Am stat de vorbă cu dr. Stefania Russo, medic psihiatru, pentru a înțelege cum putem gestiona din punct de vedere psihologic impactul crizelor globale repetate. Astfel, descoperim că modul în care reacționăm la nedreptățile sociale și la știrile despre conflicte armate poate avea o legătură directă cu structura noastră neurobiologică, cum ar fi ADHD-ul.
Generațiile actuale – de la Millennials și Gen Z, până la Gen X – par condamnate să înfrunte periodic scenarii de criză care teoretic ar fi trebuit să se întâmple „o singură dată în viață”. După pandemia din 2020, ascensiunea curentelor politice extremiste, conflictul ruso-ucrainean și cel din Gaza, ne trezim bombardați de noi știri alarmante despre tensiuni geopolitice majore și riscuri de escaladare globală.
Toate acestea se adaugă unor conflicte pe care publicul larg tindă să le perceapă ca fiind „minore”, cum sunt zecile de războaie interne de pe continentul african sau dinamica de exploatare sistemică a popoarelor din țările în curs de dezvoltare. Dr. Stefania Russo, medic specialist psihiatru care trăiește și profesează în Milano, ne explică din perspectiva sănătății mentale cum putem face față acestui stres cronic.
Anxietatea și sentimentul de neputință, amplificate de rețelele sociale și știri: „Să te izolezi nu este o greșeală”
În era hiperinformării, suntem asaltați în permanență de titluri catastrofice. „Cei care creează conținut media nu sunt întotdeauna conștienți de puterea uriașă pe care o au titlurile și imaginile transmise. Căutarea obsesivă a senzaționalului și a titlurilor șocante, concepute special pentru a capta atenția, ajunge să amplifice anxietatea și sentimentul de neputință în rândul celor mai sensibili”, explică dr. Russo. Ea precizează, de asemenea, că percepția că trăim în vremuri mult mai instabile decât în trecut poate fi parțial o iluzie indusă de globalizare și de hiperconectivitate.
„Nu este prima dată când omenirea se confruntă cu astfel de scenarii. În deceniile trecute am avut conflictele din Irak sau Afganistan, dar am experimentat ca societate și dezastre naturale majore. Catastrofele au existat mereu, însă pentru a le evalua efectele emoționale reale este nevoie de o analiză pe termen lung.” Diferența majoră astăzi este că se vorbește despre traume psihologice chiar și în rândul celor care nu trăiesc direct în zonele de pericol. „Este esențial să nuanțăm: a primi știri de la distanță nu este echivalent cu a te afla în prima linie a frontului. Nu ne putem considera victime directe, ci mai degrabă observatori sensibili și implicați empatic.”
Dacă mulți oameni reacționează prin oboseală psihică, izolare sau refuzul de a mai consuma știri, acest comportament nu este deloc greșit. „Să te protejezi nu ar trebui să fie niciodată un motiv de vinovăție, ci din contră, este o reacție extrem de sănătoasă. Ceea ce devine toxic este compulsia – voluntară sau involuntară – cu care ne hrănim din fluxul continuu de știri negative”, avertizează psihiatrul.
O strategie utilă este selectarea câtorva surse de informare de încredere, cum ar fi jurnaliști specializați, capabili să ofere o analiză geopolitică amplă, lucidă și lipsită de senzaționalism. Acest tip de informare ne ajută să înțelegem evenimentele globale dincolo de panica individuală. Dr. Russo adaugă un detaliu clinic extrem de important: „Sentimentul acut de injustiție socială este o reacție structurală și profundă a anumitor persoane, corelată cu trăsături neurobiologice specifice.”
Cei care empatizează profund ar putea avea ADHD sau o trăsătură din spectrul autist
Nu putem presupune că evenimentele globale au același impact emoțional asupra tuturor. „Reacția oamenilor la crizele internaționale nu este uniformă”, explică dr. Russo. „Este o problemă complexă care atinge aspecte clinice, emoționale și neurobiologice. Cine sunt cei care se activează cel mai puternic în fața unor evenimente traumatice îndepărtate? Există profile specifice mult mai predispuse la o astfel de empatie profundă.”
Conform experienței clinice a doctorului Russo, persoanele care se implică autentic în cauze sociale – dincolo de tendințele de imagine de pe internet – prezintă adesea un profil de înaltă sensibilitate (HSP).
„În mod special, persoanele cu ADHD sau cele aflate în spectrul autist manifestă un simț extrem de accentuat al dreptății, o participare emoțională intensă și un angajament profund față de cauzele colective. Această structură neurobiologică le face extrem de reactive la injustiție și la suferința altora, chiar dacă aceasta se produce la mii de kilometri distanță.”
În acest context, algoritmii rețelelor sociale joacă un rol la fel de mare ca predispozițiile neurobiologice. Posibilitatea de a crea comunități online cu oameni aflați la distanță oferă sentimentul de conexiune și implicare, însă acest fenomen vine cu limitări severe, cunoscute sub numele de „bule digitale” – spații virtuale în care interacționăm doar cu utilizatori care ne împărtășesc opiniile.
Iluzia bulelor sociale versus recâștigarea unei dimensiuni colective reale
„Bulele digitale funcționează ca niște refugii psihologice, însă ele oferă o capcană”, avertizează psihiatrul. „Avem impresia că suntem înconjurați doar de oameni care simt la fel ca noi și, deși implicarea noastră emoțională este reală, sentimentul de control și impact asupra macro-evenimentelor este iluzoriu. Tehnologia nu a schimbat mecanismele de putere globale sau logica economică. Chiar dacă aceste comunități online oferă un confort psihologic temporar, lumea exterioară continuă să funcționeze adesea în direcția opusă.”
Pentru persoanele a căror neurodiversitate înseamnă o expunere constantă la trăiri emoționale intense, gestionarea acestui val de empatie poate deveni copleșitoare. În astfel de momente, comunicarea clară a nevoilor emoționale devine un instrument vital pentru a ne proteja energia și pentru a le explica celor din jur de ce avem nevoie de perioade de deconectare.
Recomandarea specialistului este orientarea către sprijin terapeutic pentru reglarea emoțională, dar și canalizarea constructivă a resurselor în lumea reală, nu doar în cea virtuală. „Să te implici fizic, activ, într-o cauză locală sau într-o acțiune comunitară este cea mai bună modalitate de a transforma dorința de dreptate socială în ceva productiv. Este necesar să redescoperim solidaritatea și acțiunea colectivă reală, ieșind din izolarea ecranelor și din circuitul știrilor (anxiogene) de pe rețelele sociale.”
Conștientizarea modului în care structura noastră psihologică și neurobiologică ne influențează reacțiile în fața crizelor globale este primul pas spre autoreglare, oferindu-ne permisiunea de a ne proteja sănătatea mentală fără vinovăție prin stabilirea unor limite sănătoase în consumul de informații.
Dacă simți că știrile actuale sau un sentiment profund de neputință și anxietate îți afectează echilibrul zilnic, nu uita că nu trebuie să treci singur prin asta. Site-ul nostru îți oferă posibilitatea de a contacta un psiholog pentru sesiuni de terapie adaptate nevoilor tale, ajutându-te să îți gestionezi emoțiile într-un spațiu sigur și empatic. Pentru mai multe detalii, te invităm să ne contactezi prin formularul din pagina Programează o ședință cu un psiholog.
Leave a Reply