Putem deveni mai fericiți? Într-o anumită măsură, da, însă fericirea nu este o destinație pe care o atingem definitiv și nici rezultatul exclusiv al gândurilor noastre. Starea de bine este influențată de predispozițiile individuale, sănătate, relații, condițiile de viață, experiențele prin care trecem și felul în care răspundem la ele.
Unele dintre aceste elemente nu pot fi controlate, dar există abilități și obiceiuri care pot fi cultivate: recunoașterea emoțiilor, stabilirea unor obiective realiste, menținerea relațiilor importante, flexibilitatea în fața dificultăților, activitatea fizică sau practicile de atenție conștientă. Psihoterapia poate sprijini dezvoltarea unor astfel de resurse atunci când persoana întâmpină blocaje sau suferință psihologică.
Ce înseamnă, de fapt, fericirea?
În psihologie, termenul „fericire” poate desemna lucruri diferite. Uneori se referă la emoții pozitive și plăcere, alteori la satisfacția generală față de propria viață. Conceptul mai larg de stare de bine psihologică include și aspecte precum sensul, relațiile, autonomia, implicarea în activități importante și sentimentul că propria viață are o direcție.
Acest lucru explică de ce o persoană poate avea o viață pe care o consideră valoroasă chiar dacă nu este fericită în fiecare moment. Tristețea, teama, furia, frustrarea și durerea fac parte din experiența umană. O viață bună nu presupune eliminarea lor.
Relația dintre împlinire și sentimentul că viața are o direcție este explorată mai amplu în articolul despre autorealizare, fericire și schimbarea obiectivelor de-a lungul vieții.
Este adevărat că 50% din fericire este genetică?
O formulă foarte populară din psihologia pozitivă a împărțit diferențele privind fericirea în aproximativ 50% factori genetici, 10% circumstanțe de viață și 40% activități intenționate. Modelul a devenit cunoscut deoarece sugera că o parte importantă a stării de bine poate fi influențată prin ceea ce facem și prin felul în care ne raportăm la experiențele noastre.
Procentele nu trebuie însă tratate ca o rețetă aplicabilă fiecărei persoane. O analiză critică publicată în Journal of Happiness Studies a explicat de ce estimările privind diferențele dintre persoane nu ne permit să afirmăm că exact 40% din fericirea unui individ se află sub controlul său.
Genele, mediul și comportamentul se influențează reciproc. Situația financiară, sănătatea, discriminarea, pierderile, relațiile, oportunitățile și mediul social pot avea efecte reale asupra stării de bine. De aceea, ideea că „dacă nu ești fericit, înseamnă că nu gândești corect” este atât simplistă, cât și nedreaptă.
O analiză detaliată a acestui model este disponibilă și în materialul despre rolul geneticii, circumstanțelor și alegerilor personale în fericire.
Optimismul și recunoștința ne fac mai fericiți?
Optimismul și recunoștința pot contribui la starea de bine, dar nu există trei sau patru „ingrediente” care garantează fericirea. Nici optimismul nu presupune ignorarea problemelor reale.
Cercetările asupra intervențiilor de recunoștință sugerează că exerciții precum observarea lucrurilor apreciate sau exprimarea recunoștinței pot produce, în medie, îmbunătățiri mici ale unor indicatori de stare de bine. Efectul nu este însă identic pentru toate persoanele și nu transformă recunoștința într-un tratament universal.
Mai ales în perioade dificile, obligația de a găsi permanent „partea bună” poate deveni o formă de invalidare. Există o diferență importantă între recunoștința autentică și presiunea de a evita orice emoție neplăcută, explicată și în articolul despre momentul în care gândirea pozitivă devine toxică.
Fericirea are beneficii pentru sănătatea fizică?
Starea de bine pozitivă și optimismul au fost asociate în numeroase cercetări cu unele rezultate favorabile pentru sănătate, inclusiv cu indicatori cardiovasculari mai buni. Există, de asemenea, studii care identifică legături între afectul pozitiv și anumite procese neuroendocrine sau imunitare.
O revizuire a cercetărilor despre starea de bine și sănătatea cardiovasculară arată însă că mecanismele sunt complexe și că rezultatele nu sunt uniforme. Persoanele cu o stare de bine mai bună pot, de exemplu, să aibă și comportamente mai favorabile sănătății, relații sociale mai bune sau strategii mai eficiente de gestionare a stresului.
Fericirea nu oferă imunitate împotriva bolilor, iar o persoană nu devine responsabilă pentru apariția unei afecțiuni doar pentru că a fost tristă, stresată sau pesimistă. Sănătatea este rezultatul interacțiunii dintre numeroși factori biologici, comportamentali, sociali și de mediu.
Emoțiile negative nu trebuie eliminate
Creierul uman este pregătit să detecteze amenințările și să reacționeze la pierdere, pericol sau respingere. Teama ne poate ajuta să evităm un risc, tristețea poate apărea după o pierdere, iar furia poate semnala încălcarea unei limite. Aceste emoții nu reprezintă un eșec al gândirii pozitive.
Mai util decât să încercăm să nu mai simțim nimic neplăcut este să dezvoltăm capacitatea de a identifica emoția, de a înțelege ce a declanșat-o și de a decide ce răspuns este potrivit. Ghidul despre reglarea emoțiilor fără reprimarea furiei, anxietății sau tristeții explică diferența dintre reglare și suprimare.
Ce poate fi lucrat în psihoterapie pentru o stare de bine mai bună?
Psihoterapia nu este un curs de „fericire” și nu urmărește să transforme persoana într-un om permanent optimist. În funcție de dificultăți, obiective și orientarea psihoterapeutică, procesul poate ajuta la înțelegerea unor tipare care se repetă și care produc suferință.
Printre direcțiile care pot fi explorate se numără:
- identificarea comportamentelor repetitive care mențin dificultățile;
- înțelegerea unor tipare de gândire și a felului în care acestea influențează emoțiile și comportamentul;
- clarificarea dinamicilor din relații sociale sau romantice complicate;
- stabilirea unor obiective realiste și compatibile cu valorile personale;
- recunoașterea și exprimarea emoțiilor;
- dezvoltarea capacității de a tolera situații dificile fără a reacționa automat;
- învățarea din decizii greșite fără transformarea greșelii într-o judecată globală despre propria persoană.
Un jurnal poate fi util pentru unele persoane deoarece facilitează observarea gândurilor, emoțiilor și situațiilor repetitive. Nu este însă obligatoriu și nici nu reprezintă o tehnică potrivită tuturor.
Obiectivele realiste contează mai mult decât perfecțiunea
A urmări obiective poate oferi direcție și motivație, dar obiectivele nerealiste pot produce frustrare constantă. O țintă utilă este suficient de clară încât să știm ce presupune și suficient de flexibilă încât să poată fi adaptată atunci când circumstanțele se schimbă.
Este important și motivul pentru care urmărim un obiectiv. O realizare aleasă doar pentru că societatea, familia sau mediul profesional ne spun că „ar trebui” să o dorim poate să nu ofere satisfacția anticipată. Obiectivele apropiate de propriile valori tind să aibă o semnificație personală mai mare.
Greșelile nu trebuie transformate în sentințe despre propria valoare
O decizie neinspirată poate produce consecințe reale și poate necesita repararea unei situații. Dar există o diferență între „am luat o decizie greșită” și „sunt un eșec”. Prima formulare lasă loc analizei și învățării; a doua transformă un eveniment într-o judecată asupra întregii persoane.
Capacitatea de a tolera dezamăgirea și de a învăța din experiență este una dintre resursele care pot sprijini adaptarea. Aceasta nu înseamnă minimalizarea greșelilor, ci evitarea autocriticii atât de severe încât persoana nu mai poate extrage nimic util din experiență.
Mișcarea, mindfulness și meditația pot susține starea de bine
Activitatea fizică regulată poate susține atât sănătatea fizică, cât și starea psihologică și poate fi inclusă într-un stil de viață favorabil bunăstării. Nu este necesară transformarea mișcării într-o competiție sau într-o obligație rigidă: forma și intensitatea trebuie adaptate stării de sănătate și posibilităților fiecărei persoane.
Mindfulness și meditația pot ajuta unele persoane să își observe mai clar experiența și să revină la prezent atunci când atenția este absorbită de griji, regrete sau automatisme. Practica nu presupune eliminarea gândurilor și nici atingerea unei stări permanente de calm. Materialul despre mindfulness și ieșirea din „pilotul automat” explică mai detaliat acest proces.
Poate fi atinsă fericirea?
Dacă prin fericire înțelegem o stare permanentă în care nu mai există teamă, pierderi, furie sau dezamăgire, obiectivul nu este realist. Dacă vorbim însă despre construirea unei vieți care conține mai multe momente de satisfacție, relații semnificative, direcție, autonomie și capacitatea de a gestiona perioadele grele, există aspecte asupra cărora putem lucra.
Uneori sunt utile schimbări mici: somn mai bun, mai multă mișcare, întâlniri cu oamenii importanți, reducerea unor solicitări inutile sau câteva minute de atenție conștientă. În alte perioade, dificultățile sunt mai complexe și necesită timp, sprijin și restructurarea unor aspecte importante ale vieții. Articolul despre obiceiurile care pot susține starea de bine în momentele dificile oferă repere suplimentare pentru astfel de situații.
Fericirea nu trebuie transformată într-o obligație și nici într-un criteriu prin care ne judecăm valoarea. O viață sănătoasă psihologic poate conține atât bucurie, cât și tristețe, îndoială, efort și schimbare.
Dacă starea de tristețe, pierderea plăcerii, anxietatea, dificultățile relaționale sau anumite tipare repetitive îți afectează semnificativ viața, poți lua în considerare o discuție cu un psiholog pentru a înțelege mai clar dificultățile și resursele pe care le poți dezvolta.
Leave a Reply