În primii ani de viață, copiii învață treptat să descifreze emoțiile celor din jur din mai multe indicii: expresia feței, vocea, gesturile, situația în care se află și comportamentul celuilalt. În timpul pandemiei de COVID-19, măștile de protecție au ascuns o parte importantă a feței, iar cercetătorii s-au întrebat dacă acest lucru îi face pe copiii mici să recunoască mai greu emoțiile.
Primele rezultate au arătat că măștile pot reduce acuratețea recunoașterii expresiilor faciale, iar efectul era inițial mai pronunțat la copiii de 3–5 ani. Imaginea devenită disponibilă ulterior este însă mai nuanțată. Un studiu de follow-up a arătat că preșcolarii s-au adaptat după o perioadă de expunere la fețe mascate, iar cercetări publicate ulterior confirmă că, atunci când gura nu este vizibilă, copiii își pot orienta mai mult atenția către ochi.
De ce este importantă recunoașterea emoțiilor la copii
Expresiile faciale reprezintă una dintre sursele de informație pe care copiii le folosesc pentru a înțelege ce simte o altă persoană. Această abilitate se dezvoltă progresiv și contribuie la comunicare, empatie și adaptarea comportamentului la situațiile sociale.
Copilul nu învață însă emoțiile doar uitându-se la o față. Tonul vocii, postura, gesturile, cuvintele și contextul sunt, de asemenea, importante. Pe măsură ce crește, copilul devine mai capabil să combine aceste informații pentru a interpreta starea unei alte persoane.
Cercetările din psihologia dezvoltării indică faptul că fericirea este, în general, una dintre emoțiile recunoscute cel mai devreme și cu cea mai mare acuratețe. Tristețea și furia sunt înțelese tot mai bine pe parcursul copilăriei, iar frica poate fi mai dificil de identificat la vârste mici. Nu există însă o succesiune perfect identică pentru fiecare copil.
Dezvoltarea acestor competențe este strâns legată de experiențele cotidiene. Părinții pot sprijini procesul prin modul în care participă la dezvoltarea emoțională a copilului, inclusiv prin exprimarea și denumirea propriilor emoții.
Ce a descoperit studiul despre măști și emoțiile copiilor
O echipă coordonată de Monica Gori din cadrul Unit for Visually Impaired People a Institutului Italian de Tehnologie a investigat în 2020 felul în care copiii și adulții recunoșteau expresiile faciale atunci când partea inferioară a feței era acoperită de o mască. Rezultatele au fost publicate în 2021 în Frontiers in Psychology.
La cercetare au participat 119 persoane:
- 31 de copii cu vârste între 3 și 5 ani;
- 49 de copii cu vârste între 6 și 8 ani;
- 39 de adulți cu vârste între 18 și 30 de ani.
Participanții au privit pe smartphone imagini cu fețe adulte și trebuiau să identifice emoția exprimată. Aceleași tipuri de expresii erau prezentate atât cu partea inferioară a feței vizibilă, cât și cu o mască adăugată digital. Sarcina includea fericirea, tristețea, frica, furia și expresia neutră.
Studiul complet poate fi consultat în publicația Frontiers in Psychology despre măști și recunoașterea emoțiilor.
Copiii de 3–5 ani au fost cei mai afectați în primul experiment
În toate cele trei grupe de vârstă, acuratețea recunoașterii emoțiilor a scăzut atunci când fețele purtau mască. Diferența a fost însă mai mare în cazul preșcolarilor.
Pentru expresiile de fericire și tristețe, copiii de 3–5 ani au identificat corect emoția în aproximativ 40% dintre situațiile în care partea inferioară a feței era acoperită. La copiii de 6–8 ani, procentele raportate pentru aceste expresii erau de aproximativ 55–65%, iar la adulți ajungeau la 70–80%.
Aceste valori nu înseamnă că un copil de 3–5 ani „nu înțelege emoțiile” în șase cazuri din zece. Experimentul evalua o sarcină foarte specifică: asocierea unei etichete emoționale cu fotografii statice ale unor fețe parțial acoperite. În viața reală, copilul dispune de mult mai multe informații, precum vocea, mișcarea corpului, cuvintele și contextul interacțiunii.
De altfel, chiar și în condiția cu mască, performanțele tuturor grupelor au rămas peste ceea ce ar fi fost de așteptat din alegerea pur aleatorie a răspunsurilor.
De ce copiii mici depind mai mult de informația oferită de față
La 3–5 ani, capacitatea de a interpreta emoțiile se află încă în dezvoltare. Copiii mici pot depinde mai mult de indicii vizibile imediat pe chipul persoanei, în timp ce copiii mai mari și adulții reușesc să folosească mai eficient contextul, vocea și experiențele sociale anterioare.
O mască acoperă tocmai o zonă importantă pentru anumite expresii: gura, obrajii și o parte din mișcările musculaturii feței. Un zâmbet, de exemplu, este transmis printr-o combinație de indicii din jurul gurii și al ochilor. Dacă o parte dintre ele dispar, sarcina perceptivă devine mai dificilă.
Asta nu înseamnă că ochii nu oferă informație emoțională. Dimpotrivă, unul dintre aspectele interesante ale cercetărilor ulterioare este tocmai capacitatea copiilor de a învăța să folosească mai mult această zonă atunci când celelalte indicii nu sunt disponibile.
Copiii s-au adaptat după un an de expunere la fețe mascate
În momentul publicării primului studiu, cercetătorii spuneau că intenționează să repete experimentul pentru a afla dacă experiența acumulată îi va ajuta pe copii să interpreteze mai bine fețele mascate. Între timp, rezultatele acelui follow-up au devenit disponibile.
Cercetarea publicată în 2024 a repetat procedura cu un nou grup format din 40 de copii de 3–5 ani și 30 de adulți. Colectarea datelor începuse în martie 2021, aproximativ la un an după primul lockdown din Italia, într-o perioadă în care copiii întâlniseră deja frecvent adulți care purtau mască.
Rezultatul a fost important: efectul negativ al măștii asupra performanței copiilor de 3–5 ani a scăzut de la aproximativ 23,4% în primul experiment la 10,9% după un an de expunere. Scăderea performanței devenise astfel comparabilă cu cea observată la adulți.
Autorii au interpretat rezultatul ca pe un indiciu al capacității de învățare și adaptare a copiilor. Studiul poate fi consultat integral în cercetarea de follow-up publicată în 2024.
Există însă o precizare importantă: nu au fost urmăriți aceiași copii timp de un an. Cercetătorii au evaluat un nou eșantion și au comparat rezultatele cu datele obținute în primul experiment. Prin urmare, studiul sugerează o adaptare la nivelul grupului și al experienței de mediu, nu demonstrează cât s-a schimbat fiecare copil în parte.
Un studiu din 2026 arată că cei mici își mută atenția către ochi
O cercetare publicată în martie 2026 a adus o perspectivă suplimentară. O echipă din Coreea de Sud a evaluat 81 de copii, dintre care 36 aveau 3 ani și 45 aveau 5 ani. Cercetătorii au folosit tehnologie de tip eye-tracking, care permite urmărirea zonelor feței asupra cărora copilul își fixează privirea.
Copiii au privit expresii de bucurie, tristețe, furie și frică, prezentate atât cu mască, cât și fără mască. Rezultatele au arătat că acuratețea recunoașterii emoțiilor scădea atunci când fața era acoperită. În același timp, când masca ascundea gura, copiii petreceau semnificativ mai mult timp privind regiunea ochilor.
Acest rezultat este relevant deoarece arată că efectul măștii și adaptarea nu se exclud reciproc. Atunci când anumite informații dispar, identificarea emoției poate deveni mai dificilă, dar copilul își poate modifica strategia și se poate concentra asupra indiciilor rămase vizibile. Detaliile sunt disponibile în studiul din 2026 despre măști, emoții și mișcările privirii la copiii mici.
Au afectat măștile dezvoltarea emoțională a copiilor?
Primele rezultate din pandemie au ridicat această întrebare, dar datele disponibile nu justifică afirmația că purtarea măștilor de către adulți ar fi produs automat o întârziere a dezvoltării emoționale sau sociale a copiilor.
Studiul din 2021 demonstra că ascunderea unei părți a feței făcea mai dificilă o anumită sarcină de recunoaștere a emoțiilor. Nu măsura dezvoltarea socială a copiilor pe parcursul mai multor ani și nu putea arăta că dificultatea observată avea consecințe permanente.
Rezultatele din 2024 au oferit chiar un argument important împotriva unei interpretări fataliste: preșcolarii expuși mai mult timp la persoane cu măști prezentau un dezavantaj mult mai mic decât copiii evaluați la începutul pandemiei.
Dezvoltarea emoțională este rezultatul multor experiențe, nu al unui singur indiciu facial. Relațiile cu părinții și educatorii, conversațiile, joaca, interacțiunile cu alți copii și oportunitatea de a exprima și discuta trăirile sunt toate importante. Articolul despre parenting și sănătatea emoțională a copilului explică mai amplu rolul mediului familial în acest proces.
Ce pot face părinții pentru a sprijini recunoașterea emoțiilor
Nu este nevoie de un „antrenament pentru ochi” pentru fiecare copil. În viața de zi cu zi, dezvoltarea competențelor emoționale poate fi susținută prin interacțiuni obișnuite, în care adultul pune în cuvinte ceea ce simte și îl invită pe copil să observe mai multe tipuri de indicii.
- Denumește emoțiile: „Sunt bucuroasă”, „Sunt puțin îngrijorat”, „Văd că ești trist”.
- Explică și contextul: „Zâmbesc pentru că m-am bucurat să te văd” sau „Vorbesc mai încet pentru că sunt obosit”.
- Folosește povești și imagini pentru a discuta despre ceea ce ar putea simți personajele.
- Atrage atenția asupra vocii, gesturilor și situației, nu numai asupra expresiei feței.
- Lasă copilul să ofere propria interpretare înainte de a-i spune ce „ar trebui” să simtă personajul sau persoana.
Pentru copiii mici, conversațiile simple despre emoții și folosirea unui vocabular adaptat vârstei pot transforma experiențele de zi cu zi în oportunități de învățare.
Pe măsură ce copilul începe să identifice mai bine ceea ce simte, următorul pas este să învețe ce poate face cu emoția respectivă. Reglarea emoțiilor la copii se dezvoltă treptat, prin experiență, modelarea oferită de adulți și sprijinul primit atunci când trăirile devin intense. Același proces este detaliat și în ghidul despre cum învață copiii să își gestioneze emoțiile.
Măștile transparente pot fi o soluție?
În timpul pandemiei, cercetătorii au propus explorarea măștilor transparente în anumite medii educaționale sau de recuperare, mai ales în interacțiunea cu copii care au dificultăți senzoriale, cognitive sau de comunicare. Avantajul evident este că acestea permit vizualizarea gurii și a mai multor mișcări faciale.
Propunerea nu trebuie însă interpretată drept o recomandare universală și nici ca dovadă că orice copil are nevoie să vadă permanent întreaga față pentru a putea înțelege emoțiile. Comunicarea umană este multimodală, iar copilul poate folosi simultan ochii, vocea, postura, gesturile, cuvintele și situația.
Ce ne-au învățat, de fapt, studiile din pandemie
Cea mai importantă lecție este mai nuanțată decât ideea că „măștile îi împiedică pe copii să înțeleagă emoțiile”. Atunci când o parte a feței este ascunsă, recunoașterea unor expresii devine mai dificilă, iar copiii foarte mici pot fi mai afectați deoarece aceste abilități sunt încă în dezvoltare.
În același timp, copiii sunt capabili să învețe din experiență. Datele ulterioare sugerează că se pot adapta la disponibilitatea redusă a indiciilor din partea inferioară a feței și pot folosi mai eficient regiunea ochilor și celelalte informații sociale.
Dacă un copil are dificultăți persistente în recunoașterea emoțiilor, comunicarea cu ceilalți sau adaptarea socială în mai multe contexte, problema nu ar trebui atribuită automat experienței pandemiei. O evaluare individuală poate clarifica mai bine ce se întâmplă. Părinții care observă dificultăți care afectează semnificativ viața copilului pot programa o ședință cu un psiholog pentru a discuta situația și pentru a stabili dacă este necesară o evaluare mai aprofundată.
Leave a Reply