În momentele dificile, nu pare să conteze doar câte persoane avem în jur, ci și cât de conectate sunt acestea între ele. O cercetare din psihologia socială sugerează că oamenii tind să perceapă mai mult sprijin atunci când prietenii sau membrii familiei pe care se bazează formează o rețea unită, în care și aceștia au relații apropiate unii cu alții. Cu alte cuvinte, opt persoane importante care se cunosc și au legături între ele pot fi percepute diferit de opt persoane apropiate care nu au nicio relație între ele.
Rezultatele adaugă o perspectivă interesantă discuției despre de ce avem nevoie de prieteni și de conexiune socială. Ele nu sugerează că trebuie să avem un cerc social foarte mare și nici că prieteniile individuale sunt mai puțin valoroase, ci că structura relațiilor din jurul nostru poate influența felul în care evaluăm sprijinul disponibil.
De ce contează o rețea de sprijin unită
Studiul a fost realizat de David S. Lee, Jonathan L. Stahl și Joseph B. Bayer și publicat în 2020 în revista Social Psychology Quarterly. Cercetătorii au analizat ceea ce în studiul rețelelor sociale este numit densitatea unei rețele: pe scurt, măsura în care persoanele din cercul cuiva sunt conectate și între ele. O rețea este mai densă atunci când mai mulți dintre oamenii pe care ne bazăm se cunosc, interacționează și au relații apropiate unii cu alții.
Ideea este relevantă deoarece numărul contactelor sociale nu spune, singur, cât de susținut se simte cineva. O persoană poate avea numeroși prieteni și totuși să resimtă lipsa unei conexiuni suficient de stabile sau apropiate, fenomen discutat și în articolul despre de ce putem avea prieteni și totuși să ne simțim singuri. Cercetarea lui Lee și a colegilor săi examinează o altă dimensiune a aceleiași teme: nu doar relația dintre persoană și fiecare prieten, ci și legăturile dintre membrii întregii rețele de sprijin.
Primul studiu: 339 de participanți și opt persoane de sprijin
În primul studiu online, 339 de participanți au fost rugați să enumere opt persoane din viața lor la care puteau apela pentru sprijin și la care se raportaseră în acest sens în ultimele șase luni. Cei mai mulți au menționat prieteni și membri ai familiei, dar printre persoanele indicate se aflau și parteneri romantici, colegi, colegi de studii sau persoane cu care locuiau. Participanții au evaluat apoi, pe o scală de la 1 la 7, cât sprijin asociau fiecărei persoane.
Cercetătorii nu s-au oprit însă la relația participantului cu cei opt oameni. Ei au cerut și estimări privind cât de apropiată era fiecare posibilă pereche din cadrul rețelei, de la persoane care nu se cunoșteau până la persoane extrem de apropiate. Pe baza acestor răspunsuri a fost calculată densitatea rețelei, iar rezultatele au arătat că rețelele mai interconectate erau asociate cu un nivel mai ridicat de sprijin perceput.
Această diferență este importantă. Cercetarea nu a măsurat doar dacă o persoană avea prieteni „buni” în mod individual, ci felul în care acești oameni formau împreună o structură socială. Un grup în care membrii se cunosc și se pot baza inclusiv unii pe alții poate fi reprezentat psihologic diferit de o colecție de relații separate, chiar dacă numărul persoanelor rămâne același.
Al doilea studiu a comparat două grupuri de câte patru persoane
Pentru a testa mai direct această idee, cercetătorii au realizat un al doilea studiu online cu 240 de participanți. Fiecare persoană trebuia să identifice două grupuri de câte patru oameni la care ar putea apela pentru sprijin: într-un grup, cei patru trebuiau să fie apropiați și între ei, iar în celălalt, persoanele nu aveau legături apropiate unele cu altele. În acest fel, dimensiunea rețelei rămânea aceeași, iar diferența principală era gradul de conectare dintre membrii ei.
Participanții au fost apoi puși să își imagineze o situație stresantă, în care locuința lor fusese spartă și aveau nevoie de sprijin. O parte dintre ei s-au gândit la grupul format din persoane apropiate între ele, iar ceilalți la cele patru persoane care nu aveau relații unele cu altele. Cei care s-au raportat la grupul mai unit au anticipat un nivel mai ridicat de sprijin.
Rezultatele nu înseamnă că prietenii care nu se cunosc între ei ar oferi mai puțin ajutor în realitate. Experimentul a analizat în principal percepția sprijinului într-o situație imaginată, astfel că nu poate stabili că structura mai densă a rețelei produce automat mai mult ajutor concret în orice situație. Concluzia mai prudentă este că modul în care oamenii sunt conectați între ei poate modifica felul în care ne reprezentăm resursele sociale pe care le avem la dispoziție.
De ce un grup unit poate fi perceput ca mai sprijinitor
Cercetătorii au găsit și indicii despre mecanismele psihologice care ar putea contribui la acest efect. Participanții aveau tendința de a percepe grupurile mai apropiate ca pe o entitate coerentă, nu doar ca pe patru persoane separate, și erau mai predispuși să considere un asemenea grup ca făcând parte din propria identitate socială. Aceste două elemente au fost asociate cu senzația unui sprijin mai mare.
O posibilă explicație este că o rețea unită transmite un sentiment de continuitate și apartenență. Dacă oamenii importanți din viața noastră se cunosc, comunică și au relații proprii, sprijinul poate fi perceput ca aparținând unei comunități, nu doar unor interacțiuni individuale izolate. Acest lucru poate ajuta și la înțelegerea motivului pentru care calitatea și stabilitatea relațiilor sunt uneori mai relevante decât simplul număr al contactelor sociale.
Mai mulți prieteni nu înseamnă automat mai mult sprijin
Unul dintre mesajele importante ale cercetării este că dimensiunea cercului social nu oferă singură o imagine completă asupra sprijinului perceput. Poți avea multe relații distincte, dar senzația că există o rețea coerentă pe care te poți baza poate depinde și de modul în care acele persoane sunt conectate. La rândul lor, câteva relații apropiate și stabile pot avea o semnificație importantă chiar dacă cercul social este relativ restrâns.
Această perspectivă este deosebit de interesantă la maturitate, când serviciul, relația de cuplu, familia, mutările și alte responsabilități pot face mai dificilă menținerea unui grup constant. Articolul despre de ce este mai greu să ne facem prieteni la maturitate explică modul în care scad ocaziile de interacțiune repetată și de apropiere spontană. Din această perspectivă, păstrarea unei rețele coezive poate necesita timp și continuitate, nu doar acumularea unui număr mare de contacte.
Sprijinul există doar dacă putem și să apelăm la el
O rețea socială apropiată nu ajută însă dacă persoana simte că nu poate solicita sprijin atunci când are nevoie. Teama de a deranja, rușinea, frica de respingere sau convingerea că trebuie să ne rezolvăm singuri problemele pot face dificilă folosirea resurselor sociale existente. Cercetările despre de ce ne este greu să cerem ajutor arată că uneori tindem să subestimăm disponibilitatea celorlalți de a răspunde pozitiv unei solicitări.
În același timp, rezultatele studiului despre rețelele de sprijin nu ar trebui transformate într-o regulă rigidă potrivit căreia toți prietenii trebuie să facă parte din același grup. Oamenii pot avea relații importante în contexte diferite, iar cercetarea nu demonstrează că asemenea prietenii sunt inferioare. Ea arată mai degrabă că, atunci când dimensiunea rețelei este menținută constantă, faptul că persoanele din acea rețea sunt apropiate și între ele poate crește sprijinul pe care credem că îl avem la dispoziție.
Prietenia nu este, așadar, doar o sumă de relații individuale. Pentru unele persoane, sentimentul de a aparține unui grup în care oamenii se cunosc, au încredere unii în alții și formează o rețea coerentă poate adăuga o dimensiune suplimentară sprijinului social. Nu numărul de prieteni stabilește singur cât de susținuți ne simțim, iar felul în care relațiile noastre se leagă între ele poate conta mai mult decât pare la prima vedere.
Leave a Reply