Atunci când un copil sau un adolescent cu ADHD începe să aibă rezultate slabe la școală, este tentant ca toate dificultățile să fie puse pe seama lipsei de atenție. Uneori, neatenția, dezorganizarea și dificultatea de a menține efortul explică o parte importantă a problemelor. În alte cazuri însă, ADHD poate coexista cu o tulburare specifică de învățare, precum dislexia, disgrafia sau discalculia, iar copilul are nevoie de un sprijin diferit pentru fiecare dificultate.
De aceea, un rezultat școlar slab nu ar trebui interpretat automat ca lipsă de interes, lene sau consecința inevitabilă a ADHD. Este mai util să se analizeze exact unde apare blocajul: copilului îi este greu să se concentreze asupra sarcinii sau are o dificultate persistentă în citirea cuvintelor? Uită instrucțiunile sau nu reușește să automatizeze calculele? Știe răspunsul oral, dar întâmpină probleme majore atunci când trebuie să îl scrie?
O perspectivă mai amplă asupra acestor situații este prezentată în ghidul despre dificultățile școlare și problemele de învățare la copii, unde sunt analizate și alte cauze posibile ale scăderii performanței.
ADHD poate afecta învățarea fără să existe dislexie sau discalculie
ADHD este o tulburare de neurodezvoltare caracterizată printr-un tipar persistent de neatenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate care afectează funcționarea persoanei. În mediul școlar, efectele sale pot deveni foarte vizibile chiar dacă elevul nu are o tulburare specifică de învățare.
Un copil poate pierde informații importante pentru că atenția îi este distrasă, poate începe o sarcină fără să citească toate instrucțiunile, poate omite pași, poate uita ce are de făcut, își poate organiza greu materialele sau poate abandona o activitate înainte de finalizare. Problemele de memorie de lucru, planificare și gestionare a timpului pot face și ele ca performanța să fie mai slabă decât ar sugera capacitățile copilului.
Aceste manifestări explică de ce ADHD este asociat cu dificultăți academice în citire, scriere și matematică. Totuși, ele nu sunt sinonime cu dislexia sau discalculia. Evaluarea corectă a ADHD la copii presupune tocmai diferențierea simptomelor de atenție de alte probleme care pot influența învățarea.
ADHD și tulburările specifice de învățare pot apărea împreună
Asocierea dintre ADHD și dificultățile specifice de învățare este bine documentată, dar procentul exact diferă între studii. Unele cercetări mai vechi au raportat valori apropiate de 60%, în timp ce altele au găsit proporții mai mici.
O revizuire a 17 studii privind asocierea dintre ADHD și tulburările de învățare a raportat o rată medie de comorbiditate de 45,1%. Diferențele dintre estimări apar inclusiv din modul în care cercetătorii definesc și măsoară dificultățile de învățare.
Important pentru părinți este mai puțin procentul și mai mult faptul că cele două tipuri de probleme pot exista simultan. Un copil diagnosticat cu ADHD poate avea, separat, o dificultate persistentă de citire, scriere sau matematică. Invers, existența dislexiei nu înseamnă că un copil are automat ADHD.
Acesta este motivul pentru care, atunci când tabloul este complex, este importantă evaluarea condițiilor care pot apărea împreună cu ADHD, în loc ca toate problemele să fie atribuite unui singur diagnostic.
Ce sunt dislexia, disgrafia și discalculia?
Tulburările specifice de învățare afectează dobândirea și utilizarea unor abilități academice fundamentale. Ele nu indică o inteligență scăzută și nu apar pentru că elevul „nu se străduiește suficient”.
În cadrul utilizat în România, principalele dificultăți sunt descrise prin:
- dislexie – dificultăți persistente legate de citire, inclusiv acuratețea, fluența și decodarea;
- disgrafie – dificultăți persistente în dobândirea și utilizarea scrisului, inclusiv probleme de natură ortografică;
- discalculie – dificultăți persistente în înțelegerea numerelor, efectuarea calculelor, automatizarea faptelor aritmetice sau raționamentul matematic.
Aceste probleme pot exista separat sau împreună. Articolul despre tulburările specifice de învățare și semnele care pot fi observate la copii explică și modul în care evaluarea este raportată la achizițiile școlare și la cadrul educațional din România.
De ce citirea poate deveni o problemă importantă pentru copilul cu ADHD
Citirea presupune mai multe procese care trebuie coordonate. Copilul trebuie să identifice literele și grupurile de litere, să asocieze grafemele cu sunetele, să recunoască rapid cuvintele și să păstreze suficientă atenție pentru a urmări sensul propoziției și al textului.
Un copil cu simptome marcate de neatenție poate citi în grabă, poate sări cuvinte sau rânduri, își poate pierde locul în text ori poate avea dificultăți în menținerea atenției până la final. Aceste erori nu demonstrează însă existența dislexiei.
În cazul dislexiei, dificultatea este mai specifică proceselor implicate în recunoașterea și decodarea cuvintelor. Pot exista probleme de procesare fonologică – capacitatea de a identifica și manipula sunetele din cuvinte –, citire lentă, efort mare pentru recunoașterea cuvintelor și o fluență redusă.
Studiile arată că ADHD și dislexia apar împreună suficient de frecvent încât evaluarea unuia dintre diagnostice să nu îl excludă pe celălalt. O revizuire dedicată comorbidității dintre ADHD și dislexie arată că asocierea poate fi însoțită de dificultăți academice și cognitive mai importante decât atunci când este prezentă o singură condiție.
Viteza de citire și înțelegerea textului nu sunt același lucru
La unii copii cu ADHD, problema cea mai vizibilă poate fi citirea lentă, fluctuantă sau lipsită de atenție, fără ca înțelegerea textului să fie afectată în aceeași măsură. Un elev poate înțelege foarte bine un pasaj atunci când îl ascultă, dar poate avea dificultăți atunci când trebuie să îl parcurgă singur în condiții de timp limitat.
În același timp, o dificultate importantă de înțelegere a textului nu permite stabilirea automată a diagnosticului de dislexie. Comprehensiunea depinde de vocabular, limbaj, memoria de lucru, cunoștințele anterioare, atenție și capacitatea de a face inferențe, pe lângă decodarea cuvintelor.
Dacă elevul citește relativ corect, dar nu reușește să extragă sensul celor citite, este util să fie analizate separat dificultățile de înțelegere a textului și posibilele lor cauze.
De ce neatenția este atât de importantă pentru performanța școlară
Copiii cu prezentări ADHD în care neatenția este importantă pot întâmpina dificultăți academice chiar și în absența unei tulburări specifice de învățare. Cercetările au asociat neatenția cu rezultate mai slabe în mai multe domenii școlare.
Un studiu asupra copiilor cu prezentare combinată și predominant neatentă a ADHD a găsit performanțe mai slabe la calcul matematic și exprimare scrisă comparativ cu grupul de control, iar nivelul neatenției a fost asociat cu aceste rezultate.
Acest lucru nu înseamnă că fiecare copil predominant neatent va avea dislexie, disgrafie sau discalculie. Înseamnă că neatenția poate afecta învățarea în sine și trebuie analizată separat de o eventuală tulburare specifică de învățare.
Dificultățile de exprimare scrisă și ortografie merită evaluate separat
În cazul copiilor cu ADHD sunt frecvent observate teme incomplete, omisiuni, greșeli făcute din grabă și dificultăți de organizare a ideilor. Un elev poate ști ce dorește să spună, dar poate produce un text scurt, dezorganizat sau plin de erori deoarece îi este dificil să își planifice răspunsul și să își verifice munca.
Dacă însă dificultățile de scriere și ortografie sunt persistente, mult mai mari decât ar fi de așteptat pentru nivelul de școlarizare și continuă chiar și atunci când copilul este atent și primește sprijin, trebuie luată în considerare și o tulburare specifică de învățare.
În astfel de situații, este utilă diferențierea dintre erorile produse prin neatenție și semnele disgrafiei și ale dificultăților persistente de scriere. Cele două probleme se pot suprapune și au nevoie de intervenții adaptate.
Ce pot face părinții când un copil cu ADHD are rezultate școlare slabe?
Primul pas nu este să îi cerem copilului pur și simplu să „fie mai atent” sau să învețe mai mult. Este mai util să identificăm natura dificultății. Părinții pot observa dacă problemele apar mai ales la citire, scriere sau matematică, dacă elevul știe răspunsul oral dar nu îl poate reda în scris, cât timp durează temele și ce tipuri de greșeli se repetă.
Discuția cu învățătorul sau profesorii poate arăta dacă aceleași dificultăți sunt observate și la școală. Calitatea instruirii și oportunitățile de exersare trebuie luate și ele în calcul: o tulburare specifică de învățare nu trebuie diagnosticată doar pentru că elevul nu a avut suficiente ocazii de a dobândi o abilitate.
Dacă problemele persistă, evaluarea poate implica, în funcție de situație, psihologul clinician, medicul psihiatru pentru copii și adolescenți, logopedul și specialiștii din domeniul psihopedagogic. Rolurile lor sunt diferite. Psihologul clinician poate analiza profilul cognitiv, atențional și emoțional, logopedul poate evalua limbajul și procesele implicate în citire și scriere, iar medicul psihiatru poate realiza evaluarea medicală a ADHD și a altor tulburări psihice sau de neurodezvoltare.
Sprijinul școlar trebuie adaptat problemei reale
Un copil cu ADHD care are în primul rând dificultăți de organizare poate beneficia de instrucțiuni clare, sarcini împărțite în etape, ajutor pentru gestionarea timpului și reducerea factorilor perturbatori. Un elev cu dislexie are nevoie de intervenții specifice pentru citire, iar unul cu discalculie necesită sprijin adaptat procesării numerice și matematicii.
Atunci când cele două condiții coexistă, nu este suficientă tratarea unei singure componente. Reducerea simptomelor ADHD nu elimină automat dislexia, iar intervenția pentru citire nu rezolvă neatenția și dezorganizarea.
Este importantă și protejarea stimei de sine. Experiențele repetate de nereușită pot determina copilul să ajungă la concluzia că „nu este bun la școală”, să evite temele sau să se teamă de evaluări. În acest context, merită urmărite și semnele stresului academic la copii și adolescenți.
Rezultatele școlare slabe ale unui copil cu ADHD trebuie privite ca un semnal de investigat, nu ca dovadă că nu se străduiește suficient. Uneori dificultatea provine în principal din neatenție și funcțiile executive, alteori există o tulburare specifică de învățare, iar uneori cele două coexistă. O evaluare corectă poate face diferența dintre ani de frustrare și alegerea unui sprijin potrivit profilului real al copilului.
Dacă dificultățile de citire, scriere, matematică sau atenție persistă și afectează semnificativ activitatea școlară ori starea emoțională a copilului, părinții pot solicita o programare pentru o discuție cu un psiholog. În funcție de ceea ce se observă la evaluare, poate fi recomandată și colaborarea cu alți specialiști relevanți.
Leave a Reply