De ce simțim uneori nevoia să verificăm câte like-uri am primit după ce publicăm o fotografie sau un mesaj? Și de ce o postare apreciată de multe persoane ne poate încuraja să distribuim din nou conținut? Un studiu publicat în revista științifică Nature Communications arată că folosirea rețelelor sociale urmează, în anumite privințe, principiile învățării prin recompensă, un mecanism psihologic prin care comportamentele sunt influențate de consecințele lor.
Cercetătorii au analizat peste un milion de postări publicate de mai mult de 4.000 de utilizatori și au identificat o relație între aprecierile primite și ritmul în care oamenii distribuie conținut nou. Rezultatele sugerează că like-urile pot funcționa ca recompense sociale, influențând frecvența publicării, fără ca utilizatorii să fie neapărat conștienți de acest mecanism.
Descoperirea oferă o explicație pentru atracția exercitată de feedbackul online, dar nu demonstrează că orice persoană care publică frecvent este dependentă de social media. Rețelele sociale pot îndeplini numeroase funcții, de la comunicare și exprimare personală până la informare și menținerea relațiilor, iar efectele utilizării lor depind de context și de particularitățile individuale.
De ce căutăm like-uri pe rețelele sociale?
O fotografie de la micul dejun, un mesaj pentru prieteni, o imagine din vacanță sau câteva cuvinte despre o experiență personală pot deveni rapid conținut distribuit online. Pentru mulți utilizatori, publicarea acestor mesaje face parte din rutina zilnică și reprezintă o modalitate de a împărtăși experiențe cu persoanele din propria rețea socială.
Totuși, postările nu rămân întotdeauna simple forme de comunicare. După publicare, utilizatorii pot primi aprecieri, comentarii și reacții, iar aceste semnale oferă informații despre modul în care ceilalți răspund la conținutul distribuit. Uneori, numărul reacțiilor devine suficient de important încât să influențeze decizia de a publica din nou.
În psihologie, o asemenea relație poate fi explicată prin învățarea prin recompensă, cunoscută în literatura de specialitate drept reward learning. Acest mecanism presupune ajustarea comportamentului în funcție de rezultatele experiențelor anterioare, astfel încât acțiunile asociate cu recompense să devină mai probabile sau să fie repetate mai frecvent.
În cazul rețelelor sociale, aprecierea primită poate reprezenta o formă de recompensă socială. Ea nu are aceeași semnificație pentru toată lumea, dar poate oferi un sentiment de recunoaștere, interes din partea celorlalți sau satisfacție pentru faptul că un mesaj a fost bine primit.
Ce este învățarea prin recompensă și cum influențează comportamentul?
Învățarea prin recompensă este un proces prin care oamenii și alte animale își modifică acțiunile în funcție de consecințele acestora. Atunci când un comportament este urmat de un rezultat considerat favorabil, experiența poate influența probabilitatea repetării lui în situații asemănătoare.
Un exemplu clasic provine din cercetările experimentale asupra comportamentului animalelor. În anumite sarcini de laborator, un animal poate învăța să apese o pârghie pentru a primi hrană, ajustând treptat frecvența răspunsurilor în funcție de recompensele obținute.
Principiul general este relevant și pentru comportamentele umane, deși acestea sunt mult mai complexe. Oamenii pot urmări recompense materiale, sociale sau simbolice, iar alegerile lor sunt influențate și de obiective, valori, obiceiuri și circumstanțe personale.
În mediul digital, apăsarea unui buton pentru a publica o fotografie poate fi urmată de un număr variabil de like-uri. Dacă aceste reacții sunt percepute ca recompensatoare, persoana poate deveni mai motivată să repete comportamentul.
Nu este necesar ca utilizatorul să își propună în mod conștient să obțină cât mai multe aprecieri pentru ca feedbackul primit să îi influențeze comportamentul. Mecanismele de învățare pot contribui la formarea unor tipare de utilizare chiar și atunci când persoana consideră că postează exclusiv din obișnuință sau pentru a comunica.
Studiul din Nature Communications: peste un milion de postări analizate
Pentru a investiga dacă mecanismele învățării prin recompensă pot explica activitatea pe rețelele sociale, o echipă internațională de cercetători a analizat date provenite de pe mai multe platforme digitale. Studiul a fost realizat de Björn Lindström, Martin Bellander, David T. Schultner, Allen Chang, Philippe N. Tobler și David M. Amodio și a fost publicat la 26 februarie 2021 în revista Nature Communications.
Cercetarea, intitulată „A computational reward learning account of social media engagement”, a inclus 1.046.857 de postări publicate de 4.168 de utilizatori. Datele proveneau din patru medii online diferite, printre care Instagram și trei forumuri dedicate unor interese specifice.
Autorii nu s-au limitat la numărarea aprecierilor primite de utilizatori. Ei au utilizat modele computaționale inspirate de teoriile învățării prin recompensă, pentru a analiza dacă feedbackul social primit anterior putea explica ritmul publicării unor mesaje noi.
Întrebarea centrală era dacă oamenii își ajustează comportamentul online astfel încât să obțină o rată mai mare de recompense sociale. Cu alte cuvinte, cercetătorii au încercat să afle dacă timpul dintre postări este influențat de cantitatea de feedback pozitiv primită în trecut.
Ce au descoperit cercetătorii despre numărul de like-uri și frecvența postărilor?
Rezultatele au indicat un tipar compatibil cu principiile învățării prin recompensă. Atunci când rata recompenselor sociale era mai ridicată, intervalul dintre postări avea tendința să fie mai scurt. În schimb, în situațiile în care recompensa obținută era mai redusă, publicarea conținutului putea deveni mai puțin frecventă.
Acest comportament sugerează că utilizatorii își pot adapta activitatea în funcție de rezultatele anterioare. Like-urile nu reprezentau doar reacții pasive ale publicului, ci puteau contribui la modificarea ritmului în care autorii distribuiau conținut.
Totuși, cercetătorii nu au descoperit o regulă potrivit căreia fiecare like suplimentar determină automat o nouă postare. Relația a fost identificată statistic, la nivelul unor grupuri mari de utilizatori, iar diferențele individuale au fost importante.
În plus, comportamentul online poate fi influențat și de alte aspecte, precum timpul disponibil, interesul pentru platformă, obiectivele profesionale sau dorința de a comunica anumite experiențe. Învățarea prin recompensă explică o parte a comportamentului, fără să reprezinte singura cauză a utilizării rețelelor sociale.
Ce a arătat analiza celor peste 850.000 de postări de pe Instagram?
Primul set de date analizat de cercetători provenea de pe Instagram și cuprindea 851.946 de postări publicate de 2.039 de utilizatori. Platforma era potrivită pentru investigarea recompenselor sociale deoarece distribuirea imaginilor și numărul aprecierilor primite constituiau componente importante ale interacțiunii dintre utilizatori.
Autorii au comparat modelele teoretice ale învățării prin recompensă cu tiparele reale de publicare. Analizele au arătat că frecvența postărilor putea fi explicată mai bine atunci când modelul lua în calcul recompensele sociale acumulate anterior.
În același timp, cercetătorii au recunoscut că Instagram poate include comportamente influențate de obiective comerciale sau strategii deliberate de creștere a audienței. Nu toate aprecierile reflectă neapărat recunoaștere socială spontană, iar unele conturi pot urmări explicit vizibilitatea sau rezultatele profesionale.
Pentru a verifica dacă fenomenul apare și în alte contexte, autorii au analizat separat date provenite de pe trei forumuri tematice. Acestea erau dedicate modei masculine, modei feminine și grădinăritului, fiind diferite de Instagram în ceea ce privește organizarea comunităților și tipul conținutului publicat.
Și în aceste medii au fost identificate tipare compatibile cu învățarea prin recompensă. Rezultatul a sugerat că relația dintre feedbackul social și ritmul publicării nu depinde exclusiv de caracteristicile unei singure platforme.
Experimentul cu meme-uri: cum au influențat like-urile comportamentul participanților?
Analiza postărilor existente putea arăta o asociere între aprecieri și activitatea utilizatorilor, dar nu era suficientă pentru a demonstra că recompensele provoacă direct schimbări ale comportamentului. Pentru a investiga această posibilitate, cercetătorii au organizat și un experiment online cu 176 de participanți.
În timpul unei sesiuni de 25 de minute, participanții puteau publica meme-uri și imagini amuzante într-un mediu digital construit pentru cercetare. Ei aveau libertatea de a decide când și cât de des să distribuie conținut, iar după publicare primeau feedback sub formă de like-uri atribuite în cadrul experimentului.
Numărul aprecierilor era modificat experimental, astfel încât unele perioade să fie asociate cu recompense mai mari, iar altele cu recompense mai mici. Cercetătorii au urmărit dacă aceste schimbări influențau intervalul dintre postări.
Rezultatele au confirmat rolul recompensei sociale în ajustarea comportamentului. Atunci când participanții primeau o rată mai mare de aprecieri, ritmul publicării se modifica în direcția anticipată de modelele învățării prin recompensă.
În total, în experiment au fost publicate 2.206 postări. Observațiile au oferit dovezi suplimentare că feedbackul social poate influența cauzal frecvența comportamentului de publicare, cel puțin în condițiile unei sarcini experimentale controlate.
De ce aprecierea online poate deveni atât de importantă?
Like-urile reprezintă semnale sociale simple, ușor de observat și de comparat. Ele pot sugera că o fotografie, o idee sau o experiență personală a atras atenția altor oameni, oferind utilizatorului o formă rapidă de feedback.
În relațiile cotidiene, aprecierea și recunoașterea pot fi transmise prin conversații, gesturi, expresii faciale sau comportamente de sprijin. În mediul digital, o parte dintre aceste reacții sunt transformate în indicatori vizibili, precum numărul aprecierilor sau al comentariilor.
Acest lucru poate face ca feedbackul social să fie mai ușor de cuantificat. O persoană poate observa imediat dacă o postare a primit mai multe sau mai puține reacții decât cele anterioare și își poate ajusta ulterior comportamentul.
Totuși, numărul like-urilor nu reflectă în mod direct valoarea unei persoane și nici calitatea relațiilor sale. Aprecierile pot fi influențate de vizibilitatea postării, de algoritmii platformei, de momentul publicării și de interesele urmăritorilor.
Legătura dintre feedbackul social și percepția propriei valori este analizată și în articolul despre modul în care comunicarea și experiențele de validare influențează stima de sine. Este important să diferențiem între bucuria firească produsă de aprecierea celorlalți și situațiile în care evaluarea personală ajunge să depindă excesiv de reacțiile externe.
Ce legătură există între like-uri și stima de sine?
Nevoia de apreciere nu este, în sine, problematică. Relațiile sociale presupun reciprocitate, iar feedbackul pozitiv poate contribui la sentimentul că suntem ascultați, acceptați sau înțeleși.
Dificultățile pot apărea atunci când reacțiile online devin principalul reper pentru evaluarea propriei persoane. În asemenea situații, un număr redus de aprecieri poate fi interpretat ca respingere, chiar dacă există numeroase explicații alternative pentru vizibilitatea scăzută a unei postări.
Unele persoane pot ajunge să compare constant reacțiile primite cu cele ale altor utilizatori. Această comparație poate contribui la nesiguranță sau nemulțumire, mai ales atunci când conținutul urmărit prezintă imagini idealizate ale vieții, aspectului fizic sau succesului personal.
O dimensiune apropiată este discutată în articolul despre presiunea standardelor de perfecțiune de pe Instagram și influența lor asupra stimei de sine. Înțelegerea acestor mecanisme poate ajuta la separarea valorii personale de indicatorii de popularitate ai unei platforme.
De ce nu trebuie să confundăm învățarea prin recompensă cu dependența de social media?
Un aspect esențial al studiului este că cercetătorii au investigat comportamentul de publicare, nu au diagnosticat dependența de rețele sociale. Faptul că o persoană postează mai des după ce primește multe like-uri nu demonstrează că aceasta și-a pierdut controlul asupra utilizării platformei.
Învățarea prin recompensă este un mecanism obișnuit, implicat în numeroase comportamente cotidiene. Ea poate contribui la formarea unor obiceiuri, dar prezența ei nu înseamnă automat existența unei tulburări psihologice.
Utilizarea problematică a rețelelor sociale presupune o evaluare mai amplă. Contează dacă persoana întâmpină dificultăți persistente în controlarea comportamentului, dacă activitatea online interferează cu somnul, munca, studiile sau relațiile și dacă apar consecințe negative semnificative.
Aceste diferențe sunt explicate în articolul despre utilizarea problematică a rețelelor sociale și posibilele efecte asupra sănătății mintale. Numărul de postări și frecvența verificării aprecierilor nu sunt suficiente, separat, pentru stabilirea unei probleme clinice.
Ce spun cercetările mai recente despre like-uri și obiceiurile digitale?
Relația dintre recompensele sociale și utilizarea platformelor online a continuat să fie investigată și după publicarea studiului din 2021. O cercetare apărută la 4 iunie 2026 în revista Nature Communications a analizat comportamentul a 2.696 de utilizatori ai platformei Twitter, cunoscută în prezent drept X.
Studiul, intitulat „A computational model of reward learning and habits on social media”, a utilizat modele computaționale pentru a examina contribuția recompenselor și a comportamentelor obișnuite la ritmul publicării. Cercetătorii au identificat dovezi că activitatea pe rețelele sociale poate fi influențată atât de ajustarea comportamentului în funcție de like-uri, cât și de tendința de repetare a unor acțiuni devenite obișnuințe.
Rezultatele au sugerat că persoanele care publicau mai frecvent prezentau mai multe caracteristici compatibile cu un comportament habitual. Cu alte cuvinte, în anumite situații, postarea conținutului poate continua nu doar pentru obținerea unei recompense, ci și pentru că acțiunea a devenit parte a rutinei.
Autorii au identificat și diferențe între participanți în privința contribuției învățării prin recompensă și a obișnuinței. Aceste rezultate nu trebuie interpretate ca reguli fixe despre vârstă sau gen, ci ca tipare statistice observate în eșantionul analizat.
Cercetarea poate fi consultată în studiul publicat în Nature Communications în 2026 despre învățarea prin recompensă și formarea obiceiurilor pe social media. Ea completează observațiile anterioare și sugerează că utilizarea repetată a platformelor poate implica mai multe mecanisme psihologice.
De ce verificăm uneori în mod repetat notificările și aprecierile?
După publicarea unui mesaj, feedbackul nu apare întotdeauna imediat și nici într-un ritm previzibil. Unele postări primesc rapid numeroase aprecieri, în timp ce altele atrag reacții treptat sau aproape deloc.
Această variabilitate poate contribui la interesul pentru verificarea repetată a reacțiilor. Utilizatorul nu știe întotdeauna dacă între două accesări au apărut comentarii, mesaje sau noi aprecieri, iar incertitudinea poate deveni ea însăși relevantă pentru comportament.
Totuși, cercetarea din 2021 a analizat în principal ritmul publicării în raport cu recompensele primite, nu toate formele de verificare compulsivă a notificărilor. Nu ar fi corect să atribuim fiecărui comportament de verificare același mecanism sau să presupunem că toate notificările provoacă reacții identice.
Atunci când persoana constată că revine frecvent la telefon fără să își fi propus acest lucru, poate fi util să examineze contextul și consecințele obiceiului. Articolul despre semnele utilizării problematice a telefonului și modalitățile de gestionare a comportamentului explică de ce pierderea controlului și interferența cu activitățile importante sunt mai relevante decât simplul timp petrecut în fața ecranului.
Cum ne-a schimbat pandemia relația cu rețelele sociale?
În perioada pandemiei COVID-19, restricțiile asupra întâlnirilor și activităților desfășurate față în față au contribuit la creșterea importanței comunicării digitale. Pentru numeroase persoane, rețelele sociale au devenit una dintre principalele modalități de a păstra contactul cu prietenii, familia și comunitățile de interes.
În 2020, estimările globale indicau că numărul utilizatorilor rețelelor sociale se apropia de patru miliarde și continua să crească. Aceste date descriu contextul istoric al perioadei și nu trebuie confundate cu numărul actual al utilizatorilor sau cu numărul persoanelor care accesează zilnic platformele.
Creșterea timpului petrecut online a avut explicații multiple. Pentru unele persoane, mediul digital a oferit sprijin și oportunități de comunicare, în timp ce altele au resimțit oboseală, comparații sociale sau dificultăți în limitarea utilizării.
Prin urmare, intensificarea activității pe rețelele sociale nu poate fi atribuită exclusiv căutării de like-uri. Restricțiile sociale, nevoia de informare, munca și educația online au contribuit, de asemenea, la transformarea obiceiurilor digitale.
Mai multe interacțiuni online înseamnă automat relații mai bune?
Un număr ridicat de aprecieri poate oferi satisfacție, dar nu reprezintă în mod obligatoriu un indicator al apropierii emoționale. O postare poate deveni populară fără ca autorul să aibă relații personale semnificative cu majoritatea celor care au reacționat.
În mod asemănător, o persoană poate primi puține reacții online și totuși să beneficieze de sprijin real din partea familiei și a prietenilor. Calitatea relațiilor nu poate fi redusă la numărul de like-uri, comentarii sau urmăritori.
Acest aspect este relevant și pentru experiența singurătății. Cercetările privind utilizarea platformelor arată că modul în care oamenii interacționează online poate conta mai mult decât simpla durată a utilizării, iar relațiile digitale pot avea semnificații diferite pentru persoane diferite.
O analiză mai amplă este disponibilă în articolul despre relația dintre utilizarea rețelelor sociale și singurătate, în funcție de tipul interacțiunilor online. Această perspectivă ajută la înțelegerea faptului că recompensele digitale nu sunt echivalente cu apropierea relațională.
Când căutarea aprecierilor online poate deveni o problemă?
Publicarea conținutului pentru a împărtăși experiențe sau pentru a primi feedback este un comportament obișnuit. Dificultățile pot apărea atunci când reacțiile primite ajung să controleze într-o măsură importantă dispoziția, deciziile și timpul disponibil al persoanei.
De exemplu, verificarea repetată a aprecierilor poate deveni neplăcută atunci când întrerupe constant activități importante sau când lipsa reacțiilor este interpretată ca un semn al lipsei de valoare personală. În asemenea situații, merită analizate atât semnificația acordată feedbackului, cât și consecințele concrete ale comportamentului.
Nu orice utilizare intensă reprezintă însă o problemă. O persoană care administrează profesional un cont poate publica frecvent din motive legate de muncă, iar cineva care participă la o comunitate online poate utiliza platforma pentru schimburi sociale semnificative.
O evaluare echilibrată presupune să distingem între scopul utilizării, controlul asupra comportamentului și efectele asupra vieții cotidiene. Numărul aprecierilor sau timpul online, luate separat, nu oferă suficiente informații pentru a aprecia sănătatea psihologică a utilizatorului.
Cum putem reduce nevoia de a verifica permanent like-urile?
Înțelegerea învățării prin recompensă poate fi utilă pentru identificarea propriilor obiceiuri digitale. Dacă observăm că revenim la o platformă imediat după fiecare notificare sau că așteptăm constant reacții la postările noastre, putem începe prin a analiza ce anume căutăm în acele momente.
Uneori, scopul este comunicarea cu o persoană apropiată. Alteori, dorim să verificăm dacă un mesaj a fost apreciat sau încercăm să reducem disconfortul produs de incertitudinea privind reacțiile celorlalți.
Pentru a crea un raport mai echilibrat cu rețelele sociale, pot fi utile câteva ajustări practice:
- Observă motivul pentru care deschizi aplicația. Diferențiază între dorința de a comunica, nevoia de informare și verificarea automată a reacțiilor.
- Stabilește momente dedicate verificării notificărilor. Reducerea întreruperilor poate face mai ușoară concentrarea asupra altor activități.
- Nu transforma numărul aprecierilor într-un indicator al valorii personale. Vizibilitatea online depinde de numeroși factori care nu reflectă calitățile unei persoane.
- Urmărește cum te simți după utilizarea platformei. Observă dacă interacțiunile îți oferă satisfacție sau contribuie frecvent la tensiune și comparații neplăcute.
- Păstrează activități și relații dincolo de mediul digital. Experiențele offline pot oferi alte forme de satisfacție și apropiere socială.
Aceste recomandări nu reprezintă un protocol terapeutic testat în studiul din Nature Communications. Ele sunt strategii generale de gestionare a obiceiurilor digitale, care pot fi adaptate în funcție de nevoile și obiectivele persoanei.
Ce legătură există între recompensa socială și doomscrolling?
Căutarea aprecierilor și consumul repetat de conținut sunt comportamente diferite, dar ambele pot implica mecanisme prin care experiențele anterioare influențează utilizarea viitoare a platformelor. În cazul publicării, feedbackul pozitiv poate contribui la repetarea acțiunii, în timp ce în cazul navigării continue intervin și curiozitatea, așteptările și dorința de a descoperi informații noi.
Un exemplu de utilizare dificil de întrerupt este doomscrollingul, adică verificarea repetată a știrilor negative, uneori chiar și atunci când activitatea produce disconfort. Acest fenomen are mecanisme și motivații proprii și nu trebuie redus exclusiv la recompensele reprezentate de like-uri.
Pentru o explicație distinctă, articolul despre motivele pentru care continuăm să citim știri negative și strategiile de limitare a doomscrollingului explorează relația dintre atenție, incertitudine și obiceiurile de consum digital.
Ce limite are studiul despre like-uri și învățarea prin recompensă?
Cercetarea din 2021 oferă dovezi importante despre relația dintre feedbackul social și ritmul publicării, dar nu descrie toate motivele pentru care oamenii utilizează rețelele sociale. Modelele computaționale au analizat anumite caracteristici observabile ale comportamentului, în special momentul publicării și recompensele primite.
Aceste date nu permit stabilirea completă a intențiilor fiecărui utilizator. Un număr mare de postări poate reflecta dorința de apreciere, dar și obiective profesionale, interese comune sau nevoia de a păstra legătura cu alte persoane.
În plus, studiul nu a inclus o evaluare clinică a dependenței și nu a investigat direct activitatea cerebrală prin metode de neuroimagistică. Nu putem concluziona din rezultatele sale că fiecare like produce o anumită cantitate de dopamină sau că persoanele care postează frecvent au modificări cerebrale specifice.
Experimentul cu meme-uri a oferit dovezi privind influența cauzală a recompenselor într-un mediu controlat, dar durata sa a fost de 25 de minute. Nu se poate presupune că efectele observate descriu automat comportamentul pe termen lung sau toate particularitățile platformelor utilizate zilnic.
Studiul integral, „A computational reward learning account of social media engagement”, publicat în Nature Communications, oferă un model relevant pentru înțelegerea modului în care aprecierile pot influența comportamentul online. Interpretarea rezultatelor trebuie însă să țină cont de diferențele individuale și de limitele metodelor utilizate.
De ce continuăm să postăm chiar și atunci când nu avem nevoie de aprecieri?
Utilizarea rețelelor sociale poate deveni parte a rutinei cotidiene, iar unele comportamente pot fi repetate chiar și atunci când recompensa nu mai reprezintă motivația principală. O persoană poate publica o fotografie pentru a păstra o amintire, pentru a informa prietenii sau pur și simplu pentru că acest mod de comunicare i-a devenit familiar.
Învățarea prin recompensă și formarea obiceiurilor nu sunt mecanisme care se exclud. Aprecierile pot influența inițial un comportament, iar repetarea lui în contexte asemănătoare poate contribui ulterior la automatizare.
Cercetarea publicată în 2026 despre comportamentul utilizatorilor Twitter/X susține importanța acestei distincții. Modelele analizate au arătat că ritmul publicării poate reflecta atât adaptarea la feedback, cât și tendința de a repeta o acțiune familiară.
Prin urmare, nu orice postare trebuie interpretată ca o încercare de a obține validare. Relația dintre utilizator și platformă se poate modifica în timp, iar motivațiile pot varia de la o activitate la alta.
Ce ne arată psihologia despre nevoia de like-uri?
Analiza a peste un milion de postări și experimentul online realizat de cercetători arată că feedbackul social poate influența modul în care oamenii folosesc rețelele sociale. Atunci când aprecierile sunt percepute ca recompense, ele pot contribui la ajustarea frecvenței publicării și la formarea unor tipare de comportament.
Acest mecanism nu este însă echivalent cu dependența și nu explică singur atracția exercitată de platformele digitale. Oamenii postează din numeroase motive, iar valoarea unei interacțiuni online nu poate fi evaluată numai prin numărul de reacții.
Like-urile ne pot influența comportamentul fără să ne definească valoarea personală. Înțelegerea acestui lucru poate ajuta la construirea unei relații mai conștiente cu mediul digital, în care aprecierea celorlalți rămâne o experiență plăcută, dar nu devine singurul criteriu prin care ne evaluăm propriile experiențe.
Rețelele sociale pot facilita comunicarea, creativitatea și apartenența la comunități, dar devin mai greu de gestionat atunci când reacțiile online ajung să controleze excesiv timpul sau starea emoțională. Diferența importantă nu este doar câte like-uri primim, ci și câtă influență le permitem să aibă asupra felului în care ne raportăm la noi înșine și la ceilalți.
Leave a Reply