Să îți faci prieteni noi la maturitate poate fi mai dificil decât în copilărie sau adolescență, deoarece oportunitățile de socializare spontană se reduc, timpul liber devine mai limitat, iar apropierea emoțională presupune încredere și disponibilitate. Cercetările arată că formarea unei prietenii necesită timp petrecut împreună, experiențe comune și conversații care depășesc interacțiunile superficiale.
La școală sau la facultate, relațiile se pot forma aproape firesc. Vedem aceleași persoane în fiecare zi, participăm la activități comune și avem numeroase ocazii de a discuta. La maturitate, aceste condiții nu mai apar întotdeauna de la sine. Munca, familia și responsabilitățile personale ocupă o mare parte din program, iar întâlnirile cu persoane noi devin mai puțin frecvente.
Totuși, dificultatea de a construi prietenii noi nu înseamnă că acest lucru devine imposibil odată cu înaintarea în vârstă. Studiile despre relațiile sociale arată că apropierea poate continua să se dezvolte, inclusiv între persoane care se cunosc abia la vârsta adultă.
De ce este mai greu să îți faci prieteni la maturitate
Unul dintre principalele motive pentru care adulții întâmpină dificultăți în construirea unor prietenii noi este schimbarea contextului social.
În copilărie și adolescență, participarea la școală, activități sportive sau evenimente organizate creează numeroase situații în care aceleași persoane se întâlnesc în mod repetat.
Aceste interacțiuni facilitează familiarizarea. Oamenii ajung să se cunoască treptat, să descopere interese comune și să dezvolte încredere.
După încheierea studiilor, asemenea oportunități pot deveni mai rare. Deși locul de muncă oferă un cadru de socializare, relațiile profesionale nu se transformă automat în prietenii apropiate.
În același timp, mulți adulți își concentrează energia asupra unui număr mai mic de relații deja existente. Partenerul de viață, copiii, familia și prietenii vechi pot ocupa o mare parte din timpul disponibil pentru interacțiuni sociale.
Din această perspectivă, dificultatea nu este neapărat lipsa capacității de a lega prietenii, ci reducerea ocaziilor în care apropierea se poate construi treptat.
Cum influențează singurătatea sănătatea fizică și mintală
Singurătatea nu înseamnă doar absența altor persoane. Cineva poate avea colegi, rude și numeroase contacte în telefon, dar să simtă că nu are relații în care se poate exprima sincer sau în care primește sprijin emoțional.
În psihologie, singurătatea este înțeleasă frecvent ca diferența dintre relațiile sociale pe care o persoană le are și cele pe care și le dorește.
De aceea, numărul prietenilor nu reflectă întotdeauna calitatea vieții sociale.
Cercetările au identificat asocieri între singurătatea persistentă, izolarea socială și anumite riscuri pentru sănătatea fizică și mintală.
O analiză publicată în 2010 a contribuit la evidențierea legăturilor dintre relațiile sociale și mortalitate. Acest domeniu de cercetare a atras atenția asupra importanței conexiunilor umane pentru sănătate.
Unele comparații populare au sugerat că efectele lipsei relațiilor sociale asupra sănătății ar putea fi comparabile cu cele ale unor factori de risc cunoscuți, precum fumatul. Totuși, asemenea formulări trebuie interpretate cu prudență: singurătatea și fumatul nu au mecanisme identice și nu pot fi echivalate automat pentru fiecare problemă cardiovasculară.
Legăturile sociale pot influența sănătatea prin numeroase mecanisme, inclusiv sprijinul emoțional, comportamentele cotidiene și modul în care oamenii gestionează stresul.
În același timp, relațiile apropiate nu elimină automat riscul unor tulburări psihice, iar singurătatea nu înseamnă că o persoană va dezvolta inevitabil anxietate sau depresie.
Ce au arătat cercetările australiene despre singurătate după pandemie
Pandemia de COVID-19 a modificat profund rutina socială a numeroase persoane. Restricțiile de circulație, munca de acasă și limitarea întâlnirilor au redus oportunitățile de interacțiune directă.
În Australia, cercetători de la Iverson Health Innovation Research Institute, parte a Swinburne University of Technology din Melbourne, au investigat impactul pandemiei asupra singurătății și asupra unor indicatori ai sănătății.
Într-un studiu publicat în 2022, Shradha Vasan și colaboratorii au analizat răspunsurile a 607 adulți australieni care au completat un chestionar online în perioada iunie–noiembrie 2020.
Participanții au fost invitați să raporteze retrospectiv anumite aspecte ale sănătății și vieții sociale înainte și după începutul pandemiei.
Rezultatele au evidențiat o creștere a singurătății raportate și deteriorarea unor indicatori ai bunăstării fizice și psihologice.
De asemenea, nivelurile mai ridicate de singurătate au fost asociate cu rezultate mai puțin favorabile în domenii precum sănătatea fizică, alimentația și sprijinul social.
Studiul, disponibil în publicația științifică despre singurătatea australienilor în timpul pandemiei, nu demonstrează că restricțiile au fost singura cauză a acestor schimbări.
Totuși, rezultatele evidențiază importanța contactelor sociale și a oportunităților de a păstra relații apropiate în perioadele în care viața cotidiană este perturbată.
De ce adulții au mai multe dificultăți în a acorda încredere
O altă explicație pentru dificultatea de a lega prietenii la maturitate este prudența mai mare în relațiile cu persoane necunoscute.
Pe măsură ce acumulăm experiențe de viață, putem deveni mai atenți la felul în care suntem percepuți și la riscurile emoționale pe care le presupune apropierea.
Unele persoane se tem că vor fi judecate, respinse sau că nu vor fi considerate suficient de interesante. Altele sunt preocupate că deschiderea emoțională le-ar putea expune la dezamăgire.
În astfel de situații, interacțiunile pot rămâne politicoase, dar superficiale.
O persoană poate discuta frecvent cu un coleg sau un vecin fără să îndrăznească să propună o întâlnire în afara contextului obișnuit.
Teama de respingere poate face mai dificilă inițierea unei relații chiar și atunci când există interese comune și posibilitatea unei apropieri.
Asemenea mecanisme pot apărea și în alte relații, fiind analizate în articolul despre dificultățile relaționale, teama de respingere și posibilitățile de îmbunătățire a relațiilor interpersonale.
Totuși, nu toți adulții devin mai neîncrezători odată cu vârsta. Experiențele personale, temperamentul, mediul social și calitatea relațiilor anterioare pot influența această disponibilitate.
De ce merită să păstrăm prieteniile din copilărie și adolescență
Prieteniile formate în copilărie sau în perioada școlii au un avantaj important: se bazează adesea pe un istoric îndelungat de interacțiuni și experiențe comune.
Persoanele care se cunosc de mulți ani pot avea amintiri împărtășite și o înțelegere mai profundă a modului în care fiecare reacționează în diferite situații.
Menținerea unei asemenea relații poate necesita uneori mai puțin efort de familiarizare decât construirea unei relații complet noi.
Totuși, acest avantaj nu înseamnă că prieteniile vechi sunt întotdeauna mai sănătoase sau mai valoroase decât cele formate la maturitate.
Unele relații se schimbă în timp, iar oamenii pot descoperi că nu mai au aceleași interese, valori sau nevoi.
De asemenea, persoanele care nu au păstrat legătura cu prietenii din școală pot construi relații apropiate în orice etapă a vieții.
Este important să nu transformăm prieteniile din copilărie într-un standard obligatoriu. O relație nouă poate deveni semnificativă chiar dacă persoanele implicate nu au un trecut comun.
Lipsa timpului: principalul obstacol în construirea prieteniilor la maturitate
Responsabilitățile profesionale și familiale reprezintă una dintre dificultățile cel mai des invocate atunci când adulții încearcă să își extindă cercul social.
Programul de lucru, deplasările, îngrijirea copiilor și obligațiile domestice pot lăsa puțin timp pentru întâlniri spontane.
În plus, timpul liber rămas este adesea folosit pentru odihnă sau pentru activități deja planificate.
O prietenie nouă necesită însă mai mult decât o conversație ocazională. Pentru ca două persoane să se apropie, au nevoie de oportunități repetate de interacțiune.
Problema nu este doar găsirea unui moment liber, ci posibilitatea de a-l transforma într-o întâlnire care se repetă suficient de des pentru ca relația să evolueze.
Acest aspect explică de ce activitățile regulate, precum participarea la un curs, voluntariatul sau întâlnirile unui grup cu interese comune, pot facilita formarea unor relații noi.
Câte ore sunt necesare pentru a deveni prieteni?
Un studiu publicat online în 2018 de Jeffrey A. Hall, cercetător la University of Kansas, a încercat să răspundă la o întrebare aparent simplă: cât timp trebuie să petreacă două persoane împreună pentru a deveni prieteni?
Cercetarea, intitulată „How many hours does it take to make a friend?”, a analizat relația dintre timpul petrecut împreună și gradul de apropiere interpersonală.
Au fost realizate două investigații. Prima a inclus 355 de adulți care se mutaseră recent și formaseră noi contacte sociale. A doua a urmărit 112 studenți aflați în primul an de facultate, care au oferit informații despre evoluția unor relații noi.
Rezultatele au indicat că apropierea este asociată cu timpul petrecut împreună, dar și cu tipul activităților și conversațiilor.
Estimările orientative au fost următoarele:
- Între aproximativ 40 și 60 de ore petrecute împreună pentru trecerea de la simple cunoștințe la prieteni ocazionali.
- În jur de 80–100 de ore pentru dezvoltarea unei prietenii mai consolidate.
- Peste aproximativ 200 de ore pentru ca o relație să ajungă la nivelul unei prietenii foarte apropiate, în anumite condiții.
Aceste valori nu reprezintă reguli fixe. Nu este necesar ca două persoane să contabilizeze timpul petrecut împreună și nici nu există o garanție că o relație va deveni apropiată după atingerea unui anumit prag.
Studiul arată mai degrabă că prieteniile au nevoie de oportunități repetate de apropiere, iar acestea se acumulează în timp.
Rezultatele sunt prezentate în cercetarea despre numărul de ore asociat formării prieteniilor, publicată în Journal of Social and Personal Relationships.
De ce colegii de serviciu nu devin automat prieteni apropiați
Una dintre observațiile interesante ale studiului lui Jeffrey Hall privește diferența dintre timpul petrecut în același spațiu și timpul dedicat unei relații.
Două persoane pot lucra împreună multe ore, fără să dezvolte o prietenie apropiată.
În timpul programului profesional, conversațiile sunt adesea centrate pe sarcini, termene-limită, responsabilități și probleme organizaționale.
Aceste interacțiuni pot contribui la familiarizare, dar nu oferă întotdeauna posibilitatea de a descoperi experiențe și interese personale.
Cercetarea a identificat o asociere mai puternică între apropiere și timpul petrecut în activități recreative, conversații informale și experiențe împărtășite.
Prin urmare, pentru ca o relație profesională să evolueze către prietenie, poate fi util ca interacțiunile să depășească treptat subiectele strict legate de muncă.
Acest lucru nu trebuie forțat. Nu orice coleg își dorește să dezvolte o relație personală, iar respectarea limitelor profesionale rămâne importantă.
Atunci când interesul este reciproc, o conversație despre preocupări comune sau o întâlnire într-un context informal poate reprezenta o oportunitate de apropiere.
Ce contează mai mult într-o prietenie: timpul sau calitatea interacțiunilor?
Timpul petrecut împreună este important, dar nu poate explica singur dezvoltarea unei prietenii.
Două persoane pot participa la aceeași activitate fără să descopere prea multe una despre cealaltă. În schimb, o conversație sinceră poate contribui la creșterea sentimentului de apropiere.
Studiul lui Jeffrey Hall a evidențiat rolul conversațiilor cotidiene și al activităților desfășurate împreună.
În relațiile apropiate, comunicarea nu se limitează la schimbul de informații. Ea poate include exprimarea emoțiilor, discutarea experiențelor personale și manifestarea interesului pentru perspectiva celuilalt.
Importanța acestor interacțiuni este abordată și în articolul despre rolul comunicării autentice în construirea și repararea relațiilor.
Încrederea se poate dezvolta atunci când persoanele observă că se pot baza una pe cealaltă, că există reciprocitate și că vulnerabilitățile sunt tratate cu respect.
O prietenie apropiată nu presupune însă dezvăluirea imediată a tuturor experiențelor personale. Apropierea poate evolua treptat, pe măsură ce fiecare persoană se simte confortabil.
Cum să îți faci prieteni noi ca adult
Deși responsabilitățile și temerile personale pot face inițierea relațiilor mai dificilă, există modalități practice de a crea oportunități pentru noi prietenii.
Un prim pas este participarea regulată la activități care permit întâlnirea acelorași persoane. Familiaritatea poate facilita conversațiile și poate reduce disconfortul asociat interacțiunii cu persoane necunoscute.
Un alt aspect important este inițiativa. Uneori, o relație rămâne la nivelul de cunoștință deoarece niciuna dintre persoane nu propune continuarea interacțiunii în afara contextului inițial.
Nu este necesar ca fiecare conversație să conducă la o prietenie. Scopul este crearea unor oportunități în care apropierea să se poată dezvolta în mod natural.
Participă la activități care se repetă
Întâlnirile regulate pot fi mai utile decât participarea ocazională la evenimente unde oamenii se văd o singură dată.
Un curs, o activitate sportivă, un club de lectură sau un program de voluntariat pot oferi ocazii repetate de interacțiune.
În timp, conversațiile pot deveni mai personale, iar participanții pot descoperi preocupări și valori comune.
Încearcă să inițiezi conversații și întâlniri
Teama de respingere poate determina o persoană să aștepte permanent ca ceilalți să facă primul pas.
Totuși, construirea unei prietenii presupune adesea inițiativă și disponibilitatea de a accepta un anumit grad de incertitudine.
O invitație la o cafea, la o plimbare sau la o activitate comună poate oferi posibilitatea de a continua o conversație începută într-un alt context.
Dacă invitația nu este acceptată, aceasta nu reprezintă automat o respingere personală. Uneori, oamenii au programe încărcate sau alte priorități.
Nu încerca să transformi orice cunoștință într-un prieten apropiat
Nu toate relațiile trebuie să evolueze către același grad de intimitate.
Unele persoane pot rămâne colegi plăcuți, vecini cu care avem conversații agreabile sau parteneri de activități recreative.
Aceste relații pot avea valoare chiar dacă nu presupun confidențe profunde.
Prietenia apropiată necesită interes reciproc, compatibilitate și disponibilitate emoțională. Ea nu poate fi construită unilateral, indiferent cât timp investește una dintre persoane.
De ce merită să reiei legătura cu prietenii vechi
Construirea unor relații noi nu este singura modalitate de a diminua singurătatea.
Uneori, prieteniile din școală, facultate sau dintr-o etapă anterioară a vieții se întrerup din motive practice, fără ca între persoane să existe un conflict.
Mutarea într-un alt oraș, schimbarea locului de muncă sau apariția unor responsabilități familiale pot reduce frecvența întâlnirilor.
Reluarea contactului poate fi mai simplă decât pare. Un mesaj scurt, prin care întrebi o persoană ce mai face sau propui o conversație, poate reprezenta un început.
Nu este necesar să reiei toate relațiile din trecut. Unele prietenii s-au încheiat firesc, iar altele nu mai corespund nevoilor actuale.
Totuși, acolo unde există afecțiune și interes reciproc, continuitatea poate fi restabilită chiar și după o perioadă lungă de distanțare.
Pot fi suficiente 10 minute pe zi pentru a menține o prietenie?
O prietenie nu necesită neapărat întâlniri lungi în fiecare zi.
Uneori, gesturile mici și regulate pot contribui la păstrarea legăturii: un mesaj, un apel scurt sau o întrebare sinceră despre cum se simte cealaltă persoană.
Chiar și zece minute dedicate unei conversații pot reprezenta o modalitate de a menține contactul atunci când programul nu permite întâlniri frecvente.
Totuși, această durată nu reprezintă o formulă științifică pentru menținerea oricărei prietenii. Unele relații funcționează bine cu interacțiuni rare, în timp ce altele au nevoie de un contact mai frecvent.
Mai importantă este disponibilitatea reciprocă și faptul că ambele persoane simt că relația are un loc în viața lor.
Singurătatea la maturitate nu este inevitabilă
Faptul că prieteniile se formează mai greu după adolescență nu înseamnă că viața socială este definitiv stabilită la o anumită vârstă.
Oamenii își schimbă locul de muncă, interesele, orașul în care locuiesc și prioritățile personale. Aceste schimbări pot duce la pierderea contactului cu anumite persoane, dar pot crea și oportunități de întâlnire cu altele.
Pentru cineva care se confruntă cu o singurătate persistentă, primul pas nu trebuie să fie neapărat construirea imediată a unei prietenii foarte apropiate.
Poate fi mai realist să înceapă prin participarea la activități sociale accesibile, reluarea unei legături mai vechi sau inițierea unor conversații cu persoane alături de care există interese comune.
Dacă teama de respingere sau anxietatea socială afectează constant posibilitatea de a construi relații, sprijinul psihologic poate fi util pentru înțelegerea și gestionarea acestor dificultăți.
Prietenia la maturitate nu apare întotdeauna spontan, dar poate fi construită prin timp, reciprocitate și experiențe împărtășite. Cercetările sugerează că apropierea se dezvoltă treptat și că interacțiunile semnificative contează mai mult decât simpla prezență în același loc.
Uneori, un mesaj trimis unui vechi coleg, o conversație începută într-un grup nou sau o invitație acceptată pot deveni începutul unei relații importante. Nu există o vârstă după care prieteniile autentice nu mai pot apărea.
Leave a Reply