De ce căutăm compania prietenilor atunci când suntem triști, dar devenim mai dispuși să interacționăm cu persoane necunoscute atunci când suntem fericiți? Un studiu publicat în revista Psychological Science, care a urmărit starea de spirit și interacțiunile sociale ale peste 30.000 de persoane, sugerează că emoțiile pot influența nu doar dorința de socializare, ci și tipul de oameni cu care alegem să petrecem timpul.
Cercetătorii au observat că participanții care se simțeau mai puțin fericiți aveau o probabilitate mai mare de a interacționa ulterior cu prietenii și membrii familiei, în timp ce persoanele aflate într-o dispoziție pozitivă erau mai deschise către interacțiuni cu necunoscuți. În același timp, relațiile cu oamenii apropiați erau asociate cu îmbunătățirea stării de spirit, iar unele interacțiuni cu persoane nefamiliare puteau fi urmate de o scădere temporară a fericirii. Rezultatele oferă o perspectivă interesantă asupra modului în care ne adaptăm comportamentul social în funcție de ceea ce simțim.
De ce căutăm prietenii când suntem triști și oamenii noi când suntem fericiți?
Relațiile sociale reprezintă o componentă importantă a bunăstării psihologice, dar nu toate interacțiunile au aceeași funcție. Uneori căutăm apropiere, înțelegere și sprijin emoțional, în timp ce alteori ne dorim experiențe noi, oportunități sau contacte sociale diferite. Starea de spirit poate influența care dintre aceste obiective devine mai important într-un anumit moment.
Atunci când suntem triști, poate fi mai atrăgător să petrecem timp cu persoane care ne cunosc și în prezența cărora ne simțim în siguranță. Prietenii apropiați și membrii familiei pot oferi familiaritate și posibilitatea de a împărtăși experiențele dificile. În schimb, o dispoziție pozitivă poate face mai ușor de acceptat incertitudinea unor interacțiuni noi, chiar dacă acestea nu promit aceeași apropiere emoțională imediată.
Această diferență nu înseamnă că persoanele fericite își evită prietenii sau că oamenii triști nu pot cunoaște persoane noi. Studiul a identificat tendințe statistice, nu reguli care descriu comportamentul tuturor. Alegerea companiei depinde și de personalitate, de oportunitățile sociale, de context și de calitatea relațiilor existente.
Ce a descoperit studiul realizat pe peste 30.000 de persoane?
O echipă internațională formată din Jordi Quoidbach, Maxime Taquet, Martin Desseilles, Yves-Alexandre de Montjoye și James J. Gross a investigat relația dintre fericire și comportamentul social. Cercetarea, intitulată „Happiness and Social Behavior”, a fost publicată în 2019 în revista Psychological Science. Autorii au urmărit să înțeleagă nu doar dacă oamenii fericiți socializează mai mult, ci și cu cine aleg să interacționeze în funcție de dispoziția lor.
Studiul a monitorizat peste 30.000 de participanți, majoritatea din Franța, timp de aproximativ o lună. Datele au fost colectate prin intermediul unei aplicații mobile numite 58 Seconds, care trimitea întrebări în diferite momente ale zilei. Participanții indicau cum se simțeau, ce activitate desfășurau și cu ce persoane se aflau în acel moment.
Prin colectarea repetată a acestor informații, cercetătorii au putut analiza variațiile stării de spirit și ale interacțiunilor sociale în viața cotidiană. Metoda a permis compararea dispoziției raportate la un moment dat cu persoanele alături de care participanții își petreceau timpul ulterior. De asemenea, echipa a examinat dacă anumite interacțiuni erau urmate de schimbări ale nivelului de fericire.
Când suntem fericiți, devenim mai deschiși către persoane necunoscute
Unul dintre rezultatele importante a fost că participanții care raportau un nivel mai ridicat de fericire aveau tendința de a petrece mai mult timp cu alte persoane, în general. Totuși, starea de spirit pozitivă nu era asociată în aceeași măsură cu toate tipurile de relații sociale. Persoanele care se simțeau bine aveau o probabilitate mai mare de a interacționa ulterior cu oameni pe care nu îi cunoșteau.
Această asociere poate părea surprinzătoare, deoarece prietenii și familia sunt considerați în mod obișnuit surse importante de fericire. Cercetătorii au sugerat însă că o dispoziție pozitivă poate facilita explorarea unor oportunități sociale noi. Atunci când ne simțim bine, putem fi mai dispuși să acceptăm interacțiuni care implică incertitudine sau care nu oferă imediat aceeași satisfacție ca întâlnirea cu un prieten apropiat.
Într-un exemplu statistic prezentat pentru a ilustra rezultatele, o persoană care se simțea deosebit de fericită într-o sâmbătă la prânz avea o probabilitate estimată cu aproximativ 20% mai mare de a interacționa cu un necunoscut în cursul după-amiezii. Valoarea descrie un tipar din datele cercetării și nu trebuie interpretată ca o probabilitate fixă aplicabilă fiecărui individ. Ea arată că dispoziția emoțională poate fi asociată cu deschiderea către contacte sociale mai puțin familiare.
De ce preferăm oamenii apropiați atunci când ne simțim triști?
În momentele dificile, relațiile familiare pot deveni mai importante deoarece oferă oportunități de sprijin și confort emoțional. O persoană apropiată ne poate cunoaște preocupările, experiențele și felul în care reacționăm la stres, ceea ce poate facilita comunicarea. Nu este necesar să explicăm de fiecare dată întreaga situație pentru a ne simți înțeleși.
Studiul a arătat că participanții care raportau niveluri mai reduse ale fericirii aveau o probabilitate mai mare de a petrece ulterior timp cu prietenii sau membrii familiei. Într-un exemplu din analiza cercetătorilor, o persoană tristă într-o sâmbătă la prânz avea o probabilitate estimată de aproximativ două ori mai mare de a se întâlni cu un prieten în după-amiaza respectivă decât o persoană care se simțea foarte fericită în același moment. Această diferență nu înseamnă că tristețea determină automat căutarea prietenilor, ci descrie o asociere observată la nivel statistic.
Sprijinul social poate avea forme foarte diferite, de la o conversație în care ne exprimăm emoțiile până la simpla prezență a unei persoane apropiate. În unele situații, compania unui prieten poate reduce sentimentul de singurătate și poate oferi o perspectivă diferită asupra unei dificultăți. Totuși, efectul depinde de calitatea relației și de modul în care persoana percepe sprijinul primit.
Cum ne influențează prietenii și necunoscuții starea de spirit?
Cercetătorii au analizat și ce se întâmpla cu fericirea participanților după diferite interacțiuni sociale. Rezultatele au sugerat că timpul petrecut cu prietenii apropiați și cu familia era asociat, în medie, cu îmbunătățirea stării de spirit. În schimb, anumite interacțiuni cu persoane necunoscute erau urmate de o reducere temporară a fericirii raportate.
Acest rezultat nu demonstrează că necunoscuții ne fac nefericiți sau că interacțiunile noi sunt, în general, neplăcute. O întâlnire cu o persoană nefamiliară poate necesita mai mult efort social, poate implica incertitudine sau poate avea un scop practic, fără să ofere neapărat confort emoțional imediat. În același timp, asemenea contacte pot crea oportunități importante pentru viitor.
Există și cercetări experimentale care au identificat efecte pozitive ale conversațiilor cu necunoscuți. De exemplu, studiul „Mistakenly Seeking Solitude”, publicat în 2014, a arătat că anumite persoane care au interacționat cu necunoscuți în timpul deplasărilor au raportat experiențe mai plăcute decât anticipaseră. Prin urmare, efectul unei interacțiuni depinde de context și nu poate fi explicat exclusiv prin gradul de familiaritate dintre participanți.
Cum se poate forma un ciclu între fericire și interacțiunile sociale?
Rezultatele studiului sugerează existența unei relații dinamice între starea de spirit și alegerea persoanelor cu care interacționăm. Când ne simțim mai puțin bine, putem căuta compania prietenilor, iar timpul petrecut cu aceștia poate fi asociat cu o îmbunătățire a dispoziției. Ulterior, starea de spirit mai bună poate coincide cu o deschidere mai mare către experiențe și contacte sociale noi.
În același timp, interacțiunile cu necunoscuți nu oferă întotdeauna aceeași satisfacție imediată precum întâlnirile cu persoanele apropiate. Dacă o asemenea experiență este urmată de o diminuare a fericirii, persoana poate deveni din nou mai interesată de contactul cu prietenii sau familia. Cercetătorii au interpretat aceste rezultate ca pe un posibil mecanism de ajustare a comportamentului social în funcție de resursele emoționale disponibile.
Este important însă să nu transformăm această succesiune într-un mecanism biologic sau psihologic demonstrat pentru fiecare persoană. Studiul a identificat relații temporale și statistice, dar nu a stabilit că schimbările stării de spirit provoacă direct fiecare alegere socială. Experiențele cotidiene pot urma numeroase tipare, iar unele persoane pot prefera singurătatea sau compania acelorași oameni indiferent de dispoziție.
Ce este flexibilitatea hedonică și cum ne influențează alegerile?
O explicație propusă de cercetători este principiul flexibilității hedonice, potrivit căruia oamenii își pot modifica prioritățile în funcție de starea emoțională. Atunci când se simt rău, pot fi mai motivați să aleagă activități sau relații care le îmbunătățesc dispoziția imediată. Când se simt bine, pot deveni mai dispuși să accepte experiențe mai puțin plăcute pe termen scurt, dar care ar putea aduce beneficii viitoare.
Acest principiu diferă de ideea simplă că oamenii urmăresc permanent obținerea plăcerii și evitarea disconfortului. Uneori alegem activități care nu sunt neapărat plăcute în momentul respectiv, deoarece le considerăm importante pentru obiectivele noastre. De exemplu, putem accepta o conversație dificilă, putem rezolva o sarcină solicitantă sau putem participa la o întâlnire socială care necesită efort.
Într-o cercetare anterioară, publicată în 2016, Maxime Taquet și colegii săi au investigat relația dintre dispoziție și alegerea activităților cotidiene. Rezultatele au sugerat că oamenii tind să caute activități care le îmbunătățesc starea de spirit atunci când se simt rău, dar pot accepta sarcini mai puțin plăcute atunci când sunt într-o dispoziție bună. Studiul despre fericire și comportament social a extins această perspectivă asupra relațiilor cu diferite categorii de persoane.
De ce o stare de spirit bună ne poate ajuta să construim relații noi?
Cunoașterea unor persoane noi presupune adesea un anumit nivel de incertitudine. Nu știm cum va evolua conversația, dacă vom avea interese comune sau dacă interacțiunea va conduce la o relație mai apropiată. Din acest motiv, primele contacte sociale pot necesita efort și pot fi mai puțin confortabile decât întâlnirile cu prietenii vechi.
O dispoziție pozitivă poate fi asociată cu o disponibilitate mai mare de a accepta acest efort. Atunci când ne simțim bine, putem percepe interacțiunile noi ca pe oportunități de explorare, învățare sau dezvoltare a rețelei sociale. Chiar dacă experiența nu produce imediat o creștere a fericirii, ea poate avea o valoare pe termen lung.
O persoană necunoscută poate deveni ulterior un coleg apropiat, un prieten sau o sursă de sprijin. În acest sens, contactele sociale noi nu trebuie evaluate exclusiv prin plăcerea pe care o produc în momentul întâlnirii. Cercetătorii au sugerat că dispoziția pozitivă ar putea funcționa ca o resursă care facilitează investiția în relații cu beneficii viitoare.
De ce prieteniile apropiate pot oferi un confort diferit?
Relațiile apropiate sunt construite prin experiențe repetate, încredere și cunoaștere reciprocă. În multe situații, ele oferă mai multă predictibilitate decât interacțiunile cu oameni abia cunoscuți, deoarece persoanele implicate au deja repere despre nevoile și reacțiile celuilalt. Acest sentiment de familiaritate poate deveni deosebit de valoros în perioadele de tristețe sau stres.
Totuși, nu orice relație de familie sau prietenie este automat o sursă de sprijin. Unele legături pot fi tensionate, conflictuale sau insuficient de sigure emoțional, iar efectele lor asupra stării de spirit pot fi diferite. Ceea ce contează este calitatea interacțiunii și posibilitatea de a primi înțelegere, nu doar eticheta relației.
Diferența dintre contactul social și sprijinul emoțional devine importantă inclusiv atunci când discutăm despre retragerea din viața socială. Un articol dedicat izolării sociale extreme în rândul tinerilor care nu mai ies din casă abordează o situație diferită de preferințele sociale cotidiene, dar relevantă pentru înțelegerea importanței relațiilor interpersonale. A prefera uneori singurătatea nu este același lucru cu izolarea persistentă și dificilă.
Fericirea ne face mai sociabili sau socializarea ne face mai fericiți?
Una dintre întrebările importante ale psihologiei sociale este dacă starea de spirit pozitivă determină oamenii să socializeze mai mult sau dacă interacțiunile sociale îi fac mai fericiți. Studiul din 2019 a analizat ambele direcții ale relației, observând atât ce tipuri de contacte urmau anumitor stări emoționale, cât și cum se modifica dispoziția după interacțiuni. Rezultatele au sugerat că relația este mai complexă decât o simplă influență reciprocă pozitivă.
Participanții mai fericiți petreceau, în general, mai mult timp cu alte persoane, dar contactele sociale nu aveau toate aceeași asociere cu fericirea ulterioară. Relațiile apropiate erau asociate mai frecvent cu o creștere a dispoziției pozitive, în timp ce anumite interacțiuni nefamiliare puteau fi urmate de o reducere a acesteia. Prin urmare, cantitatea de socializare nu explică singură modul în care ne simțim.
Alte cercetări au investigat legătura dintre bunăstare și factori precum veniturile, resursele materiale sau siguranța financiară. De exemplu, articolul despre relația dintre bani, fericire și bunăstare psihologică prezintă un alt domeniu în care cercetătorii încearcă să înțeleagă de ce oamenii se simt mai bine în anumite condiții. Aceste perspective arată că fericirea este influențată de factori diferiți și nu poate fi redusă la un singur comportament.
De ce studiul nu demonstrează că tristețea provoacă apropierea de prieteni?
Deși cercetarea a inclus un număr mare de participanți, metoda utilizată a fost observațională. Oamenii au raportat periodic cum se simțeau și cu cine interacționau, iar cercetătorii au identificat relații statistice între aceste informații. Nu au fost create experimental stări de fericire sau tristețe pentru a observa dacă ele determină direct alegerea unui anumit partener social.
Autorii au recunoscut că există și explicații alternative pentru rezultatele obținute. De exemplu, o persoană care știe că urmează să participe la o întâlnire cu necunoscuți ar putea încerca să își îmbunătățească dispoziția înainte de eveniment. În acest caz, relația dintre fericire și interacțiunea socială ar reflecta, cel puțin parțial, anticiparea unei experiențe, nu doar efectul direct al stării emoționale.
În plus, participanții au fost în mare parte francofoni, ceea ce limitează posibilitatea de a generaliza automat rezultatele la toate societățile. Normele culturale, obiceiurile de socializare și percepția relațiilor apropiate pot varia între comunități. Cercetări suplimentare ar putea clarifica în ce măsură aceleași tipare se regăsesc în contexte culturale diferite.
Ce alte emoții ne influențează comportamentul social?
Studiul a utilizat o măsură generală a fericirii, însă experiența emoțională este mult mai diversă. Tristețea, anxietatea, entuziasmul și furia pot avea efecte diferite asupra motivației și relațiilor interpersonale, chiar dacă unele dintre ele sunt clasificate în aceeași categorie generală de emoții pozitive sau negative. Prin urmare, nivelul fericirii nu surprinde toate nuanțele care pot influența alegerile sociale.
De exemplu, o persoană entuziasmată poate căuta interacțiuni și experiențe noi, în timp ce cineva care simte anxietate poate prefera un mediu familiar. Aceste reacții depind însă de context și nu trebuie transformate în reguli universale. O înțelegere mai completă a comportamentului social necesită analizarea emoțiilor individuale, nu doar a dispoziției generale.
Diversitatea experiențelor emoționale este ilustrată și de cercetările asupra reacțiilor provocate de stimuli culturali. Un exemplu îl reprezintă studiile despre cele 13 tipuri de trăiri emoționale asociate muzicii, care arată cât de variate pot fi reacțiile afective. Deși domeniul este diferit, rezultatele amintesc că emoțiile nu pot fi explicate printr-o simplă distincție între fericire și tristețe.
Ce rol au presiunea grupului și contextul în alegerile sociale?
Comportamentul social nu este determinat exclusiv de ceea ce simțim într-un anumit moment. Prezența altor persoane, așteptările grupului și normele sociale pot influența modul în care ne comportăm și deciziile pe care le luăm. O persoană poate accepta o întâlnire nu pentru că este într-o dispoziție pozitivă, ci pentru că are o obligație profesională sau își dorește să mențină o relație.
De asemenea, reacțiile noastre pot fi diferite în funcție de grupul în care ne aflăm. Într-un context familiar putem comunica relaxat, în timp ce într-un grup nou putem deveni mai atenți la impresia pe care o producem. Influența grupului asupra comportamentului este discutată și în articolul despre motivele pentru care oamenii pot lua decizii nechibzuite atunci când se află într-un grup.
Aceste mecanisme contribuie la înțelegerea limitelor studiului despre fericire și socializare. O asociere statistică între dispoziție și un anumit tip de interacțiune nu înseamnă că persoana a ales complet liber acea situație. Activitățile profesionale, familia, mediul social și oportunitățile disponibile pot influența contactele cotidiene.
Interacțiunile digitale pot avea aceeași funcție ca întâlnirile față în față?
Tehnologia oferă numeroase posibilități de a păstra legătura cu prietenii și familia, inclusiv atunci când întâlnirile directe sunt dificile. Mesajele, apelurile și conversațiile video pot facilita comunicarea și pot contribui la menținerea unor relații importante. Totuși, experiențele digitale nu sunt identice cu interacțiunile față în față, iar efectele asupra stării de spirit depind de context și de calitatea contactului.
Studiul din 2019 a analizat relația dintre fericire și partenerii de interacțiune, dar nu justifică presupunerea că toate formele de socializare digitală au aceleași efecte. Este relevant nu doar timpul petrecut folosind un dispozitiv, ci și activitățile desfășurate și persoanele cu care comunicăm. Această distincție este discutată și în articolul despre conceptul de screenome și complexitatea utilizării telefonului în viața digitală.
Pentru cineva care traversează o perioadă dificilă, un mesaj primit de la o persoană apropiată poate avea o semnificație emoțională importantă. În alte situații, o conversație directă poate fi preferată pentru că permite mai multe forme de comunicare și apropiere. Nu există însă o regulă potrivit căreia o anumită modalitate de contact este întotdeauna superioară celeilalte.
Cum putem folosi aceste descoperiri în viața de zi cu zi?
Rezultatele cercetării pot încuraja observarea modului în care alegem să socializăm în funcție de starea noastră emoțională. Atunci când trecem printr-o zi dificilă, poate fi util să ne întrebăm dacă avem nevoie de compania unei persoane apropiate, de o conversație liniștitoare sau de timp pentru noi. Într-o perioadă în care ne simțim bine, putem observa dacă suntem mai deschiși către experiențe și relații noi.
Aceste observații nu trebuie transformate într-un set rigid de recomandări. Nu este necesar să căutăm necunoscuți de fiecare dată când suntem fericiți sau să ne întâlnim cu prietenii ori de câte ori suntem triști. Mai important este să recunoaștem ce tip de contact ne poate fi util în situația respectivă și să respectăm propriile nevoi și limite.
De asemenea, poate fi benefic să privim relațiile sociale atât din perspectiva confortului imediat, cât și a posibilităților pe termen lung. Prieteniile existente ne pot oferi sprijin, în timp ce întâlnirea unor persoane noi poate crea oportunități de colaborare și apropiere. Ambele tipuri de relații pot avea valoare, chiar dacă nu contribuie în același mod la starea noastră de spirit.
De ce fericirea poate fi o resursă, nu doar un obiectiv?
Una dintre ideile centrale ale cercetării este că fericirea nu trebuie înțeleasă doar ca o stare pe care încercăm permanent să o obținem și să o menținem. O dispoziție pozitivă poate fi asociată cu disponibilitatea de a investi energie în activități sau interacțiuni care nu oferă beneficii emoționale imediate, dar care pot deveni importante în viitor. Acest mecanism este compatibil cu principiul flexibilității hedonice.
Maxime Taquet, unul dintre autorii studiului, a sintetizat această perspectivă prin ideea că fericirea poate funcționa ca o resursă, nu doar ca obiectiv final al vieții. În acest sens, momentele în care ne simțim bine pot oferi contextul potrivit pentru explorarea unor oportunități, inclusiv pentru construirea unor relații noi. Totuși, studiul nu demonstrează că orice persoană fericită va deveni automat mai sociabilă sau că orice interacțiune nouă va produce beneficii viitoare.
Această perspectivă ajută la înțelegerea unui aparent paradox: putem accepta experiențe mai puțin plăcute imediat tocmai pentru că ne simțim suficient de bine pentru a le aborda. Iar atunci când dispoziția este scăzută, putem prefera relațiile care oferă familiaritate și sprijin. Ambele alegeri pot avea o funcție adaptativă, în funcție de obiectivele și nevoile persoanei.
Ce ne învață studiul despre legătura dintre fericire și relațiile sociale?
Cercetarea publicată în Psychological Science sugerează că starea de spirit poate fi asociată nu doar cu dorința de a socializa, ci și cu alegerea persoanelor cu care petrecem timpul. Participanții mai puțin fericiți tindeau să se orienteze către relații apropiate, asociate cu îmbunătățirea dispoziției, în timp ce cei mai fericiți erau mai deschiși către interacțiuni cu persoane necunoscute. Rezultatele arată că oamenii pot urmări obiective sociale diferite în funcție de momentul emoțional.
În același timp, studiul nu demonstrează că fericirea provoacă direct aceste alegeri și nici că relațiile cu necunoscuți reduc întotdeauna bunăstarea. Preferințele sociale sunt influențate de personalitate, experiențe, context și calitatea relațiilor existente. De aceea, tiparele identificate trebuie interpretate ca tendințe generale, nu ca instrucțiuni despre cum ar trebui să ne comportăm.
Uneori avem nevoie de siguranța și familiaritatea unei prietenii vechi, iar alteori suntem pregătiți să descoperim oameni și experiențe noi. Cele două nevoi nu se exclud, ci pot contribui în moduri diferite la viața noastră socială. Fericirea poate fi atât o experiență pe care o împărtășim cu cei apropiați, cât și o resursă care ne ajută să construim relațiile de mâine.
Leave a Reply