Prea mult timp petrecut în fața televizorului, tabletei sau telefonului poate influența dezvoltarea copiilor mici, inclusiv abilitățile de comunicare, coordonarea mișcărilor și rezolvarea problemelor. Un studiu canadian realizat pe 2.441 de copii a identificat o asociere între expunerea mai mare la ecrane la vârstele de 2 și 3 ani și rezultate mai slabe la evaluările de dezvoltare efectuate ulterior. Totuși, cercetarea nu demonstrează că dispozitivele digitale provoacă direct întârzieri de dezvoltare și nici nu stabilește o limită exactă de timp sub care utilizarea lor ar fi lipsită de riscuri.
Cercetarea, publicată în 2019 în revista științifică JAMA Pediatrics, a urmărit copiii în mai multe etape ale dezvoltării timpurii, o perioadă importantă pentru formarea abilităților cognitive, motorii și sociale. Rezultatele au readus în discuție o întrebare familiară multor părinți: cât timp poate petrece un copil în fața unui ecran fără ca această activitate să interfereze cu experiențele necesare creșterii? Răspunsul depinde nu numai de durata expunerii, ci și de vârsta copilului, conținutul urmărit și activitățile pe care utilizarea ecranelor le înlocuiește.
Ce arată studiul despre timpul petrecut în fața ecranelor și dezvoltarea copiilor?
Cercetătorii de la Universitatea din Calgary, Universitatea din Waterloo și Alberta Children’s Hospital Research Institute au analizat date provenite de la 2.441 de copii și mamele acestora. Studiul a urmărit relația dintre timpul petrecut în fața ecranelor și dezvoltarea copiilor la vârstele de 24, 36 și 60 de luni, corespunzătoare aproximativ vârstelor de 2, 3 și 5 ani. Această abordare le-a permis cercetătorilor să observe dacă expunerea la dispozitive digitale era asociată cu performanțele înregistrate la evaluările ulterioare.
Rezultatele au indicat că un timp mai mare petrecut în fața ecranelor la vârsta de 2 ani era asociat cu scoruri mai mici la evaluarea dezvoltării realizată la 3 ani. O relație asemănătoare a fost observată între expunerea la ecrane la 3 ani și rezultatele obținute la evaluarea de la 5 ani. Asocierea a fost semnificativă statistic, dar relativ modestă, ceea ce înseamnă că timpul petrecut în fața dispozitivelor reprezenta doar unul dintre numeroșii factori relevanți pentru dezvoltarea copilului.
Cercetarea a analizat și posibilitatea unei relații inverse: copiii care prezentau deja dificultăți de dezvoltare ar fi putut primi mai mult timp în fața ecranelor, de exemplu pentru a fi liniștiți atunci când aveau comportamente dificil de gestionat. În modelul statistic utilizat, cercetătorii nu au identificat dovezi că scorurile mai mici la evaluările de dezvoltare anticipau ulterior creșterea timpului petrecut în fața ecranelor. Această constatare întărește interesul pentru direcția asocierii observate, fără a demonstra însă o relație directă de cauzalitate.
Cum au fost evaluate abilitățile copiilor între 2 și 5 ani?
Studiul a utilizat informații furnizate de mamele copiilor prin chestionare standardizate. Participantele au raportat numărul de ore pe care copiii le petreceau săptămânal în fața televizorului, calculatorului sau altor dispozitive cu ecran. Datele au fost colectate în trei momente, când copiii aveau aproximativ 2, 3 și 5 ani.
Pentru evaluarea dezvoltării, cercetătorii au utilizat instrumentul Ages and Stages Questionnaire, Third Edition, cunoscut sub abrevierea ASQ-3. Acesta este un chestionar de screening al dezvoltării, care urmărește atingerea unor abilități corespunzătoare vârstei în mai multe domenii. Nu reprezintă un test general de inteligență și nici nu permite, singur, stabilirea unui diagnostic.
Întrebările urmăreau dacă cei mici puteau realiza anumite activități potrivite etapei lor de dezvoltare. Printre exemple se numărau desenarea unor forme, imitarea unor comportamente, formularea unor propoziții și îndeplinirea unor sarcini care implicau coordonarea mișcărilor. Evaluarea a inclus astfel abilități de comunicare, motricitate grosieră și fină, rezolvarea problemelor și dezvoltare personal-socială.
Aceste domenii sunt importante deoarece dezvoltarea copilului nu se limitează la acumularea unor cunoștințe. Capacitatea de a comunica, de a interacționa cu alte persoane și de a explora mediul se construiește prin experiențe repetate, iar ritmul progresului poate varia de la un copil la altul. De aceea, scorurile unui instrument de screening trebuie interpretate în contextul dezvoltării generale și al informațiilor oferite de familie.
Câte ore petreceau copiii în fața televizorului, tabletei și telefonului?
Una dintre informațiile relevante ale studiului este durata medie de expunere la ecrane raportată de părinți. La vârsta de 2 ani, copiii petreceau în medie aproximativ 17 ore pe săptămână în fața dispozitivelor, echivalentul a aproximativ două ore și jumătate pe zi. La 3 ani, media creștea la aproape 25 de ore săptămânal, adică aproximativ trei ore și jumătate pe zi.
La vârsta de 5 ani, timpul mediu raportat scădea la aproximativ 11 ore pe săptămână, echivalentul a puțin peste o oră și jumătate zilnic. Această reducere a fost observată într-o etapă în care copiii aveau mai multe activități educaționale și responsabilități organizate. Totuși, datele nu permit stabilirea precisă a motivului pentru care expunerea a fost mai mică la această vârstă.
Valorile reprezintă mediile unui eșantion canadian și nu trebuie interpretate drept estimări ale timpului petrecut în fața ecranelor de copiii din România. De asemenea, studiul nu a stabilit că fiecare copil expus peste aceste medii avea dificultăți de dezvoltare. Cercetătorii au analizat relații statistice la nivelul grupului, nu consecințe inevitabile pentru fiecare participant.
De ce prea mult timp în fața ecranelor ar putea influența dezvoltarea copiilor?
O posibilă explicație este că timpul petrecut în fața ecranelor poate înlocui activități importante pentru dezvoltarea timpurie. Un copil care urmărește mult timp programe video poate avea mai puține ocazii să alerge, să manipuleze obiecte, să exploreze spațiul sau să participe la jocuri interactive. Aceste experiențe contribuie la exersarea coordonării motorii, a comunicării și a capacității de rezolvare a problemelor.
Interacțiunile directe cu părinții și cu alte persoane sunt deosebit de importante în primii ani de viață. Conversațiile, jocurile și cititul împreună oferă copilului oportunități de a utiliza limbajul și de a primi răspunsuri adaptate comportamentului său. Dacă o parte considerabilă a zilei este ocupată de consumul pasiv de conținut digital, timpul disponibil pentru asemenea experiențe poate deveni mai redus.
Calitatea activității digitale reprezintă însă un element important. Vizionarea pasivă și prelungită a unor materiale cu valoare educațională redusă nu este echivalentă cu utilizarea unui conținut potrivit vârstei, urmărit împreună cu un adult care discută și explică ceea ce apare pe ecran. Studiul canadian nu a analizat în detaliu aceste diferențe, astfel încât nu poate stabili dacă toate tipurile de expunere au aceleași efecte.
Acest lucru evidențiază limitele unei evaluări bazate exclusiv pe numărul de minute sau de ore. Relația dintre tehnologie și comportamentul uman este analizată și în cercetările despre modul în care experiențele digitale ne influențează viața dincolo de timpul petrecut pe telefon. În cazul copiilor mici, contextul în care este folosit dispozitivul trebuie analizat alături de durata utilizării.
Cât de mare este influența ecranelor asupra dezvoltării copilului?
Deși relația dintre expunerea la ecrane și scorurile ulterioare de dezvoltare a fost identificată statistic, amploarea acesteia a fost redusă. În interpretările rezultatelor s-a subliniat că asocierea longitudinală explica o proporție foarte mică din variația performanțelor evaluate, de ordinul a mai puțin de 1% pentru anumite estimări. Această valoare nu înseamnă că ecranele sunt responsabile pentru un anumit procent din dezvoltarea fiecărui copil și nici că expunerea este lipsită de importanță.
Dezvoltarea timpurie este influențată de numeroși factori care interacționează între ei. Calitatea somnului, interacțiunile familiale, oportunitățile de joc și activitățile de învățare pot avea o contribuție importantă la progresul copilului. Cercetătorii au luat în considerare și caracteristici ale mediului familial, însă un studiu observațional nu poate elimina toate explicațiile alternative.
Cititul frecvent împreună cu copilul, de exemplu, îi oferă ocazii de a asculta cuvinte, de a pune întrebări și de a participa la schimburi de comunicare. În mod asemănător, un mediu familial caracterizat prin interacțiuni calde și receptive poate susține dezvoltarea emoțională și socială. Aceste experiențe nu pot fi reduse la o simplă comparație între timpul petrecut online și timpul petrecut offline.
Importanța mediului în dezvoltarea cerebrală este evidențiată și de cercetările despre influența experiențelor timpurii de neglijare asupra creierului. Deși situațiile de neglijare severă sunt fundamental diferite de utilizarea obișnuită a dispozitivelor digitale, ambele domenii de cercetare subliniază importanța experiențelor și interacțiunilor din copilărie. Nu este justificată însă echivalarea expunerii la ecrane cu neglijarea sau cu alte experiențe adverse majore.
Pot ecranele să provoace întârzieri de limbaj sau dificultăți cognitive?
Rezultatele studiului canadian sugerează că expunerea mai mare la ecrane poate fi asociată cu rezultate mai slabe la evaluările generale ale dezvoltării. Acest lucru nu permite însă concluzia că un copil care utilizează frecvent telefonul sau tableta va dezvolta automat întârzieri de limbaj, dificultăți cognitive ori probleme de coordonare motorie. Instrumentul utilizat a evaluat mai multe domenii ale dezvoltării, iar rezultatele trebuie interpretate în ansamblu.
Este important să diferențiem între o asociere statistică și un diagnostic individual. Un scor mai mic la un chestionar de screening poate indica necesitatea unei evaluări suplimentare, dar nu stabilește singur existența unei tulburări de neurodezvoltare. În plus, copiii se dezvoltă în ritmuri diferite, iar istoricul medical, mediul familial și oportunitățile de învățare pot influența performanțele observate.
Studiul a urmărit dacă timpul petrecut în fața ecranelor preceda scoruri mai mici la evaluările ulterioare, dar nu a demonstrat printr-un experiment că reducerea expunerii ar produce automat o anumită îmbunătățire. Pentru astfel de concluzii sunt necesare cercetări care să compare direct intervenții și să urmărească efectele lor. Prin urmare, rezultatele trebuie utilizate pentru orientarea unor obiceiuri sănătoase, nu pentru formularea unor predicții categorice despre viitorul unui copil.
Cât timp recomandă OMS să petreacă cei mici în fața ecranelor?
Organizația Mondială a Sănătății a publicat în 2019 recomandări privind activitatea fizică, comportamentul sedentar și somnul copiilor sub 5 ani. Aceste recomandări urmăresc echilibrul dintre mișcare, odihnă și activitățile sedentare, inclusiv cele desfășurate în fața ecranelor. Ele oferă repere generale pentru familii și nu reprezintă limite individuale stabilite de experimentul canadian.
În ghidul OMS pentru copiii sub 5 ani, recomandările privind utilizarea sedentară a ecranelor diferă în funcție de vârstă:
- Copii sub un an: timpul petrecut în fața ecranelor nu este recomandat.
- Copii de un an: activitățile sedentare în fața ecranelor, precum vizionarea televizorului sau a videoclipurilor, nu sunt recomandate.
- Copii de 2 ani: timpul sedentar petrecut în fața ecranelor ar trebui să fie de cel mult o oră pe zi, iar mai puțin este preferabil.
- Copii de 3–4 ani: OMS recomandă tot cel mult o oră de activități sedentare în fața ecranelor pe zi, preferabil mai puțin.
Aceste recomandări trebuie înțelese în contextul nevoilor generale ale copilului. OMS încurajează activitatea fizică, somnul adecvat și interacțiunile cu adulții, inclusiv cititul și povestitul împreună. Scopul nu este numai reducerea expunerii digitale, ci și asigurarea unor oportunități variate de dezvoltare.
Depășirea ocazională a unei limite recomandate nu înseamnă automat că un copil va avea probleme de dezvoltare. În același timp, respectarea unui anumit număr de minute nu garantează că toate celelalte nevoi sunt îndeplinite. Recomandările funcționează cel mai bine atunci când sunt integrate într-un program care ține cont de somn, joacă, comunicare și particularitățile familiei.
Ce ar trebui să urmărească părinții, dincolo de numărul de ore?
O evaluare utilă a obiceiurilor digitale din familie poate începe cu câteva întrebări simple. Părinții pot observa dacă există reguli clare pentru utilizarea dispozitivelor, dacă acestea sunt respectate în mod rezonabil și dacă timpul petrecut în fața ecranelor interferează cu activitățile esențiale. Contează mai ales dacă utilizarea tehnologiei afectează somnul, mesele sau oportunitățile de interacțiune directă.
De exemplu, o familie poate decide ca telefoanele și tabletele să nu fie folosite în timpul mesei, pentru a păstra acest moment destinat conversației. O altă regulă poate fi evitarea ecranelor în dormitor sau înainte de culcare, astfel încât utilizarea dispozitivelor să nu concureze cu rutina de somn. Aceste limite pot fi stabilite în funcție de vârsta copilului și de organizarea vieții familiale.
Este important și ca regulile să nu se rezume la interdicții. Atunci când copiii au la dispoziție activități atractive, precum jocul liber, mișcarea, lectura împreună cu un adult sau interacțiunile cu alți copii, timpul fără ecrane poate deveni o parte firească a zilei. În acest fel, atenția se mută de la simpla eliminare a unei activități către construirea unui program mai variat.
Un alt aspect este modul în care adulții folosesc tehnologia în prezența copiilor. Interacțiunile directe pot fi întrerupte nu numai de dispozitivele utilizate de cei mici, ci și de obiceiurile digitale ale părinților. De aceea, organizarea timpului petrecut în familie poate implica reguli și ajustări pentru toți membrii gospodăriei, nu doar pentru copil.
Contează ce urmărește copilul și dacă părinții sunt alături de el?
Studiul canadian a măsurat timpul total raportat în fața ecranelor, fără să ofere o analiză detaliată a fiecărui tip de program sau conținut urmărit. Din acest motiv, rezultatele nu pot arăta dacă o activitate educațională desfășurată împreună cu un părinte are aceleași consecințe ca vizionarea pasivă, prelungită, a unor materiale nepotrivite vârstei. Această limitare este importantă pentru interpretarea concluziilor.
Interacțiunea cu adultul poate modifica felul în care copilul participă la o experiență digitală. Atunci când părintele discută despre ceea ce apare pe ecran, pune întrebări și leagă informațiile de experiențe cotidiene, activitatea poate include oportunități de comunicare care lipsesc din vizionarea pasivă. Totuși, aceste posibilități nu demonstrează că orice conținut prezentat drept educațional produce beneficii și nici nu înlocuiesc recomandările privind limitarea timpului sedentar.
Pentru copiii foarte mici, experiențele directe rămân esențiale. Explorarea obiectelor, jocul și comunicarea față în față oferă informații senzoriale și sociale pe care experiențele digitale nu le reproduc întotdeauna. Echilibrul dintre activități este astfel mai relevant decât alegerea unei singure forme de divertisment.
De ce somnul, joaca și interacțiunile familiale sunt atât de importante?
Dezvoltarea copilului presupune participarea la activități diferite, fiecare contribuind la exersarea unor abilități. Somnul susține procesele biologice și cognitive, jocul oferă oportunități de explorare și rezolvare a problemelor, iar interacțiunile cu alte persoane contribuie la dezvoltarea comunicării și a competențelor sociale. Timpul petrecut în fața ecranelor trebuie analizat în raport cu aceste experiențe.
Atunci când utilizarea dispozitivelor ocupă o parte foarte mare a zilei, există riscul ca anumite activități să fie reduse. Acest mecanism este una dintre explicațiile posibile pentru asocierea observată în studiul canadian, dar nu a fost demonstrat direct ca fiind singura cauză a rezultatelor. O evaluare corectă trebuie să ia în considerare ansamblul condițiilor în care copilul crește.
Mediul social contează și pentru dezvoltarea relațiilor. Cercetările despre izolarea socială în rândul tinerilor abordează o etapă diferită a vieții, dar evidențiază interesul psihologiei pentru calitatea interacțiunilor și participarea la activități sociale. În cazul copiilor mici, prezența adulților disponibili și oportunitățile de joc împreună cu alte persoane sunt elemente importante ale mediului de dezvoltare.
Când este utilă o evaluare a dezvoltării copilului?
Dacă părinții observă dificultăți persistente în comunicare, în coordonarea mișcărilor sau în realizarea unor activități potrivite vârstei, este recomandat să discute cu medicul pediatru. Acesta poate analiza istoricul dezvoltării și poate recomanda, atunci când este necesar, o evaluare suplimentară. În funcție de dificultățile observate, pot fi implicați un psiholog clinician cu experiență în evaluarea copiilor, un logoped sau alți specialiști.
Nu este potrivit ca orice dificultate de dezvoltare să fie atribuită automat televizorului, telefonului sau tabletei. În același timp, nici absența unei expuneri îndelungate la ecrane nu exclude posibilitatea unor probleme care necesită evaluare. Fiecare copil trebuie înțeles în contextul propriei dezvoltări, iar concluziile nu pot fi stabilite doar prin compararea timpului petrecut în fața dispozitivelor cu o medie statistică.
Atunci când familia are întrebări despre comportamentul, dezvoltarea sau adaptarea copilului, o evaluare psihologică poate contribui la clarificarea dificultăților și a nevoilor de sprijin. Informații despre accesarea unui astfel de serviciu sunt disponibile pe pagina de programare a unei ședințe cu un psiholog. O asemenea discuție nu presupune existența unui diagnostic, ci poate reprezenta un pas pentru înțelegerea mai bună a situației.
Ce trebuie reținut despre ecrane și dezvoltarea copiilor mici?
Cercetarea realizată în Canada oferă dovezi despre existența unei asocieri între timpul mai mare petrecut în fața ecranelor la 2 și 3 ani și scorurile mai mici la unele evaluări ulterioare ale dezvoltării. Totuși, efectele statistice observate au fost modeste, iar studiul nu a stabilit o relație cauzală directă. Rezultatele nu justifică ideea că fiecare copil care utilizează frecvent dispozitive digitale va avea întârzieri de dezvoltare.
Pentru părinți, mesajul practic este că durata expunerii contează, dar nu reprezintă singurul criteriu. Calitatea conținutului, participarea adulților, somnul, jocul, mișcarea și interacțiunile directe trebuie luate în considerare împreună. Obiectivul nu este eliminarea oricărei experiențe digitale, ci protejarea timpului și a oportunităților de care copiii au nevoie pentru a se dezvolta.
Studiul complet, intitulat „Association Between Screen Time and Children’s Performance on a Developmental Screening Test”, a fost publicat în 2019 în JAMA Pediatrics și oferă informații relevante pentru înțelegerea relației dintre utilizarea ecranelor și dezvoltarea timpurie.
Leave a Reply