunerată – curățenia, pregătirea meselor, managementul casei și educarea copiilor – este cea care sabotează direct odihna nocturnă. Femeile realizează aproape de două ori mai multe sarcini domestice decât bărbații. Pe măsură ce familia se extinde și copiii cresc, femeile se confruntă cu o reducere drastică a timpului de somn.
Aceste „compromisuri” apar extrem de rar în cuplurile fără copii, dar devin o regulă în familiile tradiționale. Femeile își reduc adesea orele de lucru plătite pentru a prelua responsabilitățile de îngrijire a copiilor, care devin tot mai mari. În schimb, bărbații își cresc frecvent volumul de muncă la serviciu după ce devin tați.
Pe lângă schimbările de roluri, așteptările sociale și stereotipurile de gen joacă un rol major în privarea de somn a femeilor.
Compromisuri și strategie: „Schimbul de noapte” invizibil
Cercetările arată că de la femei se așteaptă, în mod nescris, să preia un „al patrulea schimb”: gestionarea nevoilor emoționale și practice ale membrilor familiei în timpul nopții. Femeile sunt cele care se trezesc mult mai des din somn pentru a oferi sprijin emoțional sau îngrijire, chiar dacă în timpul zilei merg la rândul lor la serviciu. În cazul bărbaților, tranziția către viața de familie tinde să le limiteze mai degrabă timpul alocat sportului, deoarece se concentrează mai mult pe orele de muncă, acestea din urmă fiind cele care le dictează programul de somn.
Pentru a supraviețui acestei oboseli cronice, femeile apelează frecvent la scurte reprize de somn în timpul zilei sau încearcă să se culce mai devreme. Însă aceste mici pauze nu pot înlocui un somn nocturn neîntrerupt. Presiunea constantă de a fi suportul emoțional al întregii familii duce la o epuizare profundă. În acest context tensionat, comunicarea clară a nevoilor emoționale în cadrul cuplului devine un pas esențial pentru a reechilibra responsabilitățile și pentru a proteja sănătatea mentală a ambilor parteneri.
Dacă simți că oboseala cronică, lipsa de somn și responsabilitățile zilnice te-au adus la capătul puterilor, amintește-ți că meriți un spațiu în care să fii ascultată și susținută. Site-ul nostru îți oferă posibilitatea de a contacta un psiholog profesionist pentru sesiuni de terapie menite să te ajute să gestionezi stresul și să îți recapeți echilibrul. Pentru mai multe detalii și pentru a programa o ședință, te invităm să ne contactezi prin formularul de contact din pagina Programează o ședință cu un psiholog.
În concluzie, lipsa somnului în rândul femeilor nu este doar o problemă individuală, ci reflectă un dezechilibru social profund în împărțirea responsabilităților emoționale și casnice. Conștientizarea acestui decalaj de gen și stabilirea unor limite sănătoase în viața de familie sunt pași vitali pentru prevenirea burnout-ului și menținerea unei stări optime de sănătate mentală.
Leave a Reply