Anxietatea este o experiență pe care aproape orice persoană o poate avea în anumite momente ale vieții. Poate apărea înaintea unui examen, a unei prezentări importante, în perioade de incertitudine sau atunci când ne confruntăm cu schimbări și probleme reale. Nu orice stare de anxietate reprezintă însă o tulburare de anxietate. Devine importantă evaluarea de specialitate atunci când frica, îngrijorarea și tensiunea sunt persistente, greu de controlat și încep să afecteze somnul, munca, relațiile sau activitățile cotidiene.
Tratamentul anxietății la adulți poate include intervenții psihologice, iar în anumite situații și tratament medicamentos. Terapia cognitiv-comportamentală este una dintre abordările cu cea mai solidă bază de dovezi pentru mai multe tulburări de anxietate. EMDR poate fi utilă în anumite cazuri, în special atunci când există experiențe traumatice relevante, dar nu reprezintă tratamentul standard pentru orice formă de anxietate.
Ce este anxietatea și când devine o problemă
Anxietatea presupune o combinație de reacții emoționale, cognitive, comportamentale și fizice care apar atunci când percepem un pericol sau anticipăm că ceva rău s-ar putea întâmpla. În anumite limite, această reacție este normală și poate avea chiar o funcție adaptativă, pregătindu-ne să facem față unei situații dificile.
Diferența dintre anxietatea obișnuită și o tulburare nu este dată de existența unei singure senzații, ci de intensitatea, persistența și impactul simptomelor. O prezentare detaliată a acestor diferențe se găsește în ghidul despre simptomele, cauzele și principalele tipuri de anxietate.
Organizația Mondială a Sănătății arată că persoanele cu tulburări de anxietate pot experimenta frică sau îngrijorare excesivă și dificil de controlat, împreună cu simptome cognitive, comportamentale și fizice care interferează cu viața de zi cu zi.
Ce simptome pot apărea în tulburările de anxietate
Manifestările pot varia mult de la o persoană la alta și în funcție de tipul tulburării de anxietate. Unele persoane resimt mai ales îngrijorarea permanentă, în timp ce altele observă în primul rând simptomele corporale.
Printre manifestările care pot apărea se numără:
- palpitații sau accelerarea ritmului cardiac;
- neliniște și dificultatea de a se relaxa;
- nervozitate și iritabilitate;
- tensiune musculară;
- dificultăți de concentrare;
- îngrijorare excesivă sau greu de controlat;
- probleme de somn;
- transpirație, tremor sau disconfort digestiv;
- senzația că urmează să se întâmple ceva rău;
- evitarea situațiilor percepute ca amenințătoare.
Tristețea sau nemulțumirea pot apărea alături de anxietate, însă nu reprezintă simptome suficiente pentru stabilirea unui diagnostic. De asemenea, palpitațiile, amețeala, durerea în piept sau dificultățile de respirație nu trebuie atribuite automat anxietății, mai ales atunci când apar pentru prima dată, sunt severe sau au caracteristici neobișnuite. În asemenea situații poate fi necesară și evaluarea medicală.
În cazul episoadelor bruște și intense de teamă, diferența dintre un atac de panică izolat și tulburarea de panică este importantă. Articolul despre atacul de panică, cercul fricii și tratamentele care pot ajuta explică mai detaliat acest mecanism.
Cum funcționează terapia cognitiv-comportamentală pentru anxietate
Terapia cognitiv-comportamentală, prescurtată TCC sau CBT, este o formă de psihoterapie structurată care analizează relația dintre gânduri, emoții, reacții fizice și comportamente. În tratamentul anxietății, obiectivul nu este doar identificarea motivului pentru care persoana se simte anxioasă, ci și înțelegerea mecanismelor care mențin problema în prezent.
De exemplu, o persoană poate interpreta o situație incertă ca fiind mult mai periculoasă decât este în realitate. Gândul „sigur se va întâmpla ceva rău” poate crește tensiunea și reacțiile fizice. Aceste senzații sunt apoi interpretate ca o confirmare a pericolului, iar anxietatea se intensifică.
Un alt mecanism important este evitarea. Dacă persoana evită constant situațiile care îi provoacă teamă, anxietatea scade temporar. Pe termen lung însă, evitarea o împiedică să descopere că situația ar putea fi tolerată și că rezultatul anticipat nu este inevitabil.
În funcție de problema tratată, TCC poate include psihoeducație, identificarea tiparelor de gândire, reevaluarea interpretărilor anxioase, exerciții comportamentale, expunere graduală și dezvoltarea unor strategii de gestionare a simptomelor. Mai multe informații despre această abordare sunt disponibile în ghidul dedicat terapiei cognitiv-comportamentale pentru anxietate.
Este obligatoriu să găsim „cauza” anxietății?
Înțelegerea istoriei personale și a contextului în care au apărut simptomele poate fi foarte utilă, dar nu există întotdeauna o singură „cauză reală” care trebuie descoperită pentru ca tratamentul să funcționeze. Tulburările de anxietate pot apărea prin interacțiunea mai multor factori: vulnerabilități biologice, temperament, experiențe de viață, stres, învățare, contexte familiale și sociale sau anumite probleme de sănătate.
De asemenea, simplul fapt că o persoană înțelege de unde ar putea proveni anxietatea nu înseamnă că jumătate din tratament este deja realizat. Insightul poate fi valoros, dar schimbarea presupune adesea și exersarea unor răspunsuri noi, reducerea evitării și modificarea mecanismelor care mențin frica.
Ce este EMDR și când poate fi folosită
EMDR este acronimul pentru Eye Movement Desensitization and Reprocessing, tradus în română prin „desensibilizare și reprocesare prin mișcări oculare”. Este o psihoterapie structurată dezvoltată inițial pentru lucrul cu experiențe traumatice și studiată în special în tratamentul tulburării de stres posttraumatic.
EMDR nu presupune pur și simplu „săpătura la rădăcina personalității” și nici nu pornește de la premisa că orice persoană anxioasă are o traumă ascunsă. În cadrul metodei pot fi abordate amintiri, emoții, convingeri și senzații corporale asociate unor experiențe relevante, folosindu-se stimulare bilaterală, frecvent prin mișcări oculare.
Ghidul NICE pentru tulburarea de stres posttraumatic include EMDR printre intervențiile recomandate adulților cu PTSD. Pentru tulburarea de anxietate generalizată și tulburarea de panică, ghidurile clinice acordă însă un rol central intervențiilor bazate pe terapia cognitiv-comportamentală.
Prin urmare, EMDR poate fi luată în considerare atunci când evaluarea arată că experiențele traumatice sau anumite amintiri sunt relevante pentru problema actuală, dar alegerea metodei trebuie făcută individual. Ghidul despre anxietate și terapia EMDR explică mai detaliat dovezile, limitele și situațiile în care această abordare poate fi potrivită.
Tratamentul anxietății trebuie să excludă medicația?
Nu. Scopul psihoterapiei nu este ca fiecare persoană să ajungă obligatoriu să nu folosească niciodată tratament medicamentos. Unele persoane pot beneficia suficient de intervenții psihologice, în timp ce pentru altele poate fi indicată medicația sau o combinație între tratamentul psihologic și cel farmacologic.
Psihologul clinician poate realiza evaluarea psihologică în limitele competențelor sale, iar psihoterapeutul poate oferi psihoterapie dacă are formarea necesară. Medicul psihiatru este cel care poate prescrie și monitoriza tratamentul medicamentos. Alegerea se face individual, în funcție de tipul problemei, severitatea simptomelor, istoricul medical, tratamentele anterioare și preferințele persoanei.
Anxietatea poate fi tratată rapid?
Tulburările de anxietate sunt tratabile, iar multe persoane pot obține o reducere importantă a simptomelor și o îmbunătățire a funcționării. Nu există însă un termen universal în care anxietatea trebuie să dispară. Unele persoane observă schimbări într-un interval relativ scurt, în timp ce altele au nevoie de un proces mai îndelungat.
Durata depinde de tipul tulburării, severitatea simptomelor, existența altor dificultăți psihologice sau medicale, gradul de evitare, istoricul persoanei și intervenția aleasă. De aceea, promisiunile de „vindecare rapidă” sau de rezultate garantate nu reflectă corect modul în care funcționează tratamentul psihologic.
Un stil de viață echilibrat, somnul suficient, activitatea fizică, reducerea consumului excesiv de cofeină și alcool și tehnicile de relaxare pot sprijini procesul, dar nu înlocuiesc tratamentul atunci când există o tulburare de anxietate care afectează semnificativ viața.
Când merită să ceri ajutor pentru anxietate
Poate fi util să discuți cu un specialist atunci când îngrijorarea este greu de controlat, simptomele persistă, apar atacuri de panică repetate, începi să eviți tot mai multe situații sau anxietatea îți afectează somnul, munca, relațiile ori activitățile importante.
Psihoterapia nu presupune o formulă identică pentru toată lumea. Un proces terapeutic bine adaptat pornește de la evaluarea dificultăților și de la stabilirea unor obiective realiste. O prezentare mai amplă a ceea ce presupune acest proces se găsește în articolul despre cum funcționează psihoterapia și când poate ajuta.
Dacă anxietatea a început să îți limiteze viața și vrei să înțelegi mai bine ce se întâmplă, poți programa o ședință cu un psiholog. În funcție de evaluare, poate fi recomandată psihoterapia, consultul unui medic psihiatru sau o combinație de intervenții adaptată nevoilor tale.
Leave a Reply