Șanse mai mici de a primi tratamentul analgezic de care au nevoie în comparație cu bărbații, timpi de așteptare mai lungi cu aproximativ jumătate de oră, subevaluarea suferinței și minimizarea simptomelor: în secțiile de Primiri Urgențe, femeile sunt mult mai des necrezute sau pur și simplu ignorate. Deși multe paciente au experimentat acest lucru pe propria piele, un studiu amplu, realizat pe un eșantion de peste 21.000 de pacienți, vine acum să confirme științific această realitate revoltătoare.
Cercetarea, publicată în PNAS (*Proceedings of the National Academy of Sciences*), una dintre cele mai prestigioase reviste științifice din lume, a analizat un experiment controlat pentru a stabili dacă sexul unui pacient influențează modul în care îi este tratată durerea. Răspunsul este un „da” categoric. Datele analizate indică existența unei disparități de gen constante și profund înrădăcinate în protocoalele medicale de urgență.
Mai puține analgezice pentru femei: „Ele simt durerea mai puțin intens”
Investigația s-a bazat pe fișele clinice a 21.800 de pacienți din unitățile de primiri urgențe din două țări diferite (Statele Unite și Israel), analizând inclusiv notele de externare ale celor care s-au prezentat cu acuze algice (dureri intense). Rezultatele arată că pacientele au șanse semnificativ mai mici de a primi medicamente pentru calmarea durerii în comparație cu bărbații. Această diferență majoră se menține chiar și după ce au fost ajustate scorurile de durere raportate și alte variabile medicale. Fenomenul este practicat la nivel general: atât medicii bărbați, cât și femeile medic prescriu mai puține analgezice pacientelor de sex feminin.
Analizele statistice au scos la iveală și alte detalii îngrijorătoare. În cazul pacientelor, intensitatea durerii este înregistrată în fișe cu 10% mai puțin administrativ, iar atunci când scorul este totuși notat pe baza declarațiilor expuse de pacientă, medicamentele tot nu sunt administrate în aceeași măsură ca la bărbați. În plus, femeile petrec în medie cu 30 de minute mai mult în sălile de așteptare ale spitalelor, iar personalul medical tinde să evalueze durerea acestora ca fiind „mai puțin intensă”, independent de ceea ce verbalizează pacientele însele.
Aceste concluzii reflectă o subtratare sistemică a durerii în cazul femeilor. Care sunt însă implicațiile sociale și medicale atunci când suferința fizică a mamelor, fiicelor sau partenerelor noastre este trecută cu vederea?
Consecințele medicale și psihologice ale discriminării în spitale
Garantarea unui tratament corect, adecvat și mai ales echitabil al durerii este un pilon fundamental când vorbim despre sănătatea publică și drepturile omului. Studiul subliniază o problemă gravă: deciziile clinice privind managementul durerii sunt influențate de gen, personalul medical defavorizând femeile în condiții de diagnostic identice.
Tratamentele inadecvate, apărute pe fondul prejudecăților nedeclarate și al sexismului medical, au efecte devastatoare asupra pacientelor, atât la nivel fizic, cât și psihic. O gestionare deficitară a suferinței fizice acute duce inevitabil la instalarea unor probleme de sănătate mintală, la cronicizarea durerii și la reinternări repetate. În fața unui sistem care le respinge subtil, victimele acestor discriminări se izolează, iar în astfel de momente critice, comunicarea clară a nevoilor emoționale devine extrem de dificilă, lăsând pacienta neajutorată în fața traumei.
Conform autorilor cercetării, acest tratament inegal amenință funcționarea și așa precară a sistemelor de sănătate. „Literatura de specialitate sugerează că femeile tind să resimtă o durere mai mare în cazul aceleiași leziuni sau afecțiuni. Dacă lucrurile stau așa, ar fi fost normal ca ele să primească mai multe analgezice, nu mai puține. Cu toate acestea, studiul nostru demonstrează contrariul, iar noi suspectăm că această distorsiune (bias) ar putea fi în realitate chiar mai profundă decât am reușit să observăm”, declară coordonatorii studiului.
O realitate cunoscută de ani de zile: de ce nu se intervine?
Studiul nu face decât să valideze științific ceea ce mii de femei povestesc de ani de zile prin experiențe personale împărtășite în comunități sau pe rețelele sociale: durerea lor este privită cu scepticism de către personalul sanitar (și de societate în ansamblu). Tendința de a desconsiderat suferința feminină nu este o noutate.
Încă din anul 2021, un raport publicat de Federația Internațională Farmaceutică (FIP) a evidențiat prin date statistice clare acest „decalaj de gen în percepția durerii”, atribuindu-l direct stereotipurilor culturale (ideea preconcepută că femeile sunt „histerice”, „prea sensibile” sau că „exagerează”). Pentru a corecta această nedreptate, FIP a recomandat atunci dezvoltarea unor instrumente de evaluare a durerii complet neutre din punct de vedere al genului, alături de ghiduri stricte de conduită pentru personalul din spitale. Cu toate acestea, deși recomandările existau încă de acum mulți ani, schimbările la nivel sistemic întârzie să apară.
În timp ce societatea dezbate aceste statistici, în secțiile de urgențe continuă să ajungă femei cărora li se refuză o formă de ameliorare a suferinței și cărora li se spune, direct sau indirect, că „nu oare chiar atât de rău”.
Dacă ai trecut printr-o experiență medicală în care te-ai simțit neauzită, necrezută sau neajutorată, este important să știi că ecoul acelei traume îți poate afecta stima de sine și echilibrul emoțional. Pe site-ul nostru ai posibilitatea de a contacta un psiholog pentru sesiuni de terapie, oferindu-ți un spațiu sigur în care să îți procesezi emoțiile, să îți validezi suferința și să îți reconstruiești încrederea. Pentru mai multe detalii și suport, te rugăm să ne contactezi prin formularul din pagina Programează o ședință cu un psiholog.
Leave a Reply