Asexualitatea: ce înseamnă, cum diferă de libidoul scăzut și când poate fi util sprijinul. Ce este asexualitatea și cum se diferențiază de lipsa dorinței sexuale.

Asexualitatea descrie, în general, experiența unei atracții sexuale reduse sau absente față de alte persoane. Nu este o boală, o tulburare psihică și nici o problemă care trebuie automat tratată. În același timp, asexualitatea nu trebuie confundată cu scăderea bruscă a libidoului, cu abstinența sau cu dificultățile sexuale care apar în context medical, psihologic ori relațional.

O persoană asexuală poate avea sentimente romantice, se poate îndrăgosti, poate construi o relație de cuplu și poate aprecia apropierea fizică sau emoțională. De asemenea, experiențele sexuale ale persoanelor asexuale sunt diverse: unele nu își doresc deloc activitate sexuală, în timp ce altele pot alege să aibă relații sexuale sau pot simți libido fără să experimenteze atracție sexuală față de o anumită persoană.

Ce este asexualitatea?

În limbajul actual al psihologiei și sexologiei, asexualitatea este descrisă în principal prin absența sau nivelul foarte redus al atracției sexuale față de alte persoane. American Psychological Association include persoanele asexuale în cadrul minorităților sexuale și subliniază necesitatea unei abordări care să nu patologizeze orientarea sexuală.

La rândul său, American Association of Sexuality Educators, Counselors and Therapists precizează că asexualitatea și identitățile din spectrul asexual nu reprezintă tulburări mintale, de dezvoltare sau sexuale și nu necesită intervenții care să urmărească schimbarea orientării persoanei.

Este important să diferențiem câteva concepte care sunt frecvent folosite ca și cum ar însemna același lucru. Atracția sexuală se referă la faptul că o persoană se simte atrasă sexual de altcineva. Libidoul sau dorința sexuală descrie impulsul sau interesul sexual general. Comportamentul sexual se referă la ceea ce o persoană alege efectiv să facă. Aceste dimensiuni se pot suprapune, dar nu sunt identice.

Din acest motiv, o persoană asexuală poate avea libido, poate experimenta excitație fiziologică sau plăcere și poate avea activitate sexuală fără să simtă atracție sexuală în același mod în care o experimentează o persoană non-asexuală.

Asexualitatea și atracția romantică nu sunt același lucru

Lipsa atracției sexuale nu înseamnă automat lipsa sentimentelor romantice. Multe persoane asexuale experimentează atracție romantică și își doresc relații bazate pe iubire, apropiere emoțională, afecțiune și angajament.

Există însă și persoane care nu simt sau simt foarte rar atracție romantică. Pentru aceasta este folosit termenul de aromantic. O persoană poate fi asexuală și romantică sau poate fi atât asexuală, cât și aromantică. Felul în care fiecare își definește experiența poate fi diferit, iar etichetele nu trebuie impuse din exterior.

Este utilă și distincția dintre asexualitate și abstinență. Abstinența descrie alegerea de a nu avea relații sexuale, chiar dacă atracția sexuală poate exista. Asexualitatea se referă la modul în care este experimentată atracția și nu reprezintă, în sine, o decizie de a renunța la sex.

Materialul despre abstinența sexuală și efectele lipsei activității sexuale explică mai detaliat de ce absența comportamentului sexual nu spune, singură, nimic sigur despre orientarea unei persoane.

Asexualitate sau libido scăzut?

Una dintre cele mai importante diferențe este cea dintre asexualitate și o schimbare a dorinței sexuale. O persoană care s-a identificat dintotdeauna cu o experiență redusă sau absentă a atracției sexuale nu trebuie presupusă automat ca având o disfuncție.

Situația este diferită atunci când cineva care obișnuia să experimenteze atracție sau dorință sexuală observă o scădere importantă, persistentă și nedorită. În astfel de cazuri pot exista factori biologici, psihologici, relaționali sau medicamentoși care merită analizați.

Stresul, unele probleme de sănătate, schimbările hormonale, dificultățile din relație și anumite medicamente pot influența dorința sau funcția sexuală. O prezentare mai amplă a acestor situații este disponibilă în articolul despre sexologie clinică și evaluarea dificultăților sexuale.

O scădere a dorinței nu trebuie transformată automat într-un diagnostic. Contează dacă schimbarea este persistentă, nedorită, provoacă suferință și afectează viața persoanei sau relația. În plus, experiența unei persoane care se identifică drept asexuală trebuie diferențiată de o dificultate sexuală dobândită.

Pentru o înțelegere mai clară a modului în care sunt definite clinic problemele persistente de dorință, excitație sau orgasm, poate fi util și ghidul despre disfuncțiile sexuale și criteriile prin care sunt diferențiate de variațiile normale.

Când poate fi util sprijinul psihologic?

Asexualitatea, în sine, nu reprezintă un motiv pentru care cineva ar trebui să urmeze psihoterapie. Nu există un obiectiv terapeutic legitim de a determina o persoană asexuală să simtă atracție sexuală și nici de a o convinge că trebuie să își schimbe orientarea.

Totuși, o persoană asexuală poate solicita sprijin psihologic din aceleași motive pentru care îl poate solicita oricine altcineva. Uneori, dificultatea apare din cauza presiunii de a se conforma așteptărilor sociale privind sexul, relațiile sau căsătoria. Persoana se poate întreba dacă este „în neregulă”, poate întâmpina neînțelegere din partea familiei sau a partenerului ori poate simți că experiența sa nu este luată în serios.

În astfel de situații, lucrul cu un psiholog sau psihoterapeut care are o abordare lipsită de stigmatizare poate oferi un spațiu pentru clarificarea identității, gestionarea presiunii sociale, stabilirea limitelor și exprimarea nevoilor personale. Psihiatrul este medicul specialist care evaluează și tratează tulburările psihice și poate fi relevant atunci când există o problemă psihiatrică distinctă; faptul că o persoană este asexuală nu reprezintă, prin el însuși, un motiv pentru consult psihiatric.

Când unul dintre parteneri este asexual, iar celălalt nu

Asexualitatea poate deveni o temă importantă într-o relație atunci când partenerii au nevoi diferite privind sexul și intimitatea. Un partener poate considera activitatea sexuală o parte importantă a relației, în timp ce celălalt poate avea puțin sau deloc interes pentru aceasta. Niciuna dintre aceste experiențe nu trebuie tratată automat drept „greșită”.

Dificultatea apare atunci când nevoile, limitele și așteptările sunt incompatibile sau nu pot fi discutate deschis. Presiunea pentru activitate sexuală nu este o soluție, iar existența unei relații romantice nu anulează necesitatea consimțământului. În același timp, nevoile partenerului care își dorește o viață sexuală pot fi discutate fără culpabilizare sau rușinare.

Conversațiile pot include ce înseamnă intimitatea pentru fiecare, ce forme de apropiere sunt confortabile, ce limite există și ce compromisuri sunt sau nu sunt acceptabile. Articolul despre comunicarea clară a nevoilor emoționale în cuplu oferă repere utile pentru astfel de discuții.

Dacă diferențele generează conflicte repetate, frustrare sau distanțare, poate fi util sprijinul unui psihoterapeut cu experiență în relații și sexualitate. Terapia de cuplu poate ajuta partenerii să își clarifice nevoile și limitele, fără ca obiectivul să fie schimbarea orientării unuia dintre ei.

Asexualitatea nu trebuie „rezolvată”

Presiunea socială de a avea o viață sexuală activă poate face ca o persoană asexuală să se întrebe dacă experiența sa este normală sau dacă trebuie să găsească o explicație medicală. În absența unei schimbări nedorite, a unor simptome medicale sau a unei suferințe legate de funcționarea sexuală, simpla absență a atracției sexuale nu indică o boală.

Evaluarea medicală poate fi utilă atunci când apare o schimbare bruscă față de experiența sexuală anterioară, există alte simptome fizice sau psihice ori persoana este îngrijorată de efectele unui tratament medicamentos. În schimb, sprijinul psihologic poate fi potrivit atunci când problema reală este stigmatizarea, presiunea socială, dificultatea de a comunica propria identitate sau tensiunile dintr-o relație.

Dacă aceste aspecte îți provoacă suferință și simți că ai nevoie de un spațiu în care să le explorezi fără judecată sau presiune de a te schimba, poți lua în considerare o discuție cu un psiholog, alegând un profesionist care respectă diversitatea orientărilor și experiențelor sexuale.