Dacă ți-ai pierde portofelul imediat după ce ai retras bani de la bancomat, cât de probabil ar fi ca persoana care îl găsește să încerce să ți-l returneze? La prima vedere, un portofel plin cu bancnote ar putea părea mai tentant de păstrat decât unul gol. Totuși, o cercetare internațională despre onestitate și altruism a descoperit exact contrariul: oamenii au fost mai dispuși să contacteze proprietarul atunci când portofelul conținea bani.
Rezultatele provin dintr-un studiu publicat în 2019 în revista științifică Science, realizat de cercetători de la Universitatea din Zürich, Universitatea din Michigan și Universitatea din Utah. Experimentul a inclus 355 de orașe din 40 de țări și peste 17.000 de portofele aparent pierdute. Concluziile sugerează că dorința de a ne considera persoane cinstite poate deveni mai puternică tocmai atunci când tentația unui câștig material este mai mare.
Experimentul cu peste 17.000 de portofele pierdute
Pentru a înțelege cum reacționează oamenii atunci când găsesc un obiect care aparține altcuiva, cercetătorii au organizat un amplu experiment în condiții reale. În total, au fost folosite 17.303 portofele, predate unor angajați din instituții și spații publice sau private, precum hoteluri, bănci, oficii poștale, muzee și secții de poliție. Persoanele care le primeau nu știau că participă la un studiu.
Fiecare portofel conținea obiecte obișnuite: o listă de cumpărături, o cheie și trei cărți de vizită cu numele și datele de contact ale unui presupus inginer informatic care lucra independent. Informațiile de contact le permiteau participanților să încerce să găsească proprietarul. Elementul esențial al experimentului era însă cantitatea de bani aflată în portofel, care varia în funcție de condiția experimentală.
Cercetătorii au urmărit dacă persoanele care primeau portofelele încercau să contacteze proprietarul, folosind datele disponibile. Astfel, au putut compara comportamentul celor care găseau un portofel fără bani cu reacțiile celor care primeau unul în care se aflau bancnote. Metoda a permis observarea unor decizii reale, fără ca participanții să fie informați în prealabil că onestitatea lor era evaluată.
De ce portofelele cu bani au fost returnate mai des decât cele goale
Rezultatele inițiale au contrazis așteptările obișnuite despre comportamentul uman. În medie, aproximativ 40% dintre persoanele care au primit un portofel fără bani au încercat să contacteze proprietarul, comparativ cu aproximativ 51% dintre cele care au primit un portofel cu bani. În loc să reducă onestitatea, prezența bancnotelor a fost asociată cu o probabilitate mai mare de raportare a obiectului pierdut.
Surprinși de această diferență, cercetătorii au decis să testeze și situații în care suma găsită era considerabil mai mare. Experimentul suplimentar a fost realizat în Statele Unite, Polonia și Regatul Unit, unde au fost introduse portofele cu aproximativ 94 de dolari, exprimați în monedele locale și ajustați în funcție de puterea de cumpărare.
Rezultatul a fost și mai interesant: aproximativ 72% dintre portofelele cu sume mai mari de bani au determinat o încercare de contactare a proprietarului, față de aproximativ 46% dintre portofelele fără bani din aceeași comparație. Aceste cifre sugerează că, pe măsură ce valoarea obiectului pierdut crește, poate crește și motivația de a proceda corect.
Fenomenul este relevant pentru modul în care înțelegem relația dintre bani și comportamentul uman. Deși banii reprezintă un stimulent material puternic, deciziile noastre nu sunt determinate exclusiv de posibilitatea unui câștig financiar. Valorile morale, imaginea de sine și preocuparea pentru ceilalți pot influența alegerile chiar și atunci când există oportunitatea de a obține un avantaj personal.
Altruismul și sentimentul de vinovăție: explicația psihologică
De ce ar fi cineva mai motivat să returneze un portofel care conține o sumă importantă de bani? Cercetătorii au analizat mai multe explicații posibile, inclusiv teama de sancțiuni, posibilitatea de a fi observat de alte persoane și speranța unei recompense. Aceste mecanisme nu au explicat suficient tendința observată în experiment.
O interpretare importantă ține de modul în care ne raportăm la propria identitate morală. Atunci când găsim un portofel fără bani, putem considera că păstrarea lui sau neimplicarea în căutarea proprietarului nu reprezintă o abatere morală foarte gravă. Situația se schimbă însă atunci când în portofel se află bancnote, deoarece păstrarea acestora poate fi percepută mai clar drept un comportament necinstit.
Christian Lukas Zünd, unul dintre autorii studiului, a explicat această diferență prin sentimentul de vinovăție asociat cu păstrarea banilor altcuiva. Potrivit interpretării sale, oamenii nu se percep neapărat drept hoți atunci când nu returnează un portofel gol, dar prezența banilor poate declanșa un disconfort moral. Cu cât suma este mai mare, cu atât poate deveni mai dificil pentru persoana respectivă să își justifice decizia de a nu încerca să restituie obiectul.
Acest mecanism se apropie de ceea ce psihologia numește menținerea unei imagini de sine pozitive. Oamenii își doresc, în general, să se considere corecți și responsabili, iar un comportament care contrazice această imagine poate produce disconfort. Fenomenul ajută la înțelegerea unor decizii aparent contradictorii, la fel cum cercetările despre sinceritate și impulsivitate explorează felul în care procesele psihologice influențează comportamentul moral.
Suntem altruiști sau încercăm să evităm sentimentul că am greșit?
Rezultatele ridică o întrebare interesantă: atunci când returnăm un portofel, o facem pentru binele proprietarului sau pentru a ne simți mai bine în legătură cu propria persoană? Cercetarea sugerează că cele două motivații nu se exclud reciproc. Dorința de a ajuta o persoană care a pierdut ceva valoros poate exista în același timp cu nevoia de a evita sentimentul de vinovăție.
Din această perspectivă, un comportament altruist nu trebuie să fie complet lipsit de beneficii psihologice pentru cel care îl manifestă. Faptul că o persoană se simte bine atunci când procedează corect nu anulează valoarea gestului său. În același timp, studiul nu demonstrează că toate persoanele care au încercat să returneze portofelele au fost motivate de același mecanism emoțional.
Deciziile morale sunt influențate de numeroși factori, inclusiv contextul social și interpretarea personală a situației. Același lucru poate fi observat în cercetările despre modul în care comportamentul oamenilor se schimbă în grup, unde circumstanțele sociale pot modifica felul în care sunt evaluate consecințele unei acțiuni.
În ce țări au fost oamenii mai dispuși să returneze portofelele?
Experimentul a evidențiat diferențe importante între țările participante. În Italia, rata încercărilor de returnare a fost de aproximativ 50%, ceea ce înseamnă că, în condițiile studiate, aproximativ jumătate dintre portofele au determinat o încercare de contactare a proprietarului. Au existat și variații între localități, inclusiv rezultate mai scăzute în zona Romei, în apropierea Vaticanului.
Elveția s-a remarcat printr-o rată ridicată a comportamentelor de returnare, situată în jurul valorii de 80% în comparațiile prezentate. La polul opus, China a înregistrat rate considerabil mai mici, în jurul valorii de 20% în anumite condiții experimentale. Rezultate relativ reduse au fost observate și în Peru, Mexic și Kenya.
Aceste comparații trebuie însă interpretate cu atenție. Procentele reprezintă comportamente observate în anumite instituții și orașe, nu evaluări ale caracterului tuturor locuitorilor unei țări. Diferențele pot reflecta particularități ale contextului social, ale instituțiilor și ale situațiilor experimentale, astfel încât nu justifică etichetarea unor populații ca fiind în mod inerent mai cinstite sau mai necinstite.
Ce ne învață experimentul despre onestitatea oamenilor
Cercetarea arată că relația dintre interesul personal și comportamentul moral este mai complexă decât ar sugera o explicație bazată exclusiv pe câștigul financiar. Deși păstrarea unui portofel cu bani ar putea aduce un avantaj material, multe dintre persoanele implicate în experiment au ales să încerce să contacteze proprietarul. În numeroase țări, această tendință a devenit chiar mai pronunțată pe măsură ce suma de bani a crescut.
Un aspect esențial este faptul că onestitatea nu depinde numai de regulile exterioare, ci și de felul în care oamenii își evaluează propriile acțiuni. Sentimentul de vinovăție, preocuparea pentru celălalt și dorința de a păstra o imagine pozitivă despre sine pot contribui împreună la luarea unei decizii corecte. Aceste mecanisme pot explica de ce uneori alegem să respectăm o normă morală chiar și atunci când încălcarea ei ne-ar aduce un avantaj.
Studiul oferă astfel o perspectivă mai nuanțată asupra altruismului: oamenii nu reacționează întotdeauna în mod previzibil la tentația banilor, iar comportamentul prosocial poate deveni mai puternic exact în situațiile în care miza materială este mai mare. Dacă un portofel pierdut conține o sumă importantă, există motive să sperăm că persoana care îl găsește va încerca să îl returneze, deși rezultatele unui experiment nu pot garanta comportamentul fiecărui individ.
Cercetarea completă, intitulată „Civic honesty around the globe”, a fost publicată în revista Science și contribuie la înțelegerea modului în care altruismul, interesul personal și identitatea morală se întâlnesc în deciziile cotidiene.
Leave a Reply