Terapia scurtă integrată strategic-Gestalt este o modalitate de lucru care încearcă să combine două tradiții psihoterapeutice diferite: terapia scurtă strategică, orientată în special spre mecanismele care mențin problema în prezent, și terapia Gestalt, care pune accent pe conștientizarea experienței actuale, a emoțiilor, corpului și relațiilor.
Psihoterapeuta italiană Valentina Sciubba folosește această integrare în practica sa, pornind de la ideea că aceeași dificultate poate fi abordată din mai multe unghiuri. Este important însă ca denumirea să nu fie confundată cu un protocol universal standardizat sau cu o metodă pentru care eficiența a fost demonstrată în mod egal în toate problemele psihologice. Psihoterapia integrativă poate combina tehnici din școli diferite, dar indicația și eficiența trebuie evaluate în funcție de problema concretă.
Ce este terapia scurtă integrată strategic-Gestalt
În psihoterapie există orientări care rămân apropiate de un singur model teoretic și abordări integrative, în care psihoterapeutul utilizează concepte și tehnici provenite din mai multe școli. Scopul integrării este, în principiu, adaptarea intervenției la persoană și la obiectivele sale, fără presupunerea că o singură explicație psihologică poate surprinde întreaga problemă.
Terapia strategic-Gestalt descrisă de Sciubba combină terapia scurtă strategică și terapia Gestalt. Cele două modele au puncte comune, dar și diferențe importante în felul în care conceptualizează schimbarea.
Pentru o perspectivă mai largă asupra diferențelor dintre orientările terapeutice, poate fi util ghidul despre principalele abordări folosite în psihoterapia pentru adulți.
Cum privește terapia scurtă strategică problema
Terapia scurtă strategică se concentrează în special asupra felului în care problema funcționează și se menține în prezent. Întrebarea centrală nu este neapărat „De ce a apărut această dificultate cu mulți ani în urmă?”, ci „Ce se întâmplă acum și ce încercări de rezolvare o mențin fără intenție?”.
O persoană cu anxietate, de exemplu, poate încerca permanent să evite situațiile care îi produc teamă. Evitarea oferă o ușurare imediată, dar poate întări în timp convingerea că situația respectivă este periculoasă și că nu ar putea fi tolerată. Dintr-o perspectivă strategică, intervenția urmărește tocmai modificarea unor asemenea mecanisme.
Această logică este prezentă și în intervențiile strategice pentru panică. Articolul despre atacurile de panică și mecanismele prin care frica poate ajunge să se întrețină singură explică felul în care tentativele de control și evitarea pot deveni parte a problemei.
Asta nu înseamnă că trecutul este irelevant sau că un psihoterapeut strategic nu poate discuta experiențe anterioare. Diferența este că analiza istoriei personale nu este considerată în sine suficientă pentru schimbare, iar accentul rămâne asupra proceselor care operează acum.
Ce aduce terapia Gestalt
Terapia Gestalt aparține tradiției umanist-experiențiale și acordă o importanță deosebită modului în care persoana își trăiește experiența în prezent. American Psychological Association descrie Gestalt prin accentul pus pe conștientizarea momentului prezent, pe experiența globală a persoanei și pe responsabilitatea față de propriile alegeri.
Prin urmare, nu este foarte exact să spunem că terapia Gestalt caută pur și simplu „cauza din trecut” pentru a o elimina. Trecutul poate fi explorat, dar este analizat prin felul în care continuă să fie trăit acum: într-o reacție emoțională, într-un tipar relațional, într-o senzație corporală sau într-o dificultate de a exprima o nevoie.
În terapie, conștientizarea poate privi ceea ce persoana simte, gândește și face în timp ce povestește despre o experiență. Psihoterapeutul poate atrage atenția asupra contradicțiilor dintre cuvinte și comportament sau asupra unor reacții care apar chiar în relația terapeutică.
O prezentare generală a Gestaltului și a altor orientări poate fi găsită și în ghidul American Psychological Association despre abordările psihoterapeutice.
Ce înseamnă integrarea celor două abordări
Într-un model strategic-Gestalt, terapeutul poate lucra concomitent pe două niveluri. Pe de o parte, poate identifica strategiile actuale prin care persoana încearcă să rezolve problema și care ajung să o mențină. Pe de altă parte, poate explora modul în care persoana trăiește emoțional și relațional aceste dificultăți.
Perspectiva strategică favorizează adesea intervențiile comportamentale și experimentarea unor răspunsuri diferite. În loc ca schimbarea să apară numai după ce persoana a înțeles complet problema, uneori se încearcă mai întâi modificarea comportamentului, urmând ca noua experiență să schimbe ulterior percepțiile și convingerile.
Gestaltul acordă mai mult spațiu conștientizării experienței și contactului cu emoțiile, nevoile și relațiile. Într-o abordare integrată, cele două strategii pot fi utilizate alternativ, în funcție de ceea ce terapeutul și clientul consideră util.
Integrarea nu înseamnă însă automat că terapia este mai eficientă decât fiecare model separat. Pentru a demonstra acest lucru ar fi necesare studii care să testeze în mod specific protocolul combinat.
Ce tehnici pot fi folosite
Terapia scurtă strategică utilizează conversația terapeutică și poate include exerciții sau sarcini între ședințe. Acestea urmăresc, de regulă, observarea sau modificarea unui mecanism care întreține problema. Tema pentru acasă nu trebuie să fie foarte complexă pentru a avea valoare, dar nici nu transformă automat psihoterapia într-un proces ușor sau „distractiv”.
În terapia Gestalt pot fi utilizate tehnici experiențiale centrate pe relații și comunicare. Una dintre cele mai cunoscute este dialogul imaginar, în care persoana vorbește ca și cum interlocutorul important ar fi prezent. Uneori este utilizată tehnica „scaunului gol”, prin care clientul poate exprima lucruri greu de formulat în relația reală și poate explora diferite perspective asupra conflictului.
Astfel de exerciții pot semăna cu o scurtă reprezentare teatrală, dar scopul lor este terapeutic: observarea emoțiilor, a felului în care persoana comunică și a tiparelor relaționale care devin vizibile în timpul experienței.
Nu orice psihoterapeut Gestalt folosește aceleași tehnici și nici fiecare persoană nu are nevoie de ele. Tehnicile și structura unui parcurs de psihoterapie depind de orientarea terapeutului, obiective și nevoile clientului.
Cât durează terapia scurtă integrată
În modalitatea de lucru descrisă de Sciubba, întâlnirile sunt de obicei săptămânale la început și pot deveni bilunare sau mai rare după apariția unei ameliorări semnificative. Aceasta este însă o practică specifică și nu o regulă obligatorie pentru orice psihoterapie integrativă.
Terapiile denumite „scurte” sunt în general orientate spre obiective bine delimitate și urmăresc obținerea schimbării într-un interval mai restrâns decât terapiile deschise ca durată. „Scurtă” nu înseamnă însă „garantat rezolvată în câteva ședințe”.
Unele dificultăți pot răspunde relativ rapid. Alte persoane au mai multe obiective, probleme care se influențează reciproc sau tulburări care necesită intervenții mai lungi. Chiar și atunci când simptomele se ameliorează, terapia poate continua pentru consolidarea schimbărilor și prevenirea revenirii vechilor tipare.
Este o terapie demonstrat mai rapidă și mai ieftină?
O intervenție mai scurtă poate presupune, în mod evident, mai puține ședințe și costuri totale mai mici. Problema apare atunci când acest avantaj posibil este transformat într-o promisiune.
Durata psihoterapiei depinde de numeroși factori: natura problemei, severitatea simptomelor, existența altor tulburări, obiectivele, motivația, contextul social și răspunsul individual. Nu se poate presupune că simpla combinare a două modele va produce în mod obligatoriu rezultate mai rapide sau mai stabile.
Pentru terapia Gestalt există cercetări clinice, dar baza de dovezi este mai redusă decât pentru unele terapii studiate extensiv în tulburări specifice. De exemplu, un studiu publicat în 2023 asupra terapiei Gestalt a raportat evoluții favorabile privind starea de bine și funcționarea psihosocială, însă a inclus numai șapte participanți și nu permite concluzii generale privind eficacitatea.
Pentru ce probleme poate fi luată în considerare
O abordare integrativă poate fi utilizată pentru dificultăți emoționale și relaționale atunci când psihoterapeutul are pregătirea necesară și consideră că tehnicile sunt potrivite persoanei. Problemele de comunicare, conflictele repetitive, anxietatea sau dificultatea de a schimba anumite comportamente se potrivesc teoretic cu mecanismele asupra cărora cele două orientări pun accent.
În cazul dificultăților relaționale și interpersonale, psihoterapia poate urmări atât înțelegerea tiparelor repetitive, cât și dezvoltarea unor modalități noi de comunicare. Tocmai aici integrarea dintre conștientizare și schimbarea comportamentului poate avea o logică terapeutică.
Afirmația că această metodă este „indicată” în mod general pentru depresie, tulburări alimentare, tulburări sexuale, dependențe și psihoză trebuie însă privită cu mult mai multă precauție. Pentru diagnosticele clinice, alegerea tratamentului ar trebui să țină cont de ghidurile și dovezile specifice fiecărei tulburări.
Ce știm despre anxietate și depresie
Pentru tulburările de anxietate există psihoterapii bine studiate, iar terapia cognitiv-comportamentală se numără printre intervențiile recomandate frecvent de ghidurile clinice. În tulburarea de panică, de exemplu, NICE recomandă explicit CBT. O prezentare a opțiunilor este disponibilă în articolul despre psihoterapia pentru atacurile de panică și dovezile pentru diferitele abordări.
În depresie, ghidul NICE include mai multe intervenții psihologice, alegerea depinzând de severitate, preferințele persoanei și tratamentele anterioare. O abordare Gestalt sau strategică poate fi utilizată de un psihoterapeut format în aceste metode, dar nu trebuie prezentată automat ca fiind superioară intervențiilor recomandate de ghiduri sau ca garantând un rezultat mai rapid.
Tulburările alimentare au nevoie de intervenții specifice
Terapia scurtă strategică a fost cercetată inclusiv în tulburarea de alimentație compulsivă. Un studiu randomizat publicat în 2011 a comparat terapia strategică scurtă cu terapia cognitiv-comportamentală într-un program pentru persoane cu obezitate și binge eating și a raportat unele rezultate favorabile la urmărirea de șase luni.
Un singur studiu nu stabilește însă tratamentul standard pentru toate tulburările alimentare. Anorexia nervoasă, bulimia nervoasă și tulburarea de alimentație compulsivă necesită intervenții adaptate diagnosticului, iar uneori este necesară o echipă care să includă profesioniști din sănătatea mintală și specialiști medicali.
Poate fi folosită în psihoză?
Afirmația că terapia strategic-Gestalt poate ajunge să „rezolve” psihoza este prea categorică. Psihoza poate include deliruri, halucinații, dezorganizare a gândirii și o alterare importantă a contactului cu realitatea și necesită evaluare psihiatrică.
Psihoterapia poate face parte din planul de tratament, dar pentru psihoză și schizofrenie există intervenții psihologice cu protocoale specifice. NICE recomandă, între altele, terapia cognitiv-comportamentală pentru psihoză și intervenția familială, de regulă integrate într-un plan mai amplu de îngrijire. Recomandările sunt disponibile în ghidul NICE privind psihoza și schizofrenia la adulți.
Dacă persoana se află într-un episod psihotic acut, prioritatea nu este alegerea între Gestalt și terapia strategică, ci evaluarea medicală, stabilirea siguranței și tratamentul adecvat severității situației.
Dar în dependențe?
Problemele relaționale apar frecvent în tulburările prin consum de substanțe și pot constitui o temă importantă de psihoterapie. Totuși, dependența nu este exclusiv o problemă relațională și nu poate fi explicată doar prin conflicte emoționale inconștiente.
Tratamentul poate necesita evaluare medicală, intervenții pentru sevraj atunci când este cazul, psihoterapie, tehnici motivaționale, sprijin social și tratamente farmacologice pentru anumite substanțe. O abordare integrativă poate contribui la unele dintre aceste obiective, dar nu trebuie prezentată drept soluție universală pentru dependență.
Ce înseamnă problemele „psihosomatice” în acest context
Relația dintre sănătatea mintală și corp este reală. Stresul, anxietatea și alte stări psihologice pot influența durerea, somnul, digestia și percepția simptomelor, iar o boală fizică poate afecta la rândul ei starea emoțională.
Este însă riscant să presupunem că un simptom fizic este produs de „gânduri inconștiente”. Manifestările corporale persistente trebuie evaluate medical, iar psihoterapia poate fi adăugată atunci când există factori psihologici relevanți. Atribuirea prematură a simptomului unei cauze psihice poate întârzia identificarea unei boli fizice.
Cum alegi dacă o abordare integrativă ți se potrivește
Mai important decât denumirea atractivă a unei metode este să înțelegi ce pregătire are psihoterapeutul, ce problemă urmează să fie tratată, ce obiective sunt stabilite și ce dovezi există pentru intervenția propusă. Un terapeut ar trebui să poată explica de ce alege o anumită tehnică și să reevalueze procesul dacă nu apar progrese.
Psihoterapia integrativă poate oferi flexibilitate, dar integrarea competentă nu înseamnă selectarea întâmplătoare a unor tehnici. Instrumentele trebuie să fie coerente cu formularea cazului, cu nevoile persoanei și cu limitele profesionale ale terapeutului.
Terapia scurtă strategic-Gestalt poate fi înțeleasă astfel ca o modalitate de a combina intervenția asupra mecanismelor actuale cu explorarea experienței emoționale și relaționale. Pentru dificultăți bine delimitate, această combinație poate avea sens pentru unele persoane. Pentru tulburări psihice diagnosticate, alegerea metodei trebuie însă făcută după o evaluare adecvată și în raport cu tratamentele susținute de dovezi, fără promisiunea că o abordare integrată va fi automat mai rapidă sau mai eficientă.
Dacă vrei să înțelegi ce formă de psihoterapie ar putea fi potrivită pentru dificultățile tale, poți programa o ședință cu un psiholog pentru o discuție inițială și orientarea către tipul de sprijin adecvat situației.
Leave a Reply