Un atac de panică este un episod brusc de frică sau disconfort foarte intens, însoțit de reacții corporale și gânduri care pot crea impresia că se întâmplă ceva grav. Inima poate bate foarte repede, respirația poate deveni dificilă, pot apărea amețeala, tremurul și transpirația, iar persoana poate simți că își pierde controlul, că va leșina sau chiar că va muri.
Deși experiența poate fi extrem de înspăimântătoare, un atac de panică izolat nu înseamnă automat existența unei tulburări de panică. De asemenea, simptomele fizice nu trebuie atribuite din start anxietății: mai ales la primul episod sau atunci când manifestările sunt noi, severe ori diferite de cele cunoscute, poate fi necesară o evaluare medicală.
De ce apar atacurile de panică?
Nu există o singură explicație valabilă pentru toate persoanele. Uneori atacul apare într-un context ușor de identificat, de exemplu în apropierea unui obiect sau a unei situații de care persoana se teme. Alteori pare să apară fără avertisment și fără un motiv imediat evident.
Atacurile de panică pot apărea în tulburarea de panică, dar și în cadrul unor fobii, al altor tulburări de anxietate sau în anumite contexte de stres. Consumul unor substanțe, anumite medicamente și unele probleme medicale pot produce sau agrava manifestări asemănătoare. Din acest motiv, faptul că o persoană nu poate identifica un „conflict psihologic” nu înseamnă că experiența sa este mai puțin reală și nici că atacul trebuie să aibă obligatoriu o cauză emoțională ascunsă.
Pentru o analiză mai detaliată a acestei diferențieri, articolul despre cauzele atacurilor de panică și problemele medicale care pot produce simptome asemănătoare explică de ce evaluarea trebuie să ia în considerare atât factorii psihologici, cât și posibilele cauze fizice.
Care sunt simptomele unui atac de panică?
Atacul începe de obicei brusc, iar intensitatea fricii crește rapid și atinge un vârf în câteva minute. Persoana poate avea senzația unui pericol iminent chiar dacă în acel moment nu există o amenințare externă evidentă.
Printre simptomele care pot apărea se numără:
- palpitațiile sau accelerarea ritmului cardiac;
- transpirația;
- tremurul;
- senzația de lipsă de aer sau de sufocare;
- durerea sau disconfortul în piept;
- amețeala, instabilitatea sau senzația de leșin;
- greața sau disconfortul abdominal;
- frisoanele sau valurile de căldură;
- amorțeala sau furnicăturile;
- senzația că mediul este ireal sau straniu;
- senzația de detașare față de propria persoană;
- teama de a pierde controlul sau de „a înnebuni”;
- frica intensă de moarte.
Nu este necesar ca toate aceste manifestări să apară în același episod. În plus, prezența palpitațiilor, amețelii sau lipsei de aer nu dovedește singură existența unui atac de panică. Articolul despre lipsa de aer, palpitații și diferențierea panicii de alte cauze explică mai detaliat când simptomele necesită atenție medicală.
Cât durează un atac de panică?
Atacul de panică se caracterizează mai ales prin creșterea foarte rapidă a intensității. Vârful apare de regulă în câteva minute. Pentru multe persoane, episodul acut se reduce în următoarele zeci de minute, dar nu există o durată fixă de 20 sau 30 de minute aplicabilă tuturor.
După ce frica intensă scade, pot rămâne oboseala, tensiunea, neliniștea sau teama că episodul va începe din nou. Pentru unele persoane, această perioadă dintre atacuri ajunge să fie mai dificilă decât episodul propriu-zis.
De ce apare „frica de frică” după primul atac
După un episod foarte intens, este firesc ca persoana să nu dorească să îl retrăiască. Poate începe însă să își monitorizeze corpul mult mai atent: „Îmi bate inima normal?”, „De ce am amețit?”, „Respir suficient?”, „Dacă începe din nou?”.
O senzație obișnuită poate fi interpretată atunci ca semnul începutului unui nou atac. De exemplu, creșterea pulsului după urcarea scărilor poate genera gândul „începe iar”, ceea ce crește frica și activează suplimentar organismul. Pulsul se accelerează și mai mult, iar această intensificare poate părea o confirmare că pericolul este real.
Se formează astfel un cerc în care senzațiile corpului, interpretarea lor și anxietatea se alimentează reciproc. Mecanismul este explicat mai amplu în articolul despre anxietate și cercul fricii.
Teama de repetarea atacului nu explică toate episoadele, dar poate deveni un factor important de menținere. Persoana poate începe să evite metroul, magazinele aglomerate, condusul, călătoriile sau ieșirile fără un însoțitor, tocmai pentru a reduce riscul perceput de a avea un nou atac.
Un atac de panică nu înseamnă automat tulburare de panică
O persoană poate avea unul sau câteva atacuri de panică fără să dezvolte tulburare de panică. Diferența devine importantă atunci când episoadele sunt recurente și neașteptate, iar între ele apare o preocupare persistentă privind repetarea atacurilor sau consecințele lor.
Persoana poate începe și să își modifice comportamentul: evită anumite locuri, nu mai călătorește singură, renunță la activități fizice care îi accelerează pulsul sau își construiește întreaga rutină în jurul posibilității de a primi rapid ajutor.
Modul în care atacurile repetate pot evolua spre o problemă mai amplă, uneori asociată și cu agorafobia, este descris în materialul despre atacurile de panică recurente, tulburarea de panică și agorafobie.
Ce declanșează un atac de panică?
Nu este întotdeauna posibil să identificăm un singur declanșator. Unele atacuri sunt așteptate și apar într-un anumit context. Altele sunt neașteptate și par să apară „din senin”. Această diferență este importantă pentru că simpla căutare a unui eveniment stresant înaintea fiecărui episod poate duce la explicații forțate.
Anxietatea este un sistem normal de alarmă al organismului și nu demonstrează, prin simpla sa apariție, că „ceva nu funcționează bine” la nivel psihologic. În anumite condiții, însă, sistemul de alarmă se poate activa foarte intens sau persoana poate ajunge să interpreteze senzații nepericuloase drept semne ale unei catastrofe iminente.
Stresul poate contribui în unele cazuri, iar explorarea situațiilor dificile din viața persoanei poate fi relevantă în psihoterapie. Totuși, tratamentul nu presupune obligatoriu descoperirea unui eveniment ascuns care ar fi „provocat” atacul.
Pentru contextul mai larg al acestor reacții, ghidul despre simptomele, cauzele și principalele tipuri de anxietate explică diferența dintre anxietatea firească și situațiile în care aceasta începe să limiteze viața de zi cu zi.
Poate ajuta faptul că înțelegi ce este un atac de panică?
Da, psihoeducația poate fi utilă. Atunci când o persoană înțelege mecanismul panicii, anumite senzații pot deveni mai puțin misterioase și mai puțin amenințătoare. Dacă a fost exclusă o cauză medicală relevantă și persoana învață că accelerarea pulsului sau amețeala pot face parte din răspunsul de panică, riscul de a interpreta automat fiecare senzație drept o catastrofă poate scădea.
Totuși, simpla informare nu garantează că atacurile nu vor mai apărea. Unele persoane continuă să se teamă de simptome chiar dacă știu teoretic ce se întâmplă. Atunci poate fi necesară o intervenție structurată care să lucreze cu interpretările, evitările și teama de senzațiile corporale.
Ce tratamente pot ajuta în atacurile de panică
Nu există un remediu care să garanteze că o persoană nu va mai avea niciodată un atac de panică. Există însă intervenții eficiente pentru tulburarea de panică și pentru mecanismele care mențin frica.
Una dintre abordările cu cel mai solid suport este terapia cognitiv-comportamentală (TCC sau CBT). Ghidul NICE pentru tulburarea de panică include terapia cognitiv-comportamentală printre tratamentele psihologice recomandate.
În funcție de evaluarea persoanei și de protocolul folosit, psihoterapia cognitiv-comportamentală poate urmări înțelegerea mecanismului atacului, identificarea interpretărilor catastrofice, reducerea comportamentelor de evitare și confruntarea graduală cu senzațiile sau situațiile de care persoana a început să se teamă.
Tratamentul poate include și medicație în anumite cazuri. Alegerea medicamentului depinde de evaluarea medicală, de severitatea simptomelor, de alte probleme de sănătate și de tratamentele administrate concomitent. Psihologul și psihoterapeutul nu prescriu medicamente; prescrierea și monitorizarea tratamentului farmacologic îi revin medicului.
Este suficient să eviți stresul?
Recomandarea de a duce o viață complet liniștită și „fără stres” sună intuitiv, dar nu este realistă și nici nu garantează prevenirea atacurilor. Stresul face parte din viață, iar obiectivul tratamentului nu este eliminarea oricărei activări fiziologice.
Mai util poate fi ca persoana să învețe să tolereze senzațiile și emoțiile fără să le interpreteze automat drept dovezi ale unui pericol iminent. De asemenea, somnul suficient, activitatea fizică, reducerea consumului excesiv de stimulente și gestionarea stresului pot susține sănătatea generală, fără a constitui însă un tratament unic pentru tulburarea de panică.
Când este indicat să ceri ajutor
Este recomandată evaluarea atunci când atacurile se repetă, când teama de un nou episod devine aproape permanentă sau când începi să eviți activități importante. Dacă nu mai folosești transportul public, nu mai ieși singur, eviți efortul fizic sau îți verifici constant pulsul și respirația de teamă că începe un nou atac, problema poate avea un impact important asupra funcționării cotidiene.
Un psiholog clinician poate realiza o evaluare psihologică în limitele competențelor sale, iar un psihoterapeut format într-o abordare adecvată poate oferi psihoterapie. Dacă este necesară evaluarea medicală psihiatrică sau medicația, aceasta îi revine medicului psihiatru.
În același timp, durerea toracică, dificultățile severe de respirație, pierderea stării de conștiență și alte simptome acute sau neobișnuite nu trebuie presupuse automat ca fiind panică. Dacă simptomele pot reprezenta o urgență medicală sau există pericol imediat, trebuie solicitat ajutor medical prin 112.
Dacă atacurile se repetă sau frica unui nou episod începe să îți limiteze viața, poți lua în considerare programarea unei ședințe cu un psiholog pentru clarificarea situației și identificarea formei de sprijin potrivite.
Leave a Reply