Femeile aflate în spectrul autist nu își ascund în mod voluntar sau conștient neurodivergența. De cele mai multe ori, presiunile sociale intense legate de rolurile de gen sunt cele care le împing să adopte comportamente sociale considerate „acceptabile”, doar pentru a se integra și pentru a nu-i pune pe ceilalți într-o situație inconfortabilă.
Pentru multe femei, diagnosticul de autism vine abia la vârsta adultă. Acest lucru se întâmplă deoarece nu există biomarkeri biologici de încredere pentru a identifica această condiție; evaluarea se face exclusiv pe bază comportamentală, iar fetele și fetițele adesea nu bifează criteriile de diagnostic clasice, care au fost stabilite istoric având ca etalon comportamentul băieților.
Este esențial de înțeles că nu există un singur profil de „persoană autistă” – tocmai de aceea vorbim despre un spectru al autismului. Caracteristicile-cheie, cum ar fi diferențele în modul de gândire, de comunicare și de interacțiune cu ceilalți, se manifestă extrem de nuanțat. Din acest motiv, cercetarea medicală actuală încearcă să înțeleagă mai profund felul în care autismul se manifestă diferit în funcție de sex și de identitatea de gen.
Ce sunt tulburările din spectrul autist?
Conform specialiștilor, tulburările din spectrul autist reprezintă o condiție de neurodezvoltare care afectează în principal limbajul și comunicarea, interacțiunea socială, ariile de interes (care pot fi restrânse sau stereotipe) și prezența unor comportamente repetitive. Gradele diferite în care aceste arii sunt afectate conturează profilul unic al fiecărei persoane.
Statisticile arată că autismul afectează aproximativ 1 din 100 de copii, raportul oficial dintre băieți și fete fiind evaluat istoric la aproximativ 4 la 1. Deși datele indică o prevalență masculină, este statistic imposibil ca femeile din spectru să nu existe în număr mare. Lipsa lor de vizibilitate este cauzată de doi factori majori: în primul rând, autismul înalt funcțional (sau Sindromul Asperger) este greu de depistat deoarece nu este însoțit de o dizabilitate cognitivă evidentă; în al doilea rând, femeile prezintă o capacitate extraordinară de a fi „camaleonice”, adaptându-se instinctiv la mediu înainte de a primi orice răspuns medical.
Multe fete din spectru imită cu o abilitate uimitoare comportamentul social al celor din jur. Prin felul în care vorbesc și prin subiectele abordate, ele par mult mai apropiate de copiii neurotipici decât băieții autiști. Această mascare eficientă explică de ce familiile, profesorii și chiar medicii tind să treacă cu vederea semnele timpurii.
Teoria camuflajului social (Social Camouflaging)
Spre deosebire de băieți, fetele manifestă adesea o dorință mai mare de conectare socială. Pe măsură ce cresc, ele învață pe de rost „scenarii” (scripturi) pe care să le folosească în interacțiuni și dezvoltă un stil relațional mai pasiv, concentrat pe dorința de a-l face pe celălalt să se simtă confortabil. Acest efort constant poartă numele de mimetism sau camuflaj social.
Femeile reușesc să își mascheze dificultățile socio-comunicative datorită unei sensibilități crescute la presiunea socială și la stereotipurile de gen. Câteva exemple clare de camuflaj includ:
- Forțarea sau menținerea unui contact vizual prelungit în timpul conversațiilor, deși acesta provoacă disconfort interior;
- Pregătirea în avans a unor replici, glume sau povești pentru a fi folosite în momentele de socializare;
- Imitarea gesturilor, a expresiilor faciale și a comportamentului altor femei din grup;
- Exersarea posturii corpului pentru a părea implicată și relaxată.
Deși și bărbații din spectru pot apela la tehnici de mascare, studiile confirmă că această practică este mult mai extinsă și mai rafinată în rândul femeilor. Dincolo de obținerea unui diagnostic, femeile autiste se lovesc de obstacole majore și în viața profesională, unde se așteaptă de la ele un „travaliu emoțional” implicit – adică asumarea neretribuită a rolului de a gestiona stările și emoțiile celor din jur pentru a menține armonia.
Prețul dureros al unui diagnostic întârziat
Persoanele care trăiesc în spectru fără să știe acest lucru sunt dureros de conștiente de faptul că „nu se potrivesc” sau că depun un efort uriaș pentru a face lucruri care altora le vin de la sine. În lipsa unei explicații valide din punct de vedere medical, ele ajung la concluzii aspre: se simt defecte, greșite sau complet izolate în încercarea de a menține o viață socială funcțională. O astfel de măcinare interioară blochează comunicarea clară a nevoilor emoționale, deoarece persoana nu își înțelege propria structură cognitivă și nu știe cum să își exprime corect limitele sau suprasolicitarea senzorială.
Cercetările arată că persoanele diagnosticate târziu, la vârsta adultă, au adesea în spate un istoric lung de epuizare școlară, eșecuri profesionale inexplicabile, probleme etichetate greșit ca fiind „de caracter” și relații tensionate. Din acest motiv, femeile autiste nediagnosticate la timp au o sănătate mintală mult mai fragilă comparativ cu bărbații din spectru.
Copiii neurodivergenți care cresc fără sprijin sunt adesea certați sau pedepsiți pentru comportamente pe care nu le pot controla. Pentru fete, momentele de criză maximă coincid frecvent cu haosul hormonal al prepubertății și adolescenței. În alte cazuri, diagnosticul vine extrem de târziu, în perioada menopauzei, moment în care resursele energetice de coping și camuflaj derizionează definitiv, lăsând femeia complet epuizată. Multe dintre ele nu află niciodată adevărul și trăiesc o viață întreagă cu sentimentul profund că ceva nu este în regulă cu ele.
O perspectivă intersecțională: autismul și diversitatea de gen
Studiile recente pe eșantioane largi de participanți au scos la iveală o legătură strânsă între neurodivergență și identitatea de gen. Datele arată că persoanele transgender sau cu diversitate de gen prezintă o incidență de 3 până la 6 ori mai mare de a primi un diagnostic de autism sau alte caracteristici ale neurodezvoltării, comparativ cu persoanele cisgender.
De asemenea, s-a observat că atât persoanele autistice, cât și cele neurotipice care se identifică ca fiind transgender raportează scoruri mai mari în ceea ce privește gândirea sistematizată și sensibilitatea senzorială crescută. Multe dintre aceste persoane au raportat că au trăit ani la rând cu suspiciunea unui autism nediagnosticat. Toate aceste date arată că identificarea timpurie și validarea structurii psihologice a fiecărui individ sunt vitale pentru ca acesta să crească cu o imagine de sine pozitivă, reducând semnificativ riscul apariției anxietății, depresiei sau a traumelor emoționale.
Efortul constant de a te masca pentru a corespunde așteptărilor celorlalți, alături de sentimentul profund că ești neînțeleasă, poate deveni o sursă copleșitoare de epuizare, anxietate și izolare. Dacă te regăsești în această poveste sau dacă simți că ai nevoie de claritate cu privire la structura ta emoțională și la modul în care interacționezi cu lumea, amintește-ți că nu trebuie să porți singură această greutate. Pe site-ul nostru, ai posibilitatea de a contacta un psiholog pentru sesiuni de terapie adaptate, într-un mediu sigur, lipsit de judecată. Pentru mai multe detalii și pentru a programa o primă discuție, te invităm să completezi formularul de pe pagina Programează o ședință cu un psiholog.
Leave a Reply