Fericirea nu depinde doar de noi, dar nici nu este complet în afara influenței noastre. Starea de bine psihologică se formează prin interacțiunea dintre predispoziții individuale, sănătate, relații, condițiile în care trăim, experiențele prin care trecem și felul în care ne orientăm viața. Unele dintre aceste lucruri pot fi schimbate, altele doar parțial, iar altele nu sunt deloc sub controlul nostru.
Ideea că „trebuie doar să alegi să fii fericit” este, de aceea, prea simplă. Poate deveni chiar apăsătoare pentru cineva care trece prin depresie, doliu, boală, dificultăți financiare, traumă sau o perioadă de nesiguranță. În același timp, psihologia arată că anumite comportamente, relații și moduri de a răspunde experiențelor pot contribui la o viață mai satisfăcătoare.
De ce depinde fericirea? Problema formulei 50-10-40
Una dintre cele mai cunoscute idei din psihologia pozitivă susținea că aproximativ 50% dintre diferențele de fericire ar fi asociate factorilor genetici, 10% circumstanțelor de viață, iar restul de 40% activităților și alegerilor intenționate. Modelul a devenit foarte popular pentru că transmitea un mesaj optimist: chiar dacă nu ne putem alege genele și nu putem controla toate evenimentele vieții, am avea o marjă importantă în care putem acționa.
Aceste procente nu trebuie însă interpretate ca o formulă matematică a fericirii fiecărei persoane. O analiză critică publicată în Journal of Happiness Studies a arătat că există probleme importante în felul în care cele trei procente au fost calculate și apoi popularizate. În special, faptul că anumite diferențe dintre oameni sunt asociate statistic cu genele sau circumstanțele nu ne spune direct ce procent din fericirea unei anumite persoane poate fi schimbat prin voință.
Genele, mediul și comportamentul nici nu funcționează independent. Temperamentul poate influența felul în care căutăm relații, reacționăm la stres sau urmărim obiective, în timp ce mediul poate favoriza sau limita comportamentele pe care le putem alege. Fericirea nu poate fi împărțită în trei felii fixe care se aplică tuturor.
Genele contează, dar nu ne stabilesc un destin emoțional
Studiile asupra gemenilor sugerează că există o componentă ereditară a stării de bine și a unor trăsături legate de ea, precum tendința către afect pozitiv sau negativ. Asta nu înseamnă că o persoană se naște cu un nivel de fericire care nu se mai poate modifica.
Predispoziția nu este același lucru cu predestinarea. Experiențele de viață, calitatea relațiilor, sănătatea, siguranța economică, mediul social și numeroși alți factori interacționează cu particularitățile individuale. Uneori, tocmai schimbările importante ale circumstanțelor modifică pe termen lung felul în care o persoană își evaluează viața.
Este util, de aceea, să privim fericirea mai degrabă ca pe un proces dinamic decât ca pe un punct fix. Și autorealizarea și sentimentul că viața are o direcție se pot transforma odată cu vârsta, relațiile, pierderile și schimbarea priorităților.
Ne obișnuim cu lucrurile bune? Ce este adaptarea hedonică
Oamenii au capacitatea de a se adapta la numeroase schimbări. O promovare, o achiziție dorită sau o altă experiență pozitivă poate produce inițial o creștere puternică a satisfacției, după care noutatea devine parte din viața obișnuită. Acest proces este cunoscut sub numele de adaptare hedonică.
Un exemplu celebru provine dintr-un studiu publicat în 1978 asupra câștigătorilor la loterie. Cercetătorii au constatat că un grup mic de câștigători nu se declara mai fericit decât grupul de control la momentul evaluării, rezultat care a contribuit la ideea că oamenii se obișnuiesc chiar și cu schimbări foarte pozitive.
Realitatea este însă mai complexă. Un studiu mult mai amplu asupra câștigătorilor la loterie din Suedia, evaluați la 5 până la 22 de ani după câștig, a găsit creșteri persistente ale satisfacției generale cu viața după câștigurile mari. Efectele asupra fericirii emoționale de moment au fost mai mici, dar rezultatele arată că nu revenim obligatoriu și complet la aceeași stare după orice schimbare.
Relațiile, sensul și obiectivele personale contează
O viață satisfăcătoare nu se reduce la acumularea de experiențe plăcute. Relațiile apropiate, sentimentul de apartenență, obiectivele importante și impresia că ceea ce facem are sens sunt asociate cu starea de bine. Nu există însă aceeași formulă pentru toată lumea: o persoană poate valoriza familia, alta autonomia, creativitatea, profesia, contribuția socială sau explorarea.
De aceea, este mai util să ne întrebăm ce contează cu adevărat pentru noi decât să urmărim o imagine standardizată a fericirii. Obiectivele tind să fie mai sustenabile atunci când sunt compatibile cu propriile valori, nu doar cu ceea ce credem că „ar trebui” să ne dorim.
Acest lucru nu presupune că trebuie să găsim permanent un scop grandios. Uneori sensul se construiește din relații, responsabilități, activități obișnuite și proiecte mici care ne oferă sentimentul că suntem implicați în propria viață.
Putem schimba felul în care interpretăm ceea ce ni se întâmplă?
Două persoane pot trăi aceeași situație și o pot interpreta diferit. Dacă ambele sunt blocate în trafic, una poate gândi că ziua este „distrusă” și că nimic nu merge cum trebuie, în timp ce cealaltă poate simți aceeași frustrare, dar decide să asculte muzică sau un podcast până când traficul se eliberează.
Asta nu înseamnă că cea de-a doua persoană a ales pur și simplu să fie fericită. Gândurile automate apar adesea fără să le decidem conștient. Putem însă învăța să observăm interpretările foarte rigide sau catastrofice, să verificăm cât de bine corespund realității și să căutăm perspective alternative.
Nu suntem responsabili pentru apariția fiecărui gând, dar putem dezvolta mai multă flexibilitate în felul în care răspundem la el. Practicile de mindfulness și conștientizare a „pilotului automat” urmăresc tocmai această capacitate de a observa experiența prezentă înainte de a reacționa automat.
O atitudine pozitivă nu înseamnă să negi ceea ce doare
Optimismul poate fi o resursă atunci când ne ajută să vedem posibilități, să perseverăm și să nu interpretăm fiecare dificultate ca pe o catastrofă definitivă. Dar există o diferență importantă între optimism și obligația de a fi pozitiv indiferent ce se întâmplă.
Uneori avem motive reale să fim triști, furioși, speriați sau nemulțumiți. O relație poate fi nesănătoasă, un loc de muncă poate deveni epuizant, o pierdere poate necesita timp pentru doliu. În asemenea situații, repetarea mecanică a ideii că „trebuie să văd partea bună” nu rezolvă problema și poate duce la minimizarea unor nevoi reale.
Articolul despre diferența dintre recunoștința autentică și pozitivitatea forțată explică de ce sănătatea psihologică nu presupune eliminarea emoțiilor considerate negative.
Micile plăceri și atenția la momentul prezent
A observa lucrurile mărunte care ne fac bine poate contribui la starea de bine: gustul unei mese, muzica preferată, o conversație, o plimbare, lumina de afară sau câteva minute de liniște. Atenția conștientă poate face ca astfel de experiențe să nu treacă complet neobservate într-o zi dominată de grabă și preocupări.
Acest lucru nu transformă însă fiecare moment într-unul fericit. Prezența conștientă înseamnă și să observăm oboseala, frustrarea sau tristețea atunci când acestea există. Fericirea nu este absența tuturor emoțiilor neplăcute, iar o viață psihologic sănătoasă nu presupune o stare continuă de bună dispoziție.
Fericirea influențează sănătatea și succesul?
Starea de bine este asociată în cercetare cu numeroase rezultate favorabile, inclusiv relații sociale mai bune, anumite comportamente sănătoase și o funcționare mai bună în diferite domenii ale vieții. Relația nu este însă simplă și nici într-o singură direcție. Relațiile apropiate pot contribui la starea de bine, dar și o stare psihologică mai bună poate facilita conexiunea cu ceilalți. Sănătatea influențează fericirea, iar unele comportamente asociate stării de bine pot influența sănătatea.
Același lucru este valabil pentru creativitate sau succes. A fi mai mulțumit de viață nu garantează performanțe profesionale, prosperitate sau relații fără dificultăți. Contextul, oportunitățile, sănătatea, educația și numeroși alți factori contează.
Fericirea nu este o obligație personală
Există lucruri pe care le putem cultiva: relații care ne oferă siguranță, activități importante pentru noi, obiective compatibile cu valorile personale, atenție la experiențele plăcute și mai multă flexibilitate în raportarea la gânduri. Dar există și realități pe care nu le putem modifica printr-o simplă schimbare de perspectivă.
A spune că fericirea depinde exclusiv de noi ar însemna să ignorăm efectele bolii, pierderilor, discriminării, sărăciei, traumelor sau tulburărilor psihice. În special în depresie, pierderea capacității de a simți plăcere poate fi un simptom, nu dovada că persoana „nu încearcă suficient să fie fericită”. Articolul despre depresie, anhedonie și revenirea treptată a stării de bine explică această diferență.
Poate că o întrebare mai realistă decât „cum pot fi fericit tot timpul?” este „ce pot face, în circumstanțele mele actuale, pentru a construi o viață mai apropiată de ceea ce contează pentru mine?”. Uneori răspunsul ține de o schimbare concretă, alteori de relații, odihnă, acceptarea unei emoții dificile sau solicitarea sprijinului.
Dacă lipsa plăcerii, tristețea, anxietatea sau sentimentul că nimic nu mai are sens persistă și îți afectează funcționarea de zi cu zi, poți lua în considerare o discuție cu un psiholog pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă și ce formă de sprijin poate fi potrivită situației tale.
