Marco, Carla și Francesco se pregătesc să plece într-o călătorie, dar compania aeriană amână zborul din cauza unei probleme tehnice. Marco se înfurie, Carla are un atac de anxietate, în timp ce Francesco consideră că amânarea nu este chiar atât de neplăcută. Acest exemplu simplu arată că, în fața aceleași situații, fiecare dintre noi reacționează diferit, atât ca mod, cât și ca intensitate. Emoțiile nu sunt universale sau incontrolabile, și putem învăța să le gestionăm. Despre acest subiect vorbește Massimo Paradiso în noua sa carte „Codul emoțiilor. Construirea unor emoții sănătoase prin mindfulness și vipassana” (Le Comete, FrancoAngeli), un ghid practic pentru a deveni arhitecți ai lumii noastre interioare.
Emoțiile sunt „construite”
Cartea explică într-un mod accesibil cum se dezvoltă emoțiile, cu exemple practice și povești precum cea a micuțului robot Evo pe Marte. Conform teoriei neurocercetătoarei canadiano-americane Lisa Feldman Barrett, preluată de autor, emoțiile nu sunt înnăscute, adică nu apar odată cu individul și nu sunt scrise în ADN. Ele sunt, dimpotrivă, construite pe baza experiențelor noastre și a contextului social și cultural. Aceasta este o veste bună: nu suntem victimele propriilor sentimente și putem lucra asupra lor.
Previziunile creierului
Chiar și în situații care nu sunt periculoase, putem intra în alertă și resimți frică sau anxietate. „Creierul este ca un imens arhiv de experiențe, cunoștințe, amintiri și concepte emoționale”, subliniază Massimo Paradiso, filosof și profesor de meditație. „Pe baza acestui bagaj, creierul face o predicție a răspunsului considerat optim într-o anumită situație. Totuși, această predicție poate fi greșită.”
Astfel, putem simți anxietate sau furie chiar și atunci când nu există un motiv obiectiv. De exemplu, pentru Marco, răspunsul considerat adecvat este să se înfurie și poate să reproșeze echipajului. Pentru Carla, anxietatea devine copleșitoare, în timp ce Francesco rămâne calm și decide să se întoarcă acasă. Autorul se întreabă: și dacă furia și anxietatea ar fi doar „o ipoteză”, una dintre multiplele răspunsuri posibile la un anumit stimul?
Cum să nu fim copleșiți
Privește emoțiile astfel poate ajuta să luăm distanță de senzațiile prea intense, fără a ne lăsa copleșiți. „În acest scop – explică Paradiso – meditația favorizează reglarea emoțională. Ajută la recunoașterea și denumirea a ceea ce simțim”, adaugă autorul, „și la modificarea modului în care trăim alături de aceste emoții”.
În carte, autorul propune, chiar și celor care nu au meditat niciodată, exerciții simple pentru a intra în contact cu corpul și emoțiile. Sunt suficiente doar câteva minute pe zi.
Să luăm un exemplu. Dacă ne simțim furioși, încercăm să observăm ce se întâmplă în corp și în minte. Putem experimenta tensiune musculară și gândi: „asta nu trebuia să se întâmple!” sau „am fost prost să reacționez așa!”.
„Dacă reușim să ‘vedem’ aceste procese cognitive și emoționale – adaugă Paradiso – realizăm că noi nu suntem acea emoție sau acei gânduri”. Iar acestea vor avea mai puțin control asupra noastră. Autorul vorbește despre „defuzie emoțională”.
Vocabularul emoțiilor
La finalul cărții se găsește un vocabular al emoțiilor. Modul în care le denumim este esențial. De exemplu, vorbind generic despre furie nu ajută să înțelegem ce simțim cu adevărat. Poate fi frustrare, furie, amărăciune, indignare, resentimente, iritare, ostilitate sau dezgust. În argoul generației Z, mai sunt expresii precum sclero, a fi în afara controlului, „mi se învârte capul”, a fi triggerat, rodire, a exploda sau boomerata.
Un vocabular mai bogat oferă mai multe informații despre stările noastre interioare. „Recunoașterea emoției cu precizie ajută la reacționarea mai adecvată”, concluzionează autorul, „luând decizii mai bune”. Astfel, Marco va recunoaște că este furios, va înțelege cauzele furiei și o va putea tempera, fără a răni pe ceilalți.
Un exercițiu simplu
Pe parcursul zilei, de exemplu la mijlocul dimineții, la prânz sau seara, întreabă-te ce simți exact. În loc să folosești expresii generice precum „sunt stresat”, „sunt trist sau fericit”, caută o nuanță mai precisă. În loc să spui că ești stresat, întreabă-te: este frustrare pentru ceva care nu a mers bine, anxietate pentru un task viitor sau iritare pentru un stimul enervant? Poate fi tensiune fizică sau un sentiment de nemulțumire? Acest exercițiu te ajută să înțelegi mai bine de ce resimți disconfort și să comunici mai eficient nevoile tale emoționale.
Site-ul nostru oferă posibilitatea de a contacta un psiholog pentru sesiuni de terapie. Pentru mai multe detalii, te invităm să ne contactezi prin formularul de pe pagina Programează o ședință cu un psiholog.
Leave a Reply