Folosirea telefonului în timp ce mergem pe jos nu ne afectează doar propria atenție. Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Tokyo arată că persoanele care folosesc smartphone-ul în mijlocul unei mulțimi pot încetini și perturba deplasarea celor din jur, chiar dacă aceștia sunt atenți la drum. Efectul este deosebit de vizibil atunci când pietonii distrași se află în fruntea unui grup care se întâlnește cu persoane venind din direcția opusă.
Cercetarea, publicată în revista științifică Science Advances, a analizat modul în care oamenii își coordonează instinctiv mișcările pentru a evita coliziunile. Rezultatele sugerează că organizarea spontană a pietonilor depinde de capacitatea fiecăruia de a anticipa direcția în care se vor deplasa ceilalți. Atunci când numai câteva persoane își concentrează atenția asupra ecranului, această coordonare poate deveni mai dificilă pentru întregul grup.
De ce folosirea telefonului în mers ne poate distrage atenția?
Verificarea unui mesaj sau citirea unei notificări poate părea o activitate simplă, care nu ar trebui să influențeze prea mult mersul pe jos. În realitate, deplasarea într-un spațiu aglomerat necesită monitorizarea permanentă a mediului, adaptarea vitezei și anticiparea mișcărilor altor persoane. Atunci când privim ecranul telefonului, o parte din resursele atenționale este orientată către dispozitiv, în locul informațiilor vizuale necesare deplasării.
Problema nu constă numai în faptul că observăm mai târziu un obstacol. Utilizarea smartphone-ului poate modifica și felul în care ne ajustăm traseul, deoarece devenim mai puțin eficienți în anticiparea direcției persoanelor care se apropie. Într-o zonă cu puțini pietoni, consecințele pot fi reduse, dar într-un spațiu aglomerat comportamentul unei persoane poate influența mișcările celor din jur.
Această competiție dintre sarcini este apropiată de mecanismele analizate în articolul despre multitasking și limitele capacității creierului de a gestiona simultan două activități. Mersul poate fi automatizat în mare măsură, însă navigarea printre alte persoane continuă să solicite atenție și adaptări rapide.
Studiul din Japonia: ce se întâmplă când două grupuri de pietoni se întâlnesc?
O echipă de cercetători formată din Hisashi Murakami, Claudio Feliciani, Yuta Nishiyama și Katsuhiro Nishinari a investigat modul în care distragerea vizuală afectează organizarea spontană a mulțimilor. Studiul, intitulat „Mutual anticipation can contribute to self-organization in human crowds”, a fost publicat la 17 martie 2021 în Science Advances.
Cercetătorii au organizat experimente cu două grupuri de câte 27 de pietoni, care trebuiau să meargă în direcții opuse pe un culoar amenajat special. Participanții porneau de la capetele opuse ale spațiului, se intersectau și își continuau deplasarea spre destinație. Scopul era să fie observat felul în care oamenii reușesc să treacă unii pe lângă alții fără să primească instrucțiuni despre traseul individual.
În condiția de referință, niciun participant nu era distras de telefon. În alte condiții, trei persoane dintr-unul dintre grupuri primeau o sarcină pe smartphone, pe care trebuiau să o efectueze în timp ce mergeau. Cercetătorii au modificat și poziția acestora în grup, plasându-le alternativ în față, la mijloc sau în spate.
Prin această organizare, echipa a putut compara situațiile în care toți pietonii își concentrau atenția asupra deplasării cu cele în care numai câțiva participanți erau distrași. Experimentul nu urmărea utilizarea obișnuită a telefonului în toate formele sale, ci efectul unei sarcini vizuale care concura cu atenția necesară mersului.
Cum reușesc pietonii să formeze spontan culoare de deplasare?
Atunci când două grupuri de oameni merg în direcții opuse, se poate observa un fenomen interesant: pietonii încep să formeze spontan culoare în care persoanele se deplasează aproximativ în aceeași direcție. Nu este nevoie ca cineva să stabilească traseele sau să coordoneze verbal mișcările. Organizarea apare prin adaptările succesive ale fiecărei persoane la comportamentul celorlalți.
Acest proces este numit autoorganizare și poate fi întâlnit în numeroase sisteme colective. În cazul mulțimilor, el permite reducerea manevrelor inutile, evitarea întâlnirilor frontale și menținerea unui flux relativ fluid de deplasare. Fiecare pieton contribuie la organizarea generală prin ajustări individuale ale direcției și vitezei.
În experimentul de la Universitatea din Tokyo, atunci când nimeni nu era distras, cele două grupuri formau relativ rapid asemenea culoare. Participanții reușeau să treacă unii pe lângă alții cu mai puține schimbări bruște de direcție, iar deplasarea colectivă devenea mai eficientă.
Organizarea mulțimii nu necesita un conducător, ci depindea de coordonarea continuă dintre persoane. Acesta a fost punctul de plecare al cercetării: dacă anticiparea reciprocă este importantă pentru deplasare, perturbarea atenției unui număr redus de pietoni ar trebui să influențeze și comportamentul celorlalți.
Ce s-a întâmplat când doar trei persoane au folosit telefonul?
Rezultatele au arătat că prezența a numai trei pietoni distrași putea afecta organizarea întregului flux. Efectul a fost deosebit de pronunțat atunci când cei trei se aflau în partea din față a unui grup care întâlnea pietoni din direcția opusă.
În această situație, formarea culoarelor de deplasare a fost întârziată, iar viteza generală a mersului a scăzut. Persoanele concentrate asupra telefonului au întâmpinat dificultăți în ajustarea traseului, dar efectele nu s-au limitat la acestea. Și pietonii care nu foloseau smartphone-ul au fost nevoiți să își modifice comportamentul pentru a evita apropierea excesivă de ceilalți.
Cercetătorii au observat mai multe manevre de evitare și o coordonare mai puțin eficientă a mișcărilor. În loc să apară rapid culoare stabile, participanții au avut nevoie de mai multe ajustări pentru a traversa zona de întâlnire.
Totuși, rezultatele nu arată că orice trei persoane care folosesc telefonul provoacă automat blocarea unei mulțimi. Efectul depindea de poziția lor, de situația experimentală și de modul în care ceilalți pietoni reacționau la mișcările observate.
De ce poziția persoanelor distrase în grup contează atât de mult?
Unul dintre rezultatele cele mai importante a fost diferența dintre situațiile în care persoanele distrase se aflau în fața grupului și cele în care erau poziționate la mijloc sau în spate. Perturbările semnificative ale formării culoarelor au apărut în special când participanții cu telefoane mergeau în frunte.
O explicație este că primele persoane care întâlnesc grupul din sens opus contribuie la stabilirea direcțiilor inițiale de evitare. Mișcările lor oferă indicii despre traseele pe care le vor urma, iar persoanele din spate își adaptează propriile deplasări în funcție de aceste informații.
Dacă pietonii din față sunt distrași și își modifică traseul într-un mod mai greu de anticipat, ceilalți trebuie să facă mai multe ajustări. Astfel, o perturbare locală poate influența organizarea generală a mulțimii.
Această constatare arată de ce efectele utilizării smartphone-ului nu trebuie analizate numai la nivel individual. În anumite contexte, comportamentul unei persoane poate schimba opțiunile de deplasare ale celorlalți, chiar dacă aceștia nu sunt distrași.
De ce telefonul afectează și mersul persoanelor care nu îl folosesc?
Atunci când mergem într-o zonă aglomerată, ajustăm aproape permanent distanța și direcția față de ceilalți. Pentru a evita o întâlnire frontală, este util să putem anticipa dacă persoana care se apropie va continua drept înainte sau va face un pas lateral.
O persoană care privește telefonul poate transmite mai puține indicii despre traseul pe care intenționează să îl urmeze. Mișcările ei pot deveni mai greu de prevăzut, iar ceilalți pietoni trebuie să aștepte mai mult sau să facă ajustări suplimentare pentru a trece în siguranță.
În experiment, cercetătorii au observat că dificultățile nu apăreau doar la participanții distrași. Pietonii care se deplasau din direcția opusă efectuau și ei manevre de evitare mai puțin eficiente, sugerând că anticiparea este un proces reciproc.
Nu este suficient ca o singură persoană să fie atentă; coordonarea optimă presupune ca pietonii să poată anticipa, într-o anumită măsură, mișcările celorlalți. Atunci când această posibilitate este redusă, întregul flux poate deveni mai puțin fluid.
De ce nu este vorba doar despre faptul că mergem mai încet?
O explicație simplă pentru încetinirea mulțimii ar fi că persoanele care folosesc telefonul merg mai lent, obligându-i și pe ceilalți să reducă viteza. Cercetătorii au luat în considerare această posibilitate și au realizat experimente suplimentare în care anumitor participanți li s-a cerut să meargă încet, fără să utilizeze smartphone-ul.
Aceste teste au permis compararea efectului încetinirii deliberate cu cel al distragerii vizuale. Rezultatele au sugerat că mersul mai lent poate influența viteza generală, dar nu reproduce complet dificultățile de organizare observate atunci când participanții erau concentrați asupra telefonului.
Diferența este importantă deoarece indică rolul anticipării mișcărilor, nu doar al vitezei individuale. O persoană care merge lent, dar urmărește mediul, poate comunica prin propriile ajustări un traseu relativ previzibil. În schimb, cineva care este distras poate reacționa mai târziu sau poate realiza manevre mai greu de anticipat.
Prin urmare, eficiența deplasării colective nu depinde numai de cât de repede merg oamenii. Contează și capacitatea lor de a observa și de a răspunde în timp util la mișcările celorlalți.
Ce rol are privirea în evitarea coliziunilor dintre pietoni?
Atunci când întâlnim o persoană pe trotuar, observăm de obicei direcția corpului, orientarea capului și traseul deplasării sale. Aceste indicii vizuale ne ajută să anticipăm pe unde va trece și să ne ajustăm mișcările înainte să ajungem foarte aproape.
Hisashi Murakami, unul dintre autorii cercetării, a explicat că echipa era interesată să investigheze mai detaliat modul în care privirea contribuie la coordonarea pietonilor. Cercetătorul și-a propus să examineze ce informații despre mișcările viitoare sunt transmise prin orientarea privirii și prin comportamentul vizual al persoanelor care se întâlnesc.
Este important însă să diferențiem între observarea celorlalți și contactul vizual direct. Studiul din 2021 a analizat în principal influența distragerii atenției asupra anticipării, fără să demonstreze că pietonii trebuie neapărat să se privească în ochi pentru a evita coliziunile.
Cercetări ulterioare au investigat separat această problemă, sugerând că anticiparea reciprocă a mișcărilor poate fi mai importantă pentru coordonare decât contactul vizual direct în sine. Putem estima traseul altei persoane folosind informații despre mersul și orientarea corpului, chiar fără un schimb de priviri.
Ce ne spune studiul despre atenție și comunicarea nonverbală?
Deși cercetarea a analizat deplasarea pietonilor, rezultatele evidențiază și o componentă de comunicare nonverbală. Fără să vorbească, oamenii își coordonează acțiunile prin indicii observabile, precum direcția corpului, ritmul mișcării și schimbările de traseu.
Aceste indicii contribuie la anticiparea comportamentului celorlalți. Atunci când atenția unei persoane este orientată spre telefon, disponibilitatea ei de a observa și de a răspunde la asemenea informații poate scădea.
Un fenomen diferit, dar apropiat prin implicarea atenției, apare atunci când utilizarea telefonului întrerupe o conversație. Comportamentul este cunoscut sub denumirea de phubbing și este analizat în articolul despre motivele pentru care ne verificăm telefonul atunci când cineva vorbește cu noi.
În ambele situații, smartphone-ul poate concura cu informațiile provenite din mediul imediat. Totuși, consecințele sunt diferite: în conversații poate fi afectată calitatea interacțiunii, în timp ce în deplasarea prin mulțime pot apărea întârzieri și dificultăți de coordonare fizică.
Poate telefonul să ne reducă atenția chiar și atunci când nu îl folosim continuu?
Distragerea atenției nu apare exclusiv atunci când tastăm sau citim pe ecran. În anumite situații, simpla preocupare pentru notificări și posibilitatea de a verifica dispozitivul pot concura cu activitatea asupra căreia încercăm să ne concentrăm.
De exemplu, cercetări despre atenție și memorie au investigat dacă prezența smartphone-ului în apropiere poate influența performanța la anumite sarcini cognitive. Rezultatele nu arată că telefonul afectează inevitabil fiecare persoană, dar sugerează că gestionarea distragerilor poate fi utilă atunci când o activitate necesită concentrare susținută.
Acest subiect este explicat mai amplu în ghidul despre obiceiurile care susțin memoria și rolul reducerii distragerilor produse de telefon. În contextul mersului pe jos, problema este deosebită deoarece mediul se schimbă permanent și presupune reacții rapide la informațiile vizuale.
De ce utilizarea telefonului în mers nu înseamnă automat dependență?
Faptul că o persoană își verifică smartphone-ul în timp ce merge nu demonstrează că are o dependență sau o tulburare psihologică. Comportamentul poate apărea din obișnuință, din dorința de a răspunde rapid unui mesaj sau din faptul că dispozitivul este utilizat pentru orientare și comunicare.
Totuși, utilizarea frecventă în situații în care este important să acordăm atenție mediului poate deveni problematică, mai ales dacă persoana continuă să procedeze astfel în ciuda consecințelor. În acest caz, este utilă analizarea contextului și a măsurii în care comportamentul poate fi controlat.
Diferența dintre utilizarea obișnuită și cea problematică este explicată în articolul despre semnele utilizării problematice a smartphone-ului și modalitățile de reducere a comportamentului. Un singur obicei nu este suficient pentru formularea unui diagnostic, iar evaluarea trebuie să țină cont de ansamblul consecințelor.
Ce se întâmplă când folosim telefonul în timp ce traversăm strada?
Experimentul realizat la Universitatea din Tokyo a investigat deplasarea pietonilor într-un culoar controlat, nu traversarea intersecțiilor cu trafic rutier. Cu toate acestea, problema distragerii vizuale este relevantă și în situațiile în care pietonii trebuie să urmărească semafoare, vehicule și schimbări rapide ale mediului.
Alte cercetări observaționale au identificat asocieri între utilizarea telefonului în timpul traversării și comportamente mai puțin sigure. De exemplu, un studiu publicat în 2013 în Injury Prevention, care a observat peste 1.100 de pietoni, a raportat că persoanele care scriau mesaje traversau mai lent și manifestau mai frecvent anumite comportamente riscante.
Aceste rezultate nu înseamnă că orice persoană care folosește telefonul va fi implicată într-un accident. Ele susțin însă importanța păstrării atenției asupra mediului atunci când ne deplasăm într-o zonă în care pot apărea pericole.
În special la trecerile de pietoni, poate fi util să întrerupem tastarea și să urmărim activ traficul înainte și în timpul traversării. Telefonul poate fi verificat într-un loc sigur, fără să fie necesară împărțirea atenției între ecran și deplasare.
Ce legătură există între telefon, atenție și siguranța în trafic?
Utilizarea smartphone-ului poate concura cu atenția necesară deplasării în mai multe contexte, însă consecințele diferă în funcție de activitate. Mersul pe jos, mersul pe bicicletă și conducerea unui autovehicul solicită forme diferite de coordonare și implică niveluri diferite de risc.
În cazul conducerii, distragerea atenției poate avea consecințe deosebit de grave, deoarece vehiculul se deplasează la viteze mai mari, iar situațiile neașteptate pot necesita decizii rapide. Totuși, studiul lui Hisashi Murakami nu a testat comportamentul șoferilor și nu poate fi folosit pentru estimarea directă a riscului de accident rutier.
Legătura mai generală dintre atenție și comportamentul în trafic este discutată și în articolul despre limitele multitaskingului și dificultatea de a gestiona simultan conversațiile și conducerea autovehiculelor. Ideea comună este că experiența și familiaritatea cu o activitate nu elimină necesitatea atenției atunci când apar situații neprevăzute.
De ce efectele distragerii pot apărea și în relațiile dintre oameni?
Rezultatele despre deplasarea pietonilor evidențiază o caracteristică importantă a comportamentului social: acțiunile noastre sunt adesea coordonate cu cele ale altor persoane, chiar și atunci când nu avem o relație directă cu ele. Pe trotuar, într-o gară sau într-un spațiu comercial, adaptăm permanent comportamentul la informațiile oferite de cei din jur.
Un principiu asemănător poate fi observat în interacțiunile cotidiene, unde atenția la gesturi, expresii faciale și schimbări ale comportamentului contribuie la comunicare. Când o persoană este preocupată de telefon, unele dintre aceste indicii pot fi observate mai greu sau pot primi un răspuns întârziat.
Înțelegerea mesajelor celorlalți presupune adesea mai mult decât simpla percepere a cuvintelor. Articolul despre diferența dintre a auzi și a înțelege în comunicarea interpersonală explică rolul atenției și al indiciilor nonverbale în interpretarea mesajelor.
Aceste comparații nu înseamnă că toate formele de distragere funcționează identic. Ele ilustrează însă importanța atenției în coordonarea acțiunilor și în adaptarea la comportamentul persoanelor din jur.
Cum putem evita distragerea atenției când mergem pe stradă?
Rezultatele cercetării sugerează că o strategie simplă este reducerea utilizării telefonului atunci când ne deplasăm prin zone aglomerate. Nu este necesar să renunțăm la smartphone, ci să diferențiem între momentele în care îl putem folosi fără dificultăți și cele în care atenția trebuie orientată spre mediul înconjurător.
În practică, câteva ajustări pot fi utile pentru a reduce riscul de distragere:
- Oprește-te înainte să scrii mesaje. Dacă trebuie să răspunzi la o conversație, alege un loc în care nu blochezi deplasarea celorlalți.
- Ridică privirea în spațiile aglomerate. Observarea traseului persoanelor care se apropie te poate ajuta să anticipezi schimbările de direcție.
- Evită verificarea notificărilor când traversezi. Concentrează-te asupra semaforului, vehiculelor și celorlalte informații relevante pentru siguranță.
- Folosește navigația într-un mod care permite opriri scurte. Dacă ai nevoie să consulți o hartă, verifică traseul înainte să intri într-o zonă foarte aglomerată.
- Nu presupune că oamenii din jur îți vor anticipa întotdeauna mișcările. Coordonarea depinde de atenția și reacțiile tuturor persoanelor implicate.
Aceste recomandări nu provin dintr-un program de intervenție testat direct în experimentul japonez. Ele reprezintă aplicații practice prudente ale principiului observat: anticiparea reciprocă a mișcărilor contribuie la o deplasare mai fluidă.
Ce limite are cercetarea despre pietonii distrași de smartphone?
Studiul a fost realizat într-un mediu experimental controlat, cu grupuri de voluntari care se deplasau pe un culoar special amenajat. Această metodă a permis compararea condițiilor de deplasare, dar nu reproduce toate caracteristicile unei străzi obișnuite, unde există obstacole, vehicule, diferențe mari de vârstă și persoane cu ritmuri foarte variate de mers.
De asemenea, cercetătorii au folosit o sarcină specifică pe smartphone, care solicita atenție vizuală și cognitivă. Rezultatele nu pot fi generalizate automat la orice utilizare a dispozitivului, cum ar fi ascultarea unor indicații audio sau verificarea foarte scurtă a unei informații.
În plus, efectul asupra mulțimii a depins de poziția persoanelor distrase. Perturbările cele mai clare au fost observate când acestea se aflau în partea din față a grupului, ceea ce sugerează că structura situației poate influența amploarea consecințelor.
Cercetarea completă, „Mutual anticipation can contribute to self-organization in human crowds”, publicată în Science Advances, oferă dovezi experimentale despre rolul anticipării reciproce în deplasarea colectivă. Rezultatele explică un mecanism relevant pentru organizarea mulțimilor, fără să constituie o estimare directă a accidentelor produse de utilizarea smartphone-urilor pe stradă.
De ce atenția unei singure persoane poate influența întreaga mulțime?
Experimentul realizat de Hisashi Murakami și colaboratorii săi arată că mersul printr-o mulțime este mai complex decât pare. Deși fiecare persoană își urmărește propriul traseu, mișcările sunt adaptate continuu la comportamentul celorlalți, iar această coordonare permite formarea spontană a unor culoare de deplasare.
Atunci când câțiva pietoni sunt distrași de telefon, procesul poate deveni mai puțin eficient. Persoanele care nu folosesc dispozitivul sunt nevoite să compenseze prin manevre suplimentare, iar organizarea întregului grup poate întârzia.
Studiul arată că atenția la mediul înconjurător nu este importantă doar pentru propria deplasare, ci și pentru coordonarea cu oamenii din jur. Într-un spațiu aglomerat, o verificare aparent banală a telefonului poate influența mai multe persoane decât ne-am aștepta.
Această observație oferă o explicație pentru situațiile în care deplasarea pe un trotuar aglomerat pare să se blocheze fără un obstacol evident. Uneori, problema nu este lipsa spațiului, ci dificultatea oamenilor de a anticipa reciproc direcția pașilor următori.
Leave a Reply