Sindromul Asperger: cum se manifestă și cum poate fi sprijinit. Află ce este sindromul Asperger.

Sindromul Asperger: înțelegerea autismului de înaltă funcționare

Sindromul Asperger, considerat o tulburare pervazivă de dezvoltare și parte a spectrului autist, este adesea descris ca o formă de autism de înaltă funcționare. Termenul, introdus de psihiatrul Lorna Wing în 1981 în onoarea lui Hans Asperger, definește o condiție care, deși nu afectează inteligența (de obicei medie sau peste medie), implică dificultăți semnificative, în special în plan social și emoțional.

Copiii cu sindrom Asperger (AS) sunt adesea percepuți de ceilalți ca fiind excentrici, din cauza abilităților sociale reduse și a unei naivități evidente. Ei au dificultăți în înțelegerea regulilor nescrise ale interacțiunii umane, a ironiei și a metaforelor. Rigiditatea comportamentală și dificultatea de a face față schimbărilor îi fac vulnerabili la stres. Cu toate acestea, o memorie foarte bună și interesele intense, uneori obsesive, pentru anumite domenii pot duce la realizări importante la vârsta adultă.

După cum observa Van Krevelen, în timp ce un copil cu autism de funcționare redusă trăiește într-o „lume proprie”, persoana cu Asperger trăiește în lumea noastră, dar „în felul său”. Nu există două cazuri identice, iar strategiile de sprijin trebuie adaptate individual.

Caracteristici și strategii de sprijin

1. Nevoia de rutină și monotonia

Copiii cu Asperger sunt adesea copleșiți de schimbări și caută siguranță în rutină. Pentru a-i ajuta, este esențial să li se ofere un mediu previzibil și stabil, să fie reduse tranzițiile bruște și să fie pregătiți din timp pentru orice modificare, chiar și minoră. Prezentarea anticipată a unor locuri noi sau întâlnirea cu persoane noi poate reduce anxietatea și gândurile obsesive.

2. Dificultăți în interacțiunile sociale

Dificultatea de a înțelege nuanțele sociale îi face vulnerabili. Este importantă protejarea lor de bullying și ironii. De asemenea, este utilă educarea colegilor pentru a dezvolta empatie și toleranță. Copiii pot fi învățați reguli sociale explicite, cu exemple de răspunsuri pentru diferite situații, fiind încurajată activ socializarea.

3. Interese restrânse și intense

Adesea manifestă interese foarte specifice și intense. Profesorii sau părinții pot limita aceste comportamente prin stabilirea unui timp dedicat acestor subiecte și pot folosi aceste interese ca punct de pornire pentru a extinde învățarea în alte domenii. Întărirea pozitivă este o strategie eficientă pentru modelarea comportamentului.

4. Dificultăți de concentrare

Pot fi ușor distrași și dezorganizați, retrăgându-se adesea în lumi interioare complexe. Este utilă împărțirea sarcinilor în pași mici, oferirea de feedback frecvent și utilizarea unor sesiuni de lucru structurate pe timp. În mediul școlar, poate fi benefică poziționarea în primele bănci și utilizarea semnalelor nonverbale pentru menținerea atenției.

5. Coordonare motorie redusă

Pot avea dificultăți de coordonare și pot fi stângaci. Este recomandată participarea la activități fizice non-competitive și oferirea de sprijin individualizat, mai ales în scriere, care poate fi lentă și dezorganizată.

6. Dificultăți de învățare

Deși au inteligență medie sau peste medie, pot întâmpina dificultăți în gândirea abstractă. Le este greu să înțeleagă nuanțele emoționale sau sensurile figurate. Nu trebuie presupus că au înțeles un concept doar pentru că îl pot repeta. Este importantă simplificarea conceptelor abstracte și valorificarea memoriei mecanice excelente.

7. Vulnerabilitate emoțională

Rigiditatea și stima de sine scăzută îi fac sensibili la stres și depresie. Este esențială oferirea unui mediu stabil și pregătirea lor pentru schimbări. De asemenea, trebuie învățați să gestioneze stresul și izbucnirile emoționale prin strategii concrete. Profesorii și adulții din jur trebuie să fie atenți la semnele depresiei, care pot fi dificil de exprimat verbal, și să intervină la timp. Un mediu structurat și sprijin constant pot preveni dezechilibrele emoționale și pot crește încrederea în sine.

Concluzii

Viața unei persoane cu sindrom Asperger presupune un efort considerabil de adaptare la o lume care nu este întotdeauna construită pentru nevoile sale. Intervenția timpurie și sprijinul adecvat sunt esențiale pentru a le permite să se dezvolte armonios și să se simtă mai puțin izolați.

Dacă vrei să înțelegi mai bine cum se pot construi relații și comunicări mai clare cu persoanele neurodivergente sau cu dificultăți emoționale, poți citi și despre comunicarea clară a nevoilor emoționale.

Dacă tu sau cineva apropiat are nevoie de sprijin psihologic, pe site-ul nostru ai posibilitatea de a contacta un psiholog pentru sesiuni de terapie. Pentru mai multe detalii, te invităm să accesezi formularul de contact disponibil aici: programează o ședință cu un psiholog.