“Nu este ușor să oferi o definiție completă a tulburării bipolare. Căutând pe internet, majoritatea răspunsurilor sugerează că este vorba despre alternanța ciclică și prelungită în timp a episoadelor de dispoziție ridicată sau maniacală și a episoadelor depresive. Însă această explicație simplificată nu reflectă complexitatea reală a afecțiunii.”
Leonardo Tondo, psihiatru, director al Centrului Bini din Cagliari și președinte al Comitetului Științific al Fundației Duedime, studiază tulburarea bipolară de mulți ani. Aceasta este o afecțiune psihiatrică caracterizată de oscilații ale dispoziției între perioade de depresie și euforie. “Alternanța acestor stări poate apărea cu intensități și durate foarte diferite, iar intervalele dintre episoade variază considerabil de la persoană la persoană. Cu cât intervalele dintre episoade sunt mai scurte, cu atât afecțiunea poate fi mai severă.”
Când apar episoadele?
“Unele persoane trec printr-un episod la fiecare cinci ani, în timp ce altele experimentează o succesiune rapidă între stări depresive și maniacale, fără perioade de normalitate. Există o serie de factori care influențează evoluția și intensitatea bolii, motiv pentru care diagnosticul poate fi dificil și adesea se stabilește după 5–10 ani de la apariția primelor simptome. De exemplu, tulburarea de tip 1, cea mai gravă conform clasificărilor actuale, are o prevalență de aproximativ 1% în țările occidentale. Dacă includem formele mai ușoare, prevalența poate ajunge până la 5%, ceea ce o face destul de frecventă.”
De ce diagnosticul este adesea întârziat?
“Variabilitatea simptomelor reprezintă un factor important. Unele persoane prezintă de la început semne grave, în timp ce altele au forme ușoare, greu de identificat. Manifestările pot semăna cu alte tulburări psihice, complicând diferențierea. Spre exemplu, în 50% din cazuri, tulburarea debutează cu depresie, iar până la apariția episoadelor de dispoziție ridicată (hipomaniacale sau maniacale) nu se poate ști dacă este vorba despre tulburare bipolară sau depresie majoră. Faze maniacale cu comportamente neobișnuite pot fi confundate cu tulburări de anxietate sau psihotice.”
Sfaturi de la specialist
“Cel mai important este să apelăm la un specialist atunci când observăm modificări ale dispoziției. Diagnosticul se bazează adesea pe combinația dintre observații clinice, teste psihologice și discuții cu pacientul și familia sa. Este un proces care necesită timp, dar permite gestionarea eficientă a simptomelor. Cauzele tulburării sunt multifactoriale, incluzând componente biologice, psihologice și sociale.”
Factorii care contribuie la apariția tulburării
“Componenta biologică include genetica: afecțiunea apare mai frecvent la persoanele cu antecedente familiale de tulburări psihice. Componenta psihologică se referă la experiențele personale și traumatismele trăite, precum și conflictele familiale. Factorii sociali, precum izolarea sau singurătatea, pot crește riscul ca dificultățile emoționale să evolueze în tulburări mai severe.”
Vârsta de debut
“Nu este încă clar de ce unii indivizi dezvoltă tulburarea, iar alții nu. Intervalul de debut variază larg, de la 25 până la 50–60 de ani. Cercetările și practica clinică sunt esențiale pentru a răspunde acestor întrebări.”
Opțiuni terapeutice
“Fazele maniacale și hipomaniacale sunt tratate în general cu antipsihotice, în timp ce fazele depresive cu antidepresive, dar cu prudență. În cazul persoanelor cu tulburare bipolară, antidepresivele pot declanșa stări de dispoziție ridicată, chiar severe, astfel că se evită pe cât posibil. O altă opțiune o reprezintă stabilizatorii de dispoziție, dintre care litiul este cel mai utilizat și eficient pentru prevenirea recidivelor.”
Psicoeducația și sprijinul psihologic
“Psicoeducația este foarte utilă, ajutând persoana să recunoască primele semne și să înțeleagă importanța continuării tratamentului. Alternanța între stări ridicate și scăzute poate determina senzația că terapia este inutilă, ducând la întreruperea acesteia fără consultarea medicului. În astfel de cazuri, este recomandată intensificarea întâlnirilor cu specialistul pentru ajustarea corectă a terapiei.”
Gestionarea tulburării bipolare
“Da, tulburarea bipolară poate fi gestionată cu rezultate pozitive. Majoritatea persoanelor lucrează și se integrează în societate. Chiar dacă aproximativ 15% dintre cazuri devin cronice, tratamentele sunt de obicei eficiente în prevenirea recidivelor, permițând oamenilor să ducă o viață normală, să-și continue studiile sau munca și să mențină relațiile personale.”
Pentru mai multe informații despre cum să gestionezi emoțiile și să-ți exprimi nevoile în mod sănătos, te invităm să citești și articolul nostru despre comunicarea clară a nevoilor emoționale.
Dacă tu sau cineva apropiat se confruntă cu dificultăți emoționale sau tulburări psihice, poți contacta un psiholog pentru sesiuni de terapie. Mai multe detalii sunt disponibile aici: programează o ședință cu un psiholog.
Leave a Reply